Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...
Au fost niște luni în care nu m-am regăsit deloc, perioadă pe care aș putea-o descrie ca un fel de trecere a unor poduri. Încă nu știu exact ce las în urmă și ce voi găsi de cealaltă parte a podului, dar categoric simt că e cazul să închid niște capitole, deși tot ce se poate să fie niște închideri furtunoase rău.
Vremea a fost frumoasă aici, în regiunea în care locuiesc, pot spune că ne-a răsfățat, dar au fost și extreme de genul caniculă și ploi. Din nefericire, nu am știut să fructific ceea ce mi s-a dat, îmi dopresc foarte mult să explorez orașul în care locuiesc dar niciodată n-am făcut-o ca lumea. Am avut mici incursiuni, dar asta a fost tot, și nu consider că e tot ceea ce merită.
Un alt punct de cotitură a fost realizarea faptului că Lăbuțe e cu mine de aproximativ 6 săptămâni, ceea ce e wow, pe puțin. Am lăsat în urmă ani de zile în care nu credeam că am abilitatea de a avea lângă mine o ființă vie nici măcar atât. Iar aceste 6 săptămâni alături de Lăbuțe sper să fie doar începutul călătoriei noastre împreună.
De asemenea, m-am delectat măcar cu niște seriale, filme și cărți audio care mi-au bucurat sufletul și mi-au adus fărâme de zâmbet pe buze. Uneori e bine să ai parte de așa ceva.
Sincer, nu știu exact ce îmi va rezerva perioada următoare, dar sper din tot sufletul să nu fie mai rău ca cele mai negre coșmaruri prin care deja am trecut din cauza anxietății și depresiei.
