Hire Me Direct

duminică, 31 mai 2020

Cartea săptămânii #29: „Amurg” de Stephenie Meyer


Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți ok. Nu știu cum a fost săptămâna voastră, dar știu că a mea a fost dată peste cap. O cale de a face față situației a fost să mă afund în citit, prin urmare astăzi vin către voi cu o altă recenzie de carte.

Cu universul „Twilight” nici măcar nu îmi mai aduc aminte când am luat contact, probabil prin liceu. Nu cred că am fost mare fană, dar asta mi se întâmplă cu o grămadă de cărți, neluând-o personal. În această primă carte a seriei este vorba despre relația Bellei Swan cu Edward Cullen, care se întâlnesc la liceul din Folks în urma trensferului Bellei acolo. Bella doar ce se mutase în Folks să locuiască cu tatăl ei, Charlie, după ce trăise aproape viața ei cu mama în Phoenix. Doar că viața Bellei în Folks nu e neapărat ușoară, de la personalitatea ei introvertită și timidă care nu o ajută prea mult să își facă noi cunoștințe, la faptul că băiarul care îi atrage atenția cel mai mult este un vampir cam ciudățel pentru gusturile mele.

Cum v-am lăsat să înțelegeți, nu prea îmi place cartea. Nu îmi place deoarece nu văd ceva prea original în ea. De asemenea, nu îmi place cum e construită Bella Swan din punct de vedere psihologic. Ce îmi place foarte mult la carte este ideea de interrasialitate.

sâmbătă, 30 mai 2020

Despre homofobie și rasism în general (sau despre bullying în general)



Hello! Cum mai sunteți? Știu că nu e neapărat un subiect de discutat sâmbăta, și mai ales în contextul unui week-end prelungit și a îmbunării restricțiilor ce va avea loc de luni în sus, dar mi-am dorit de ceva vreme să abordez anumite subiecte pe care nu știu exact sub ce umbrelă să le adun, ca să zic așa.

Nu am înțeles niciodată de ce unii oameni își bagă nasul în unele aspecte foarte private ale vieții tale dacă acele aspecte nu privează libertatea altora. Nu am înțeles, de asemenea, unele așteptări ale altora de la alții, așteptări neadaptate prezentului, doar pentru că pe vremea pretendenților era altfel. Cred cu tărie că ne putem trăi frumos viața la standardele proprii în majoritatea cazurilor, iar alții nu ar trebui să fie niște hărțuitori sau bullies doar pentru că nu ne înțeleg. Am încercat o mare parte din viața mea să nu mă ridic împotriva unor asemenea situații deoarece cred că toți ar trebui să fim toleranți, necontând background-ul nostru sau experiențele noastre nasoale. Nu o dată am fost pusă în situații în care eu dădeam un pas înapoi din diferite cauze iar apoi îmi făceam procese de conștiință peste procese de conștiință deoarece devenisem conștiență de simplul fapt că prin neexplicarea motivelor pentru care mă comportasem în felul în care o făcusem transmisesem rasism deși din perspectiva mea nu fusese vorba nicio clipă de rasism.

Ca să vă dau un scurt exemplu de situație care m-a pus în situația de a părea rasistă deși nu era nici pe departe cazul, o să vă povestesc o întâmplare petrecută în perioada toamnei lui 2011 – toamnei lui 2014. Nu mai țin minte anul în care s-a întâmplat, țin minte doar că era toamnă iar cel puțin una dintre bunicile mele era în viață. Eu eram în perioada studiilor de licență iar la fiecare început de an universitar trebuia să merg la secretariatul facutății de care țineam ca să îmi procur o hârtie doveditoare cum că eu sunt încă studentă ca mai apoi să merg cu hârtia respectivă la Casa de Sănătate. Zis și făcut, trec prin procedura asta iar la ieșirea de la Casa de Sănătate vreau să merg până în Kaufland la cumpărături ca mai apoi să ajung unde locuiam în perioada respectivă, adică în cealaltă parte a orașului. De la ghișeu până la Kaufland nu aveam de mers mai mult de 5 – 8 minute (de mers în ritmul me de mers, adică a melcului turbat) în condițiile în care aveam de făcut câțiva pași, să traversez liniile de tramvai prin stația de acolo iar apoi să trec prin 2 rânduri de semafoare pentru a ajunge în parcarea de la Kaufland. Situația mea de atunci se prezenta prin nevoia imperioasă de a urina (ceea ce urma să fac în baia clienților de la Kaufland) și neîncrederea și necunoștința mea la capitolul engleză. Ideea e că în stația de tramvai era o persoană de culoare care își dorea, cel mai probabil, să își facă cunoștințe aici de vreme ce preconiza să mai stea pe la noi prin oraș ceva vreme, și a intrat în vorbă cu mine. Eu nu prea știam cum să îi spun persoanei respectivă că stau să mă piș pe mine și că nu prea am încredere în engleza mea de baltă. Îmi părea și încă îmi pare rău de felul în care am tratat persoana respectivă, deoarece îmi dădeam seama că răneam.

Tot așa îmi dau seama cum sunt rănite alte persoane doar pentru că sunt conștiente că sunt altfel într-un fel pozitiv. Nu am înțeles niciodată de ce mulți se simt lezați de persoane de același sex care se țin de mâini în public sau, în cel mai rău caz, se sărută în public; asta în același timp când nu sunt deloc împotriva ținutului de mână în public în cazul unui cuplu heterosexual sau că un cuplu heterosexual se linge cu nesimțire în public. De asemenea, nu înțeleg de ce e treaba altuia ce se întâmplă într-un cuplu, înafara celor doi care formează cuplul? De ce e treaba ta sau a altora că un cuplu e format din persoane de același sex? Chiar nu înțeleg de ce cineva ar fi deranjat de așa ceva... Nu consider că ar fi treaba noastră dacă un cuplu e homosexual sau heterosexual, atâta vreme cât amândoi partenerii / partenerele sunt în acea relație într-un mod liber-consimțit; ar trebui să ne preocupe mai ales situația violenței domestice sau a violurilor. Mă întreb de ce e treaba altora altora sau cum sunt lezați alții de existența homosexualității. Cred că ar mai fi util să se facă eduație sexuală, EDUCAȚIE SEXUALĂ, în școală, iar aceasta să fie reglementată prin lege adoptată în Parlament, fără a fi nevoie de acordul familiei indiferent de religia cuiva sau alte asemenea situații.

De asemenea, nu am înțeles de ce e treaba oamenilor din exterior existența sau inexistența copiilor în viața cuiva / viața de cuplu. N-am înțeles de ce e considerat drept „o datorie” a femeilor de a făta țânci ca o vacă / scrofă pe bandă rulantă doar pentru că e femeie. Cine ești tu să-mi impui să am copii dacă nu e să fie? Am mai vorbit în acest articol foarte puțin despre această situație. De asemenea, sper ca într-un bun final să scriu acel articol referitor la propria situație cu copiii.

De asemenea, nu am înțeles de ce oamenii țin cu dinții de religie când e vorba de alte viața altei persoane. Chiar niciodată nu mi-a plăcut ca cineva cu care am o discuție pe care să zic că simt că o câștig să îmi aducă ca ultim argument ceva religios. Ok, de ce faci asta? Dacă eu n-am aceeași religie ca și tine (gen un creștin cu un budist sau alte asemenea exemple) iar argumentul tău e egal cu zero? Ajungem să ne păruim pentru nimic. Și nu e alsolut nicio problemă în a aparține altei religii sau să fii agnostic / ateu. Chiar niciuna.

Cam acestea ar fi câteva dintre gândurile mele. Probabil că la un moment dat voi crea articole separate pentru câteva dintre punctele atinse aici într-un mod superficial.

Alte articole în care am mai vorbit despre o parte din aceste puncte: aici, aici, aici

vineri, 29 mai 2020

Tag: This or that?

Hello! Cum mai sunteți? E vineri așa încât m-am gândit să fac un articol mai relaxat, și, totuși, Funny, prin care să mă cunoașteți mai bine.


Buy a car or pay off college debt?
Sincer, cred că aș alege să îmi plătesc anii de studii decât să-mi iau o mașină nouă și să am datorii la bănci pentru c-am rămas cu creditele luate pentru studii neplătite. Sincer, dacă am ales înțelept, o să îmi permit și o mașină personală plus școala de șoferi pentru mine.


A successful career or a happy family life?

Sincer, cred că depinde foarte mult de la persoană la persoană. Pentru unii, o viață împlinită înseamnă să-și întemeieze o familie și să fie fericiți, pentru alții o viață împlinită înseamnă să aibă o carieră mulțumitoare. Pentru mine, o viață împlinită ar însemna o carieră mulțumitoare deoarece mi-ar aduce împlinire pe plan personal, iar asta ar aduce multă armonie și în viața de familie.


Adopt a puppy or a baby?

Pentru moment nu aș adopta nicio ființă vie. În primul rând, sunt într-o perioadă a vieții în care nu îmi doresc copii, iar în al doilea rând îmi doresc pisică și nu câine. Iar ca și o concluzie, ceea ce îmi doresc în viața profesională s-ar pupa în cur cu ideea de a fi responsabilă pentru o ființă vie.


Ancient Greece or ancient Rome?

Categoric Grecia Antică. Încă de mică am avut o pasiune pentru antichitatea greacă. Încă și acum îmi amintesc cât de mult citeam „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru, sau cât de mult mă uitam la file și seriale cu Hercule și Xena.



Apartment or House?
Cred că apartament momentan. Sunt mai mici și nu necesită atâta muncă. La o casă mi se pare că ai mai mult spațiu, dar, de asemenea, trebuie să îngrijești acel spațiu iar eu sunt o ditamai lenoasa. Plus că dacă ai și spațiu verde de întreținut... 

Be a celebrity or be a regular person?
Sincer, îmi face o deosebită plăcere să fac ceea ce vreau în limitele legii și ale eticii fără să existe tona de blițuri pe mine, prin urmare aș alege să fiu o persoană normală și banală. Nu că nu îmi place să-i ajut pe cei din jurul meu, dar îmi place să o fac discret, fără a mă da în spectacol.

Be a genius or be wealthy?
Sincer, nu știu exact ce aș alege. Cred că aș alege o doză minimă, cel mult decentă din fiecare. Atât bunăstarea cât și geniul își au avantajele lor, dar dacă le folosești în scopuri perverse sau diabolice, nu-și mai au rostul chiar deloc.

Be a poet or a scientist?
Sincer, am rămas traumatizată de genul liric în liceu, prin urmare nu mi-aș dori niciodată să devin poetă. Iar ca om de știință, cred că depinde foarte mult de domeniu. Ceea ce știu cu exactitate este faptul că mi-aș dori să ajut oamenii.

Be able to play 10 different instruments beautifully or speak 10 different languages fluently?
Cu certitudine aș alege posibilitatea de a vorbi fluent 10 limbi diferite alese la latitudinea mea. Se pretează mult mai mult la ceea ce îmidoresc de la viață, și anume să călătoresc prin lume pentru a cunoaște diferite culturi, ca să mă descopăr prin intermediul experiențelor respective.

Be wise or intelligent?
Inteligența își are, cu siguranță, rolul ei, dar nu e totul. Mai degrabă aș alege înțelepciunea, deoarece o văd ca pe un semn de maturitate.

joi, 28 mai 2020

Review: Gelul de duș Relax


Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți ok, deși prin zona mea vremea și temperaturile nu par a dori să țină cu mine.

Pentru că știu că în general am probleme cu somnul, iar recent s-au înrăutățit, am cumpărat acest gel de duș din Lidl chiar înainte intrării în vigoare a stării de urgență. Eu am mers pe ideea că scrie pe el „relax” și că e mov, deci trebuie să fie cu lavandă, nu? Eh, bine, nu e cu lavandă chiar deloc. Are un miros foarte floral, cumva puțin dulceag în sensul de girlish, ceea ce pe mine m-a dezamăgit complet, prin urmare l-am vrut consumat cât mai repede cu putință pe post de: gel de duș (deh!), soluție de spălat podelele, detergent pentru suprafețe multiple (într-o sticlă din aia cu pulverizator goală de la soluțiile de spălat geamurile am pus foarte puâin gel de duș și apoi am umplut sticla cu apă). Ceea ce vreau să zic e că la 2 luni după ce l-am cumpărat, singurele urme ale existenței acestui gel de duș erau sticla goală pusă la capitolul de empties și a doua sticlă de așa zis detergent de suprafețe multiple în uz.

Deci, ca și parfum vi-am menționat că miroase floral, feminin, foarte puțin greoi. De făcut spumă, face destul de multă, iar aici vine partea în care vă menționez faptul că oricât de puțin gel de duș am folosit când am creat acel detergent din sticla de pulverizator, tot a trebuit să-l diluez a doua oară și dintr-un litru de detergent să fac doi litrii. La capitolul cost, eu am cumpărat gelul de duș din Lidl pentru 5 lei și ceva, să zicem rotund, 6 lei. Plus că având 1 litru de produs, te cam ține o vreme, mai ales dacă ești genul de perdoană care pune 3 picături de produs pe burete când se spală.

Ca și o concluzie, mi-aș dori să vă spun că nu este un produs rău, doar că eu mi-am format o prepărere despre el înainte de a-l cumpăra și din această cauză am avut o asemenea experiență nu foarte plăcută.

miercuri, 27 mai 2020

Filmul / serialul săptămânii # 6: „NCIS: L.A.”


Hello! Cum sunteți? Acum, pe mijloc de săptămână, m-am gândit să mai aduc la lumină un alt serial pe care îl urmăresc, și anume „NCIS: L.A.”.

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelor pe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

Am început să urmăresc aceste serial, „NCIS: L.A.” acum o grămadă de vreme, nici n-aș putea să vă spun când; era vremea câns am urmărit serialul pe familia de canale AXN, dar mai apoi, prin 2016 - 2017 am început să îl urmăresc de la început pentru a avea perspectiva cronologică asupra evenimentelor. Ceea ce m-a atras la serie a fost ideea de serial polițist, iar apoi faptul că Chris O`Connell joacă în el (a se insera aici o referință la cum a început mie să-mi placă cititul); și să nu uităm de Linda Hunt, pe care am mai întâlnit-o și în alte filme. 

Per total, este un serial ok, mai ales că are cel puțin un cross-over cu „Hawaii 5.0” ediția de 2011 care se numără printre serialele mele favorite. Ce e cam nasolică este faptul că se cam trage de păr acțiunea cu prea multe sezoane.

duminică, 24 mai 2020

Cartea săptămânii #28: „Harry Potter și Piatra filosofală” de J.K. Rowling


Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine și nu ați făcut excese în ultimele zile, de când s-au mai înmuiat aceste restricții datorite situației medicale curente. Sincer, pe mine nu mă mai surprinde nimic, dar cred că deja vi-ați dat seama de asta.

Istoria mea cu universul Harry potter e destul de veche, doar că nu m-a prins 100%, ca să zic așa. A fost interesant la început datorită ineditului și al noutății, dar așa cum febra a venit, așa s-a și dus. În școala generală aveam o colegă de clasă care îmi era și prietenă, iar această fată era foarte pasionată de universul Harry Potter (dacă te recunoști cine ești, te salut). Prin urmare m-am contaminat și eu cu o bucățică din entuziasmul prietenei mele.

„Harry Potter și Piatra Filosofală” este primul volum al seriei, care ne face introducerea în universul Harry Potter. Harry este un orfan care este crescut de mătușa și unchiul său, soții Dursley, dar nu se poate mândri cum c-ar fi îndrăgit de familia lui adoptivă. În schimb, viața lui este dată peste cap în vara în care împlinește 11 ani deoarece află că nu este o persoană foarte obișnuită, iar o școală cu renume de care nu mai auzise vreodată are un loc rezervat pentru el. De aici încolo, Harry cunoaște personaje noi care îi vor modela viitorul, iar unele dintre aceste personaje se dovedesc mai profunde (într-un sens mai pozitiv sau mai negativ) decât par a fi la prima vedere.

Consider că această carte merită citită, mai ales dacă ești copil sau la începutul adolescenței, dar o recomand cu căldură și adulților.

sâmbătă, 23 mai 2020

Review: Săpun lichid Bevola Jasmin Blossom


Hello! Cum mai sunteți? Eu pot spune că mă bucur de nu mai pot de vremea de afară, parcă prevăd că vor fi o grămadă de zile cu o vreme de aceea de rahat, când tot ce mai pot face eu e să lucrez cu mine din interior pentru a face față situației, și o spun și din perspectiva durerilor articulare care reacționează la vremea urâtă.

Unul dintre produsele care mă ajută să mă ajut în aceste zile nasoale este săpunul Jasmin Blossom de la Bevola. Produsele Bevola se găsesc doar în Kaufland, deoarece este o marcă proprie a magazinului. Ceea ce îmi place mult la produs este parfumul floral, discret și aproape gingaș pe care îl are, iar asta vine de la o persoană care este mai degrabă amatoare de mirosuri mai citrate. De asemenea, mă bucur de faptul că acest săpun pare a fi relativ neutru cu mâinile mele, nu le usucă dar nici nu le face ceva deosebit. Alte puncte suplimentare primește pentru faptul că se află în selecția permanentă de săpunuri, plus că fiind aproape de un Kaufland, mi-e destul de la îndemână.

Ca și concluzie generală, nu ar fi o surpriză să recumpăr produsul, poate chiar anul curent.

vineri, 22 mai 2020

Review: Masca de păr Cosmia Mosturize & Repair



Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine...

Pentru astăzi m-am gândit să abordez un subiect mai mundan, ca să zic așa, și să scriu o recenzie pentru masca de păr de la Cosmia pe care am încercat-o. Știți bine că de-a lungul timpului am mai avut câteva produse de la această marcă. Eu am ales varianta de mască Mosturize & Repair, adică un produs pentru hidratare și reparare. Produsele Cosmia se găsesc doar în Auchan deoarece Cosmia este una dintre mărcile lor proprii. Pentru această mască am dat 10 lei și am primit 300 ml de produs, ceea ce pot afirma că este decent pentru o marcă proprie. Masca are o textură cremoasă, de (non-)culoare albă, fiind foarte parfumată aș putea spune, ceea ce poate fi deranjant pentru unii doar că eu m-ma obișnuit de la produsele din gama Professional a celor de la Cien. Motivul pentru care masca de față este atât de parfumată pare a fi faptul că alcoolul este al doilea ingredient în lista ingredientelor, nefiinf foarte roz situația. Ca și acțiune, nu pot spune că această mască m-ar fi dat pe spate, cred că mai degrabă s-a comportat ca un balsam de păr; ceea ce făcea era să îmi ușureze procesul de pieptănare și să mai îmi înmoaie puțin părul degradat.

Ca și o concluzie, nu îmi pare rău că am cumpărat produsul deoarece consider că folosirea acestei măști de la Cosmia a fost o experiență pozitivă în căutarea măștii sau a balsamului de păr potrivite părului și situației mele.

joi, 21 mai 2020

Despre inconștiență și alți demoni


Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi mi-ar plăcea să fiu mai pozitivă, dar nu-mi pot ascunde prea bine sentimentele. Am înțeles că în viața multora, spiritualitatea și religia joacă un rol important. Mai degrabă cred că am ajuns doar să tolerez situația, nu neapărat să o înțeleg. dar pentru mine e important să tolerez anumite lucruri și să merg mai departe decât să mă războiesc cu oamenii. Motivul este faptul că încep din ce în ce mai mult să fac un efort în a-i înțelege pe cei din jurul meu, iar experiențele cu persoane diferite consider că te îmbogățesc.

Ceea ce nu pot să înțeleg foarte bine este lipsa de conștiență și responsabilitate a oamenilor în această perioadă. Toată lumea se crede puternică, toată lumea știe sigur că nu i se poate întâmpla COVID. Cu toate că e foarte greu să stai închis în casa / apartament multă vreme, mai ales dacă ești extrovertit sau preferi să stai în aer liber, doar stai în casă. Nu doar tu ești în pericol, ne pui pe restul în pericol, restul care ieșim de maxim 2 ori pe săptămână din casă, și atunci pentru că trebuie. Chiar nu am înțeles de ce trebuie să te duci la lăcașurile de cult ca să fii în comuniune cu divinitatea ta. Acasă nu ești? Nu pot înțelege ce poți găsi într-un lăcaș de cult iar acasă nu ai. Deși am fost botezată ortodoxă, nu pot să afirm faptul că aș fi o persoană religioasă. Dar chiar și eu am în casă niște icoane și niște cruciulițe moștenite, prin urmare anticipez că persoanele foarte religioase au și ele așa ceva. Iar de rugat sau meditat, poți să o faci și acasă. Deci, de ce-ai vrea să te îmbulzești prin biserici? 

La fel, am tolerat dar niciodată nu am putut înțelege de ce, când ieși din locuință, trebuie neapărat să iei tot blocul sau tot orașul cu tine? De vreme ce nu faci vreun sport de echipă care să implice zeci de persoane, de ce nu te poți bucura de doar 2 - 3 persoane? Sunt sigură că poți să iei cu tine la plimbare o singură persoană iar dacă nu vrei să depui efort, poți să-și găsești o bancă liberă pe care să stai și să citești. 

miercuri, 20 mai 2020

Filmul / serialul săptămânii #5: „Cei trei mușchetari (1993)”


Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine...

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelor pe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

Pentru astăzi m-m gândit să închei, cel puțin pentru o vreme, capitolul ecranizărilor ce țin de universul mușchetarilor, scriind recenzia pentru filmul care mi-a deschis apetitul nu doar pentru citit cât și pentru mușchetari. Țin să menționez că prima dată când am vizionat filmul a fost în 2002, deci la vreo 9 ani de la lansare.

Despre film n-aș putea spune neapărat că este vreo capodoperă cinematografică, dar a fost acel ceva foarte necesar pentru a-mi stârni curiozitatea pentru citit, curiozitate care, ulterior, se va transforma într-o pasiune. Și, ca o adolescentă ce eram, m-a captat D`Artagnan interpretat de Chris O`Donnell. Ca și ecraizare, filmul nu este neapărat o ecranizare fidelă a cărții, este o viziune ceva mai personală a echipei de producție, dar poți să găsești destul de bine ideea cărții în film.

Per ansamblu, aș cam recomanda vizionarea filmului, cu toate că această recenzie vine puțin cam târziu după ieșirea din starea de urgență.

luni, 18 mai 2020

O nouă mică obsesie


Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi să știți că nu ne-am adunat aici ca să discutăm cosmeticale, ca să știți de pe acuma, ci mai degrabă ca să mă citiți pe mine filozofând despre porcării.

Nu știu ce mi s-a întâmplat în aproximativ ultimele două săptămâni, să zic, dar am cam devenit obsedată de canalul de Youtube „History Of Middle Earth” care dezbate universul filmelor și cărților lui JRR Tolkien (aka „Stăpânul Inelelor / The Lord of The Rings” și „Hobbitul / The Hobbit” care sunt cele mai cunoscute dintre operele lui). Nu înțeleg de ce am devenit obsedată de canal, deoarece nu am fost niciodată mare fană a cărților sau a filmelor. Ok, toate au fost, să zic, interesante, dar nimic wow cu excepția peisajelor din film și a felului în care arăta Orlando Bloom în pielea lui Legolas (asta pe când eram adolescentă); acțiunea nu mă impresionează, dezvoltarea personajelor nu mă impresionează, viziunea regizorului nu mă impresionează. Dar, ce mi se pare important de menționat este faptul că cine deține canalul de față încearcă să explice universul lui Tolkien, iar asta poate fi un mare plus deoarece în momentul în care înțelegi un univers, s-ar putea să devii mare fan.
Așa încât dacă ți-ai dorit vreodată să afli mai multe despre Middle Earth, click aici.

duminică, 17 mai 2020

Cartea săptămânii #27: „Instrumente mortale: Orașul oaselor” de Cassandra Claire


Hello! Cum sunteți? Vă priește relaxarea noilor măsuri luate de către autorități? Eu încă îmi doresc să dau pe gât în jos o grămadă de cărți pe care încă nu le-am citit, iar faptul că cică am făcut curățenie între cărțile primite nu m-a ajutat deloc, chiar mi-a indus o stare de anxietate când am realizat câte îmi doresc să citesc.

„Orașul oaselor” este primul volum al seriei „Instrumente mortale” a Cassandrei Claire. Povestea debutează cu Clarissa (Clary pentru apropiați) Fray care pare a fi o adolescentă obișnuită dar care tocmai asta nu e. Acțiunea efectivă începe în momentul în care ea începe să vadă peste tot un anumit simbol sau semn, ca la scurt timp să asiste împreună cu cel mai bun prieten al ei, Simon, la ceea ce crede ea a fi o crimă. Partea suspectă este că nimeni altcineva nu a mai observat crima. Lucrurile se complică pentru Clary când, a doua zi, îl vede pe unul dintre criminali când e la o cafea cu Simon, și asta în timp ce mama Clarissei dispare. Ce e cu crima aceea aparent inexistentă și cu dispariția doamnei Fray vă las pe voi să descoperiți citind cartea.

La momentul în care am terminat de citit cartea, eu abia am așteptat să pun mâna pe următorul volum.

vineri, 15 mai 2020

Review: Săpunul lichid Cien Sweets and Flowers Rose & Macaroons


Hello! Cum mai sunteți? Nu știu cum ați pățit-o voi, dar eu aveam impresia că abia de la noapte vom scăpa de starea de urgență, dar deja am scăpat de acea stare de vreo 9 ore pe când acest articol. O să tac acum referitor la situația asta deoarece simt că nu are rost. 

Pe la mijlocul lunii martie am fost într-o tură de cumpărături prin Lidl și Kaufland pentru diverse, iar acesta este unul dintre săpunurile lichide care mi s-au lipit de mâini. Erau 3 săpunuri lichide în această gamă Sweets and Flowers, nici unul foarte intringante. Dar cum aveam nevoie de săpun în casă, l-am ales pe acesta cu trandafiri și macaroons. A fost o decizie bazată pe faptul că îmi place diversitatea. Săpunul a costat 4,5 lei pentru 500 ml și e cumpărat din Lidl deoarece Cien e una dintre mărcile lor proprii. Parfumul produsului este aproape similar cu a variantei cu migdale, doar că mirosul acela de migdale cred că a fost puțin balansat de altceva deoarece nu m-a mai deranjat atât de mult. De uscat mâinile, nu prea s-a-ntâmplat, dar are potențialul de a înrăutăți situația unei pieli deja uscate.

De recumpărat produsul, nu știu ce să zic. Nici măcar nu știu dacă îl vor mai readuce vreodată. Probabil voi cumpăra săpunuri din această gamă pentru a diversifica ce folosesc.

Review: Antiperspirantul Rexona Quantum Dry


Hello! Cum mai sunteți? Sper că rezistați bine acum, căci înțeleg și eu cum e să fii închis în casă pentru atât de multă vreme. Eu zic că e mai bin să tragem acum ceva mai mult ca să ne fie bine mai târziu...

Și pentru că nici eu nu sunt mai bună ca și voi, mintea mea mă duce deja la ideea de vară și caniculă cu toate că este doar jumătatea lui aprilie. Pentru cei care deja mă cunoașteți cât de cât, știți că am o serioasă problemă cu transpiratul excesiv, mai ales la temperaturi mai ridicate, ceea ce este cam incomfortant pentru mine deoarece am o fobie legată de mirositul urât (împuțirea) în public. Acesta este motivul pentru care mai folosesc antiperspirante pentru bărbați pe perioada verii.

Nu știu ce s-a-ntâmplat vara trecută, dar nu am avut nevoie de un întreg recipient de antiperspirant masculin, prin urmare l-am terminat spre toamnă. Este vorba despre Rexona Quantum Dry. Nu mai țin minte exact cât a costat, dar se învârte în jurul prețurilor pentru antiperspirantele Rexona feminine. Cred că știți că nu mă prea pricep la descrisul mirosurilor, dar vă pot spune că avea un parfum okish, dar nu mi-a plăcut atât de mult ca a celui Invisible Ice Fresh tot de la Rexona. De protejat, m-a protejat pe temperaturi înalte ceva mai bine față de orice variantă de antiperspirant feminin pe care l-am încercat.

De cumpărat strict acest antiperspirant, probabil n-o să îl mai cumpăr, dar dacă mai găsesc alte sortimente de antiperspirante in gama masculină a celor de la Rexona, sunt interesată.

miercuri, 13 mai 2020

Filmul / serialul săptămânii #4: „The musketeers”


Hello! Cum mai sunteți? Îmi dau seama cât sunt de intense aceste ultime zile înainte de ridicarea stării de urgență, iar multora le e deja gândul la libertate și vacanțe. Într-un fel, subiectul articolului de azi este legat indirect de conceptul de vară, mare, concediu...

Astăzi mi-ar plăcea să vă povestesc puțin despre serialul „Mușchetarii” (sau „The musketeers” pe engleză) în care joacă Luke Pasqualino. Despre situația mea cu mușchetarii și universul imaginat de Dumas nu prea mai are rost să vă împuiez căpățânele, știți deja care e treaba. Dar să vă explic puțin ideea sau legătura cu vara, marea și concediul. În vara lui 2018 am mai fost o dată pe litoralul românesc, totul a fost bine și frumos; deși plecatul respectiv din Oradea nu a inclus doar litoralul, e ceea ce mie mi-a plăcut cel mai mult. După ce m-am întors acasă, am început să vizionez două seriale noi pentru mine. Unul dintre acestea este cel de față. Era într-o zi oarecare când butonam televizorul și am dat peste acest serial nici nu mai știu pe ce post tv. Cert îi că mi-a picat cu tronc „domnișorul D`Artagnan”, iar de acolo până să caut serialul pe net să îl văd într-o ordine cronologică n-a mai fost decât un pas.
D`Artagnan
Serialul prezintă parcursul lui D`Artagnan, de la fiul unui fermier gascon însoțit de tatăl său în drum spre Paris pentru o audiență la rege până când acesta ajunge să devină căpitanul mușchetarilor; îl putem vedea pe tânăr prin diverse situații, de la idila amoroasă cu o femeie căsătorită, la mariajul său și chiar trecând prin războiul franceză-spaniol.

Personal, mi-a plăcut cum Luca Pasqualino a reușit să-l contureze pe impulsivul tânăr D`Artagnan. Cred că acesta a fost un factor crucial care m-a ținut acolo, de-a lungul serialului. Alt lucru care pot afirma că m-a captivat a fost viziunea echipei de producție asupra universului mușchetarilor; universul a fost alterat, ca să zic așa, dar într-un mod cu care să rezonez. Unul dintre puținele lucruri care m-au deranjat a fost faptul că dialogul are loc în engleză și nu în franceză, te-ai aștepta ca un film despre mușchetari bazat pe cărțile lui Dumas (care, apropo, era francez) să aibă replicile spuse în franceză.

Prin urmare, dacă sunteți fani ai universului mușchetarilor, vă recomand cu căldură acest serial.

luni, 11 mai 2020

Review: Spuma de duș Cien


Hello! Cum mai sunteți? Sper că nu aveți de gând ca sâmbătă să dați năvală peste tot pe unde se poate doar pentru că s-au mai îmblânzit măsurile luate de autorități în lupta contra pandemiei. Defapt, de ce încerc eu să vă țin morală? Oricum românașul nu prea are chef s-asculte...

În altă ordine de idei, pentru astăzi mi-aș dori să vă povestesc câteva cuvinte despre așa-zisa spumă de duș de la Cien. Scriu așa-zisa deoarece în reclamă era „descrisă” ca fiind spumă când, defapt, produsul este un gel de duș. Produsul vine într-o cantitate de 750 ml ambalat într-un recipient de plastic cu o formă nu foarte prietenoasă cu ținutul lui în mână deoarece este imens. Ca și preț nu mai țin minte exact cât am dat, dar intuiesc că undeva la 5 - 8 lei. Produsul este într-adevăr un gel, cu o nuanță de roz intens, dar, totuși, transparent. Ca și miros, mi se pare destul de unisex, spre masculin aș spune, aducându-mi aminte de gelul de duș cu bergamotă și lemn de cedru pe care l-am găsit prin 2016. De uscat pielea, nu mi se pare c-ar usca-o, dar nici nu te ajută pe partea de hidratare, deci mare atenție dacă aveți deja pielea uscată.

Dacă aș mai recumpăra produsul? Probabil că da deoarece îmi place per ansamblu, e destul de mare și ieftin, singurul lucru nasol fiind forma și dimensiunea recipientului.

duminică, 10 mai 2020

Cartea săptămânii #26: „Hanul Ancuței” de Mihail Sadoveanu


Hello! Cum mai sunteți? Capul sus, nu mai sunt multe zile de restricționare atât de drastică, așa încât cred că mai suportăm 6 zile, nu-i așa? Până atunci, ce-ar fi să vă delectați cu niște povestioare?

Pentru astăzi m-am pregătit cu niște cuvinte la adresa culegerii de povestiri strânse sub umbrela „Hanului Ancuței” de Mihail Sadoveanu. În culegere sunt 9 povestiri, fiecare spusă de către un alt narator după modelul povestirii în ramă. Elementul central care leagă toate povestirile, sau cele 2 elemente pe care le-am găsit sunt, efectiv, Hanul Ancuței, locul în care s-au adunat povestitorii, și dimensiunea spațială anume că toate cele 9 povestiri s-au spus într-o singură seară la gura focului, element purificator în acest caz. Nu sunt critic literar de meserie, nu-mi pot da cu părerea într-un mod profesionist, dar mie, acum când sunt adultă, povestirile mi se par bănăluțe, cu toate că acum 15 ani când am studiat în gimnaziu pentru prima dată „Hanul Ancuței”, nu mi păreau chiar banale povestirile.

Ca și o concluzie generală, recomand „Hanul Ancuței” mai ales dacă vă doriți o lectură ușoară sau chiar pentru copii aflați la începutul adolescenței.

vineri, 8 mai 2020

Updates la „11 trucuri uimitoare pentru combaterea dușmănoasei plictiseli” (1)


Hei! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine. Știu că mai este doar puțin până când se liniștesc apele cu privire la starea aceasta de urgență, dar, cel puțin eu, nu știu ce va fi în continuare... Prin urmare, m-am gândit să fac o serie de actualizări la articolul în care vă dădeam sugestii pentru a încerca să faceți față mai bine situației. Îmi susțin în continuare acele idei, doar că întotdeauna vor veni alte și alte idei sau completări și nu văd de ce aș încerca să schimb un articol de care sunt foarte mândră.

Prin urmare, aș mai putea adăuga câte ceva la lista respectivă dar și noi resurse la unele puncte discutate acolo.

  • cum nu am cum să citesc sau nu are cum să-mi placă toate cărțile din această lume, am aici o listă de recenzii pentru cărți de la diverse persoane, listă care va fi actualizată din când în când;
  •  iarăși, cum nu am cum să văd toate serialele și filmele existente în această lume, am aici o altă listă, de data asta cu recenzii la filme și seriale;
  • la capitolul canale de Youtube, aș avea pentru moment doar 2, maxim 3 canale ca și recomandare pentru voi: Better than Yesterday, Mama Doctor Jones și Nicoleta Stănciucă. Better than Yesterday este un canal dedicat dezvoltării personale, Mama Doctor Jones este destinat mai ales pentru educație referitoare la sistemul reproducător feminin (și credeți-mă, România are nevoie de așa ceva), cât despre Nicoleta Stănciucă pot spune că ați putea lua clipurile referitoare la fashion, îngrijire și tea talk-urile ei.


Pentru moment, cam acestea ar fi actualizările, voi căuta câte ceva pentru viitoare actualizări. 

miercuri, 6 mai 2020

Filmul / serialul săptămânii #3: „Supergirl”


Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi revin tot cu un serial (dah, al treilea serial în serie), și acesta este tot un serial pe care l-am început dar nu și terminat.

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelor pe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

„Supergirl” este un alt serial din universul Arrow, doar al doilea pe care l-am început după Arrow (pe care să zicem că l-am început). Sincer, nu sunt la zi cu episoadele serialului, defapt nu am terminat nici sezonul 1, principalul motiv fiind faptul că serialul mi se pare plictisitor, mi se pare reiterarea situației lui Superman, singura mică modificare fiind faptul că Kara este secretară iar Clark este reporter. Nu am nicio obiecție de făcut la adresa actorilor sau a efectelor speciale, doar că aș recomanda serialul doar adevăraților pasionați de universul lui Superman. Nu exclud să duc la capăt serialul, dar asta va fi în special datorită încăpățânării mele.

luni, 4 mai 2020

Review: Săpun lichid Bevola Bronze Shine


Hello! Cum mai sunteți după aceste „zile libere”? Sper că nu ați încercat să reveniți la tradițiile noastre obișnuite de 1 mai.

Pentru astăzi am hotărât să scriu recenzia săpunului lichid Bevola Bronze Shine pe care l-am cumpărat din Kaufland chiar înainte de începerea stării de urgență, pentru 5 lei primind 500 ml. Produsele Bevola se găsesc doar în Kaufland, deoarece Bevola este marcă proprie a acestui magazin. Săpunul are un parfum dulce, nu aș putea să identific ceva particular, dar vă pot spune că are un parfum mai suportabil decât săpunul lichid Cien Macaroons & Rose din gama Sweets and Flower. Nu pot spune că mi-a uscat pielea, dar nici că ar fi făcut ceva deosebit pentru mâinile mele.

Ceea ce mi-ar plăcea să las ca și concluzie este faptul că mi-a făcut plăcere să folosesc produsul, și chiar îmi pare rău că la momentul în care eu l-am cumpărat făcea parte dintr-o ediție limitată.

duminică, 3 mai 2020

Cartea săptămânii #25: „David Copperfield” de Charles Dickens



Hello! Cum mai sunteți? Sper că nu ați fost nesăbuiți să ieșiti la grătare în adunări mari doar pentru că 1 mai. Nu e ok. Dar nu pentru a vă mustra creez această postare, ci pentru a vă lăsa scrise câteva cuvinte despre una dintre cele 2 cărți ale lui Dickens care au intrat în topul celor 10 cărți pe care eu le văd necesare a fi citite în viața aceasta. 


Eu am citit „David Copperfield” în 2015 într-o perioadă în care nu aveam acces la televiziune de orice fel sau la internet (desigur că nu am lăsat să se observe situația pe blog), ceea ce mi-a oferit o grămadă de timp la dispoziție nu doar pentru ce aveam de făcut în viața mea privată ce și pentru citit și alte hobby-uri.

Versiunea mea vine în 3 volume, bănuiesc că s-ar putea să existe versiuni în care să vină în mai puține volume. Cartea prezintă viața personajului eponim, de dinainte de naștere până la vârsta de mijloc. David Copperfield trece prin multe încercări, de la a rămâne orfan de ambii părinți la o vârstă tragic de fragedă, printr-o prietenie care numai foloase nu-i va aduce, ajungând ca la final să aibă parte de fericirea mult meritată alături de un colectiv de oameni cinstiți, inimoși și în concordanță cu el. Romanul este considerat într-o anumită măsură o autobiografie, dar și un bildungsroman cât și o operă care abordează anumite situații sociale.

Cu toate că la început, cartea m-a plictisit, nu regret nici măcar o clipă faptul că am fost foarte căpoasă și am perseverat în a termina romanul. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost construit personajul principal; de asemenea, celelalte personaje mi se par destul de reprezentative pentru perioada în care a fost construită opera.

vineri, 1 mai 2020

Review: Antiperspirantul Fa fresh & Dry


Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine și mai rezistați puțin în această stare de urgență, pot să mai fie doar 2 săptămâni  de stat în casă dacă suntem oameni buni și ne pasă de noi și cei din jurul nostru.

Pentru astăzi m-am gândit să abordez un oarecare subiect mundan prin care să vă aduc puțin zâmbet pe buze. Este ziua în care scriu recenzia pentru antiperspirantul Fa fresh & Dry pe care l-am cumpărat din Kaufland chiar înainte de starea de urgență. Acesta este un antiperspirant și nu un deodorant deoarece are săruri de aluminiu ca substanță activă. De unde l-am cumpărat a costat aproximativ 9 lei. Motivul principal pentru care am cumpărat produsul a fost necesitatea, iar sortimentul ales a fost pură curiozitate. 

Ca și parfum, antiperspirantul are un miros foarte feminin, inițial aveam senzația că e miros de citrice, în particular grapefruit, dar se pare că defapt este un parfum floral, de bujori mai precis. Ca și protecție, mă protejează împotriva împuțirii câteva ore, deși am nevoie de o reaplicare pe parcursul zilei. Prin urmare, nu-l văd potrivit pentru o persoană cu probleme de transpirație excesivă când e caniculă afară.

Ca și concluzie, mi-a făcut plăcere să încerc produsul, probabil îl voi recumpăra când temperaturile vor mai scădea.