Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...
Postarea de față se vrea poate un pic prea filozofică pentru ce e defapt. N-o să vă mint că nu prea le am cu filosofismele sau povestioarele frumos ambalate. Asta și poate pentru simplul fapt că nu prea mi-am cultivat acest aspect al scrisului.
De-a lungul timpului cred că tuturor ni s-a-ntâmplat să ni se schimbe gusturile, la modul cel mai general. Dacă până acum vreo 4 - 5 ani nici nu doream să aud nici măcar de ideea mărarului, cu atât mai puțin să-l simt în mâncare, acum recunosc că am momente când chiar îmi place să-l simt în salatele de crudități. Iar acesta este cel mai stupid mod de a vă exemplifica pe propria persoană ceea ce încercam să scriu în legătură cu gusturile.
Dacă acum câțiva ani, vreo 10 aproximativ, aveam și atunci și acum obiceiul de a mirosi testărele de parfum din magazinele pe care le frecventam. Nu toate magazinele aveau așa ceva, nu la fiecare vizită miroseam ceva, dar se mai întâmpla. Pe atunci fiind studentă fără loc de muncă, doar atât îmi permiteam. Iar la capitolul Tesori dOriente, cel mai purtabil, defapt singurul purtabil, mi se părea acesta, Aegyptus. Toate celelalte parfumuri mi se păreau prea grele de purtat, ceva în genul parfumurilor Chanel (care, da, nici astăzi nu le pot suferi). Trecând anii și ajungând în zilele noastre, Aegyptus tot delicat mi se pare, doar că nu mă reprezintă. Am ajuns la această concluzie după vreo 3 ani în care l-am căutat de nebună și doar în acest sfârșit de vară sau în septembrie l-am găsit. Nu este un produs slab sau rău, doar că nu mă mai reprezintă. Iar notele parfumului sunt:
- note de vârf: note fructate, ylang-ylang, note verzi, bergamotă;
- note de mijloc: condimente, lotus albastru, papirus, stânjenel, trandafir și iasomie;
- note de bază: note pudrate, note orientale, mosc și note lemnoase.
- note de vârf: iasomie și frunze verzi;
- note de mijloc: tuberoză;
- note de bază: mosc și vanilie.


















































