Decembrie 2025

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Nu știu exact dacă vi-ați dat seama, dar cam încerc să fac un „Vlogmăs” dar mai pe varianta de blog. Nu știu sigur dacă o să-mi reușească, sincer, dar măcar am început, nu-i așa? Cum am mai scris și în octombrie, am plăcerea asta sadică de a complica lucrurile cam mult pentru mine, iar asta chiar nu-mi piește deloc. Nu știu sigur dacă lumea (aici lumea are sens de cititorii blogului, atâția câți sunteți, și vă mulțumesc frumos pe această cale) e conștientă de cât de multă muncă e în spatele articolelor, mai ales când nu trăiești chiar deloc din aceste articole. Cum am mai menționat (mai degrabă am insinuat) în acest articol, mi-ar prinde bine să fac niscaiva bănuți dar până acum încă nu s-a prins aproape nimic din pasiunea mea de a scrie... 

Am mai avut, chiar de ziua mea în 2022, un articol în care atingeam puțin anumite lucruri, dar nici măcar atunci nu-mi dădeam seama cât de mult mi se schimbase viața doar de când am început acest blog. În 2022 nici măcar nu-mi închipuiam că în 2023 o să mi se îndeplinească o veche dorință, și anume să am o pisică a mea căreia să îi port de grijă. Chiar și când scriu acest articol, noapte fiind, printre cuvinte mă mai și joc cu pisica. Nu de alta, dar îmi semnalizează în limba ei faptul că-și dorește atenția mea iar eu nu-mi doresc să-mi năruie nici calculatorul nici articolul de față. 

De asemenea, o noutate relativ absolută pe care-am observat-o la mine e că mai nou îmi place mărarul proaspăt în salatele de castravete proaspăt sau varză proaspătă. Așa ceva era imposibil până de curând. Clar că zahărul, cartofii, pâinea, pieptul de pui, sarea și mujdeiul sunt la puterea absolută când vine vorba de mâncare, dar se produc și aici niște mici modificări. Nici cu roșiile și ceapa nu mi-i rușine. Asta cu toate că încerc să încerc din răsputeri să am grijă ca în momentul în care am consumat anumite ingrediente cu parfum mai intens să am grijă de igienă așa încât cei de lângă mine să nu aibă de suferit.

Un alt aspect interesant e faptul că am reînceput să visez la călătorit, deși îmi lipsesc fondurile. Momentan încerc să fac în așa fel încât să trec la un pic de acțiune care să presupună întocmirea unui plan fictiv de călătorit care să includă pisica, ceea ce îmi doresc să vizitez și cam cât m-ar costa călătoria respectivă. Nu e mult, dar măcar e un pas în plus față de visatul cu ochii deschiși. 

În altă ordine de idei, mă gândesc să mai creez articole de tip leapșa, plus tradiționalele recenzii la filme, cărți, produse cosmetice. Și nu în ultimul rând, mă gândeam la „preferatele toamnei” și la un articol despre ce prostioare cosmetice mai mici sau mai mari mi-am mai cumpărat. Dar asta nu înseamnă că, dacă aveți voi alte sugestii de articole, n-o să încerc să le iau în considerare.

Alte 12 întrebări despre literatură / cărți (varianta 2025)

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Sursă foto

Așa cum vi-am promis acum nu foarte multă vreme pe Facebook, cred c-ar fi timpul să refac această leapșă despre lectură și citit la modul general. Nu știu exact cât de mult s-au schimbat lucrurile, dar parcă ceva ceva tot s-a mai schimbat...

1. Cum îți ții sub control grămada de cărți din TBR?

Sincer, de când am încercat să-mi fac o oarecare listă cu ceea ce mi-ar putea face plăcere să citesc, nu prea am ce să țin sub control în această listă.

2. Cărțile din lista TBR sunt mai mult în formă fizică sau ebook?

Ca mai în ultima vreme, nu prea mă mai interesează dacă cartea pe care o citesc e în format fizic pe hârtie, dacă e în format ebook sau dacă e în varianta audio. Mi se pare mai important consumul de cultură decât formatul în care e consumată aceasta.

3. Cum alegi următoarea carte din TBR pentru a fi citită?

În perioada asta din viață, îmi aleg cărțile din TBR pe care doresc să le citesc conform dispoziției de moment, ca să scriu așa. Uneori îmi aleg cartea ceva în genul următorul volum din seria a cărui volum tocmai l-am terminat. 

4. Ce carte s-a aflat pe lista TBR cel mai mult timp?

Cred că „Crimă și pedeapsă” a lui Dostoievski. Am și început-o o dată, n-am mai continuat-o, dar a rămas pe TBR în speranța că o dată și o dată tot o voi citi, deși deja mi-am pierdut speranța cu ea.

5. Numește o carte adăugată în TBR cel mai recent.

Cel mai recent am adăugat „Minciuna lui Michelangelo” de Igor Bergler. Defapt cred c-aș putea menționa la grămadă toată seria care conține principalele cărți, serie care conține și „Minciuna lui Michelangelo”. Pe Igor Bergler l-am descoperit prin intermediul Nicoletei Stănciucă, prin intermediul ei descoperind și „Apă proaspătă pentru flori”.

6. Numește o carte care se află pe lista TBR doar pentru că are o copertă frumoasă.

Nu am așa ceva pe lista TBR. De obicei nu mă iau după copertă când îmi aleg cărțile pe care mi le-aș dori citite.

7. Numește o carte din lista TBR pe care nu o vei citi niciodată.

Probabil tot „Crimă și pedeapsă” a lui Dostoievski.

8. Numește o carte din TBR-ul tău care încă nu s-a publicat.

Nu am nicio serie care nu a fost publicată în totalitate în TBR. Sau cel puțin toate seriile sunt cu toate volumele publicate deja din ceea ce știu.

9. Numește o carte din TBR pe care simți că toată lumea a citit-o înafară de tine.

Cred că majoritatea cărților au fost citite de către cineva în general. Aș putea chiar afirma că unele cărți sunt chiar trecute, așa cum sunt „Crimă și pedeapsă”, „Muntele vrăjit” sau „Zăpezile de pe Kilimanjaro”. În general pot afirma despre mine că am gusturi mixte când vine vorba despre lecturile de plăcere.

10. Numește o carte din TBR care ți-a fost recomandată de mai multă lume.

În general nu pot afirma că aș căuta recomandarea cuiva în mod particular sau că aș cere cuiva o recomandare de carte deoarece nu știu cu ce să îmi mai umplu lista asta de cărți pe care le-aș dori citite de către mine. Poate, într-un viitor indefinit, o să îmi consult niște persoane de încredere din viața privată cu privire la ce aș mai putea citi.

11. Numește o carte din TBR pe care îți dorești s-o citești cu nerăbdare.

Aici sunt puțin contrariată. Aș avea, defapt, 2 cărți pe care aș dori să le citesc cu nerăbdare. Defapt, una este carte singulară, iar cealaltă face parte dintr-o serie. Cartea singulară (așa cum am numit-o) este „Muntele vrăjit” de Thomas Mann. Iar cealaltă este „After you” de Jojo Moyes sau, așa cum o știam eu, „După ce te-am pierdut” în limba română. A doua carte este continuarea de la „Me before you” („Înainte să te cunosc”) a ei.

12. Câte cărți se află în lista TBR?

În momentul de față am 18 cărți în lista aceasta. Nu știu câte voi reuși să le scot și câte voi reuși să mai adaug. Uneori citesc o carte ca urmare a unui impuls chiar de moment, așa cum a fost în cazul cărților „Die weisse Massai” sau „Apă proaspătă pentru flori”. 

Cam acestea sunt răspunsurile mele privitoare la această leapșă, în anul 2025. Nu știu exact dacă o să mai reiau leapșa curând, probabil că deoarece trec greu prin cărți și lectură. Dar a fost interesant să constat că în ultimii 8 ani mi-am mai pus puțină ordine în acest capitol al vieții.

O leapșă „istorică”

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

În lipsă de alte idei, mai preiau articole de tip leapșă de pe unde se nimerește să găsesc. Uneori sunt întrebări interesante, alteori cam plictisitoare, dar din ceea ce am observat în cazul meu, majoritatea acestor leapșe au combinații de întrebări interesante și întrebări plicticoase sau inoportune.

1. De ce ai acceptat leapșa aceasta?

Nu am fost tăguită de către nimeni, cel puțin nu știu să fi fost. Am preluat întrebările pentru un articol deoarece nu am alte idei de articole la îndemână pentru moment sau am articole în lucru dar la care e o muncă de migală, ca să mă exprim așa.

2. De cât timp ești în blogosferă?

În blogosferă sunt, cu întreruperi, din timpul liceului, având mai multe bloguri pe care scriu sau am scris. Deci din perioada 2007 - 2011, cam de 14 -18 ani sunt prin blogosferă. Acum, că scriu asta, îmi dau seama că am fost prin zonă aproximativ jumătate din viața mea. Încă nu-mi vine să cred situația. Dar tot ce pot să vă mărturisesc mai sincer e că cititul și scrisul au fost parte din viața mea de mult mai mult timp.

3. Cum ai ajuns să îți faci blog?

Sincer, nu-mi mai amintesc cum sau de ce. Cred, totuși, că a fost ideea de a-mi publica așa-zisul început de roman pe care l-am început prin generală, dar niciodată nu l-am continuat. Link-ul e aici.

4. Care e primul blog pe care ai intrat vreodată?

Nu mai țin minte...

5. Enumeră 3 lucruri pe care le crezi importante ca să reușești în blogging.

Sinceritate. Corectitudine. Networking.

6. Cel mai citit blog de către tine.

Pentru moment, cred că Colțul Cameliei. Dar habar n-am ce-mi rezervă viitorul. 

7. Alte bloguri pe care le mai citești.

Alina lui Brumărel. Claudia.s choice. Nicoleta Stănciucă.

8. Care platformă de bloguri o consideri cea mai bună?

Am folosit 2 platforme de blogging până acum: Blogger și Wordpress. De Wordpress n-am fost deloc încântată, nici măcar nu știu dacă chiar am pe acolo vreun blog, care-i e adresa sau cum să aflu. Pe Blogger am 4 bloguri, iar tot procesul mi se pare relativ prea ușor.

9. Este important traficul pentru tine?

Da, din fericire sau nefericire. Asta pe lângă comentarii. Mi-aș dori să pot avea colaborări plătite sau măcar bartere pentru moment cu ajutorul traficului pe blog. 

10. Sunt importanți banii pe care i-ai obține din reclame?

Da, ar fi relativ importanți. Dar nu mai importanți ca și sinceritatea și corectitudinea. Pentru moment, mi-ar face mare plăcere să fac măcar o medie de 100 / lună din reclame, deși știu că sunt puțini. Cred că am scris o mână de articole plătite cu 2 euro / articol acum vreo 9 ani, deși mai mult de 10 - 12 euro nu făcusem. Iar în ultimii 7 ani am avut un articol care avea ca început o colaborare de tip barter. Aici găsiți articolul cu barterul. 

11. Consideri că e un lucru vital să ai un domeniu?

Depinde foarte mult de situație. Pentru firmele care au un site, categoric da. În rest, depinde. Cred că ar fi util dacă devii cineva viral și ai mult prea mult trafic, nu de alta, dar îți poți face politica după cum îți dorești.

12. Parola cu care te loghezi la blog.

Combinație de litere mici și mari, cifre și „caractere” speciale. Altceva?

Cam acesta este articolul pentru astăzi...

Leapșa despre citit

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Precum cred că ați intuit, am avut o bună perioadă din viață în care citeam în draci, ca să fiu cinstită. Nu m-am considerat niciodată vreun geniu sau inteligentă în mod foarte particular, dar îmi plăcea să citesc beletristică în general. Probabil, prin liceu, erau în jumătatea din clasă care mai deschidea din cărțile de lectură obligatorie, dar nu pe toate, trebuie să recunosc situația. 

Totul s-a terminat la un moment dat, cred că era anul II de master, iar ceea ce s-a-ntâmplat a fost faptul că până atunci studenții și elevii aveau abonamentul la Biblioteca Județeană redus până la 5 lei, dar habar n-am de ce nu au păstrat prețurile când s-a trecut la digitalizarea abonamentelor. Adică de la 5 lei cât ar fi trebuit să plătesc, studentă fiind, mi s-ar fi ridicat prețul abonamentului la 25, la fel ca pentru toată lumea (inclusiv pensionarii care aveau gratuitate sau plăteau un preț modic de 1 leu până atunci).

Deși multe s-au întâmplat de atunci (era 2016), încă mai citesc câteodată, deși mai mult cărți electronice pe telefon acum. Nu regret faptul că am mai rărit-o puțin cu cărțile, regret lipsa de consecvență. Probabil încă sper că îmi voi forma o rutină la capitolul citit, căci cred cu tărie că acesta e elementul lipsă. Iar acum să trecem la această leapșă legată de lectură.

1. Ai vreun loc preferat în casă în care citești?

Nu mai am de când am renovat la sfârșit de 2015. Înainte aveam un fotoliu al bunicii în spatele unui geam și lângă un corp de mobilă care îmi putea servi de masă pentru anumite lucruri.

2. Semn de carte sau o hârtiuță oarecare?

Depinde foarte mult de ce am la îndemână. Nu sunt deloc mofturoasă. La un moment dat, prin liceu, îmi făcusem vreo 2-3 semne de carte handmade.

3. Poți să te oprești din citit brusc sau trebuie să termini pagina / capitolul?

Da, la nevoie pot să o fac. Dar aș prefera să termin capitolul înainte de a termina sesiunea de citit dacă se poate, să am parte de un oarecare sfârșit dacă se poate.

4. Mânânci sau bei în timpul cititului?

De mâncat prefer să nu o fac, dar cu băutul e o cu totul altă poveste. De la cafeaua de dimineață la suc sau chiar un pahar de vin, totul e permis la acest capitol. Când mânânc, prefer cărțile audio sau Youtube-ul la modul general.

5. Poți să citești în timp ce te uiți la TV sau asculți muzică?

Chiar deloc. Mă distrag mult prea mult. Singurele zgomote, sau zgomot dacă se poate și versiunea de singular, care nu mă deranjează sunt traficul. Și da, citeam și pe „stradă”, așteptând transportul în comun. Am și o întâmplare mai dubioșică cu mine, o carte, seara, sub un bec de iluminat stradal, un context de poziționare care dădea defapt toată nota de dubiozitate. Poate o să vi-o povestesc, dacă vreți, deși e ceva scurt.

6. Citești cărțile pe rând sau mai multe simultan?

Aș prefera să mă concentrez pe o singură carte. Mi se întâmplă câteodată să renunț la o carte, să mă apuc de o altă carte pe care să o și termin și abia apoi să revin la cea neterminată.

7. Citești doar acasă sau peste tot?

Depinde foarte mult de ceea ce se definește cu noțiunea de „peste tot”. Ce-i drept, citesc acasă sau pe drum când aștept transportul în comun. Sau s-a mai întâmplat să citesc așteptând pe cineva să ne vedem random în oraș.

8. Citești cu voce tare sau în gând?

Citesc doar în gând. De obicei mă bâlbâi când trebuie să citesc cu voce tare. Plus că cititul în gând mi se pare mult mai rapid cel cu voce tare.

9. Sari pagini?

Doar rareori, când implică niște descrieri interminabile a căror rol sau importanță nu o mai văd. Sau am mai sărit pagini la lecturile școlare obligatorii care mă plictiseau și nu înțelegeam de ce mama nevoii m-am apucat de respectiva operă.

10. Scrii pe cărți?

Eh, depinde. Foarte rar. Chiar și atunci depinde foarte mult de context sau despre ce e cartea... Împrumutând sute de cărți de-a lungul vieții, mi s-a părut neserios să scriu pe ele deoarece și alții s-ar bucura de ele, nu-i așa?

Cam acestea au fost gândurile mele referitoare la această leapșă.

Meditații de vineri

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Sper să fiu cât de cât coerentă după aproximativ 3 ore jumătate de somn azi-noapte. Mă trezii să merg la toaletă, iar când să readorm mai bine, cineva s-a apucat fie de renovare, fie de montat mobilă, așa încât nicio șansă de a mai adormi pe simfonie de ciocan și bormașină. Și recunosc că sunt tracasată din acest motiv, al nesomnului.

Stau și mă minunez de faptul că, deși am lipsit aproape un an jumătate de pe blog, tot am avut trafic pe el, iar articole vechi încă sunt accesate chiar și acum, când am mai postat câte ceva nou pe blog. Pentru asta vă mulțumesc foarte frumos. Îmi demonstrați faptul că sunt relevantă pentru mâna mea de cititori, chiar dacă mă subapreciez singur - singurică.

Având în vedere vremea „frumoasă” de afară, chiar nu mai știu ce să fac cu ziua mea. Aveam în plan să ies afară, doar că aveam imperios nevoie de asfalt uscat pentru asta. Așa că ar fi util să încerc să fac altceva azi. Mă gândeam la foarte puțină ordine combinată cu scris și citit. Poate chiar cu ceva de pe Netflix.

Voi ce părere aveți? Către ce ar fi util să îmi îndrept atenția?

Youtuberi pe care îi urmăresc în 2025

 Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Acum niște mulți ani, 7 să tot fie, chiar spre 8 ani, am scris un articol despre youtubării pe care îi urmăream atunci. Dacă bine îmi amintesc, îmi propusesem să revin cu un asemena articol an de an, dar viața s-a-ntâmplat între timp iar ideea nu s-a mai concretizat. 

Totuși, între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Vremurile s-au mai schimbat. Eu m-am mai schimbat. Schimbarea e bună și inevitabilă, chiar dacă uneori e mai înspre mai puțin bine decât alteori, fiind în natura vieții această schimbare.

Unele persoane pe care le urmăresc au trecut testul timpului, altele l-au picat. Îmi pare rău de cele care l-au picat, dar îmi doresc pentru mine ca viața să continue, orice s-ar întâmpla.

• Nicoleta Stănciucă - și atunci și acum o urmăresc. Da, e adevărat, la unele capitole poate nu mai rezonez 100% cu ea, dar cum am mai menționat, oamenii evoluează. Nu pot scrie că m-a prins etapa din viața ei în care nu doar că își dorește dar s-a și pus în mișcare să adopte un stil de viață mai apropiat de natură dacă mă pot exprima așa, adică să fie mai atentă la ceea ce mănâncă și mai ales la materialele din care sunt create hainele și accesoriile ei. Nu afirm că e ceva rău, dar eu personal nu sunt în acel punct din viața mea. Ceea ce îmi place foarte mult din repertoriul ei de clipuri sunt vlogurile, preferatele cosmetice și acele clipuri în care prezintă produsele cosmetice pe care le-a terminat.
• Atenție, cad mere! - pe Alex îl urmăresc mai ales pe fundal, uneori având informații utile, alteori chiar îl prefer pe fundal în timp ce fac diverse în viața personală. Parcă a avut și ceva clipuri legate de istorie și geografie care să le fie de ajutor liceenilor care se pregătesc de BAC, iar dacă e chiar așa cum știu eu, bravo lui că a reușit să facă ceva cu adevărat util pentru generațiile viitoare.
• makoccino - pe tipa asta o urmăresc tot pentru conținutul educațional referitor la desen și pictură per ansamblu, exact cum o făceam și acum 7 - 8 ani. Nimic nu s-a schimbat referitor la ea de atunci până acum. Nu sunt neapărat vreo pictoriță sau să am aspirații referitor la acest capitol vocațional, dar îmi dă o anumită energie pozitivă femeia.
• Hannah Alonzo - pe Hannah am descoperit-o relativ recent, cred că undeva în ultimii doi ani de zile. Cert îi că deja lucram de ceva vreme prin Mega când am descoperit-o. Pe foarte pe scurt, Hannah oferă conținut educaționat referitor la industria MLM (multi-level marketing), adică la acele firme care au o ierarhie piramidală „nesănătoasă” cum ar fi Avon, Oriflame, Farmasi, doTERRA, Monat etc. E adevărat faptul că se leagă în special de acest fel de companii prezente în Statele Unite ale Americii (e născută acolo și tot acolo trăiește), dar ceea ce prezintă pe partea educațională poate fi aplicat mai în toată lumea, nu doar în SUA.
• Fact or Fantasy - cred că acesta e un canal descoperit spre sfârșitul anului trecut sau la începutul anului, dar pot spune că m-a captivat. Știu că nu e mare brânză, cel puțin din exterior, să iei la puricat adaptările unor cărți, seriile legate de Pământul de Mijloc a lui Tolkien și Harry Potter a lui JK Rowling, dar credeți-mă că nu știu câți am fi (mă includ și pe mine aici, stați liniștiți) în stare să facem așa ceva până la urmă.
• Movie Flame - tipul creează clipuri despre diverse filme și serii de filme, dar eu l-am descoperit prin intermediul clipurilor care se învârteau în jurul lui Harry Potter. Alte universuri cărora le-a dedicat clipuri includ seria Percy Jackson, Jocurile Foamei, Stăpânul Inelelor și desenele animate Avatar (desenele animate sunt la baza filmului din 2010 și a serialului de pe Netflix). De asemenea, dacă bine țin minte, a abordat un subiect mai sensibil cel puțin într-un clip, vorbind despre dependența de medicamente (nu mă înțelegeți greșit, menționa și motivul serios pentru care avusese nevoie inițial de acele medicamente). Nu am fost neapărat fana acelui clip, dar consider că trebuia făcut și că e util.
• Harry Potter Theory & Harry Potter Theory extra - sunt 2 canale de Youtube deținute de aceeași persoană, care au ca centru seria Harry Potter. De multe ori îmi place să dau drumul clipurilor în fundal, în timp ce fac alte lucruri prin casă sau chiar când „călătoresc” și sunt sătulă de ascultat muzică în căști. Chiar e interesant iar eu sunt pe de-a dreptul uimită că există atâtea idei de creat conținut legat de folclorul universului Harry Pottet.
• Frugal Fit Mom - pe Christine nu știu când și cum am descoperit-o, cred că eram în perioada mea de căutat clipuri despre frugalitate. Nu mă înțelegeți greșit, sunt departe de a fi o persoană frugală, cred că pentru multă vreme de acum înainte nu mi s-ar potrivi acel stil de viață. Și nici prea ieftină nu-mi doresc să fiu. Doar că doresc să îmi cheltui banii pe altceva decât cel mai scump produs pe care-l pot găsi din ceea ce am nevoie pe moment. Iar în cazul de față, Christine poate oferi idei de mese bune, hrănitoare și consistente fără să-ți spargi contul bancar pentru asta.
• Doctor Mihail - pe tip îl urmăresc câteodată mai ales pentru informare. Sunt mai degrabă idei sau informații de bază de la care să pornești nu doar când simți că ceva nu e în regulă cu tine, ci și pentru o așa-zisă cultură generală când vine vorba despre medicină. Iar ceea ce îmi place e faptul că are și un podcast cu invitați din diverse ramuri ale medicinei, nu se dă el mare și tare în toate ramurile medicinei deoarece e imposibil așa ceva chiar și când vine vorba despre medicina de urgență.
• Cristina Cioabă - sincer, nu mai știu exact de ce o urmăresc pe Cristina. O urmăream pentru poveștile sau amintirile despre timpul petrecut în SUA, dar și povestioarele din actuala căsnicie. Cred că aceste mici inside-uri în căsnicie m-au determinat să nu renunț la ea. Și nu în ultimul rând, are o secțiune cu adevărat educațională care vine dintr-o nefericire, dar care pentru moment nu prea ajunge la mine, dar chiar e binevenită.
• Ioana Moldovanu - pe Ioana (care, între noi fie „vorba”, e mama Cristinei de mai sus) o urmăresc pentru seria numită „Cafeaua de sâmbătă dimineața”, dar și pentru clipurile din Regatul Unit. Nu prea am planuri să mă mut sau să călătoresc intensiv în UK, dar parcă mă ung pe suflet asemenea clipuri.
• Marian Borcea - pe Marian aș putea scrie că l-am descoperit în decada 2010 - 2019, știindu-l „omul” din spatele canalului Gătește ușor. Dar adevărata descoperire din partea mea a avut-o pe pandemie. Chiar îmi plac clipurile lui de călătorie.
• A to Zen Life - păstrez canalul printre opțiuni deoarece îmi doresc ca la un moment dat să devin puțin mai intențională cu ceea ce mă înconjor. Încă nu am ajuns acolo, iar până acolo e o călătorie spinoasă rău de tot. 
• Fain & Simplu cu Mihai Morar - pe Mihai cred că l-am descoperit prin intermediul podcastului „Fain și simplu”, particular episodul cu Aluziva. Mi se pare interesant să aud pe fundal poveștile diverșilor invitați pe care îi are Mihai. Niciodată nu știi ce poți învăța de la oameni de care nu ai auzit până atunci.
• Simple Happy Zen - păstrez canalul printre opțiuni deoarece îmi doresc ca la un moment dat să devin puțin mai intențională cu ceea ce mă înconjor. Încă nu am ajuns acolo, iar până acolo e o călătorie spinoasă rău de tot. 
• Claudia`s Choice - pe Claudia o urmăresc mai mult de nostalgie deoarece nu prea mai postează nici pe Youtube nici pe blog. Dar o și înțeleg, life happens before anything else. Plus că îmi și crește puțin inima când văd că mai postează.

Cam aceștia sunt youtubării pe care îi urmăresc cu ceva regularitate în ultima perioadă. Dacă aveți idei despre alte persoane care s-ar putea să-mi placă, fiți amabili și lăsați-mi sugestiile voastre în comentarii.

O leapșă despre stilul de viață

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Precum știți deja din aceste articole (aici și aici), nu prea mai știu ce să scriu pe blog, iar asta e una dintre cele mai mari nenorociri când vine vorba de scris pentru mine. Așa că zilele astea m-am pus pe căutat niște „tag-uri” sau „leapșa” cum am mai citit numindu-se asemenea articole, iar astăzi am pus de-un asemenea articol, poate - poate mă mai trăznește inspirația și de alte articole pornind de aici. Iar dacă aveți curiozități sau alte întrebări pornind de la articolul de față, simțiți-vă liberi să-mi scrieți, tot ce se poate să mă ajutați și voi cu niște idei. 

1. Ce speli prima dată la duș? 

De obicei, încep prin a spăla sau curăța vana / dușul pe care le voi folosi. Mi se pare cel mai ok așa, nu știu cine a fololsit ultima dată zona dacă închiriez o cameră pe undeva sau dacă sunt acasă se mai întâmplă să se folosească zona și pentru altceva.

2. Care e culoarea ta de helancă preferată?

Simplu: niciuna. Nu. Port. Helănci. Nu suport ceva pe gât. În mod normal, nici fulare sau eșarfe nu port, decât pentru câteva minute cât e musai nevoie, și chiar și atunci e o reală tortură, mă fac să mă simt strangulată, rămânând fără aer.

3. Îți place cafeaua?

Da. Chiar foarte mult și în cantități industriale din nefericire. Unul dintre primele mele bloguri ar fi trebuit să fie dedicat cafelei. Link găsiți aici. De obicei, când nu merg la lucru, mă răsfăț cu o cafea de mai bună calitate cu lapte și eventual alte adaosuri.

sursă foto

4. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?

Sincer, nu prea-mi amintesc visele... Cât despre vis cu sensul de țel sau obiectiv, aș prefera să nu vorbesc încă despre el.

5. Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?

Nu. Categoric nu. Mă plictisesc repede de mâncare, deși mă învârt în jurul a doar câteva feluri de mâncare în general. Tocănița de pui și uneori lasagna făcută 90% în casă ca să dau exemple. De ce scriu 90%? Cumpăr pastele din comerț plus ingredientele, dar fac sosul de la zero în casă, dacă vă puteți închipui.

6. De ce ai o poftă puternică acum?

De somn, e târziu, după o tură la lucru iar mâine intru iar 11 ore... Sau de dulciuri, deși nu cred că voi servi așa ceva în această noapte.

7. La ce te gândești când auzi cuvântul „varză”?

Efectiv la varză. Sau la murături asortate care să conțină și varză. S-ar putea să-mi fie foame, motiv și pentru care am poftă pe dulciuri.

8. Ai numărat vreodată până la 1000?

Nu cred. M-aș plictisi și mi-aș pierde concentrarea, nu că n-aș putea-o face, dacă chiar aș vrea-o.

9. Muști sau lingi înghețata?

De obicei ling înghețata. Dar o și mușc câteodată. Depinde de felul în care se prezintă servirea. 

sursă foto

10. Folosești emoticoane?

Câteodată. Depinde și de context.

11. Ai cunoscut vreodată o celebritate?

Nu neapărat. Cred că o dată l-am văzut peste drum pe Emeric Ienei acum vreo 20, 20 și ceva de ani. Nu știu dacă această situație se pune la socoteală. Sau am fost la un concert al formației A.S.I.A., dacă cineva și le mai aduce aminte.

12.  Îți place brânza?

În general îmi plac brânzeturile. Acum depinde foarte mult și de sortimentație, ca să scriu așa. De exemplu, cașcavalurile sau telemeaua de vacă îmi plac. La fel, emmentalerul sau cheddarul. Dar nu m-aș atinge de brânzeturile cu mucegai, deși sunt catalogate drept specialitățuri de finețe.

13. Care e ultima melodie de care ai fost obsedată?

Cred că pentru moment e vorba de melodia „Warriors” de Papa Roach. Nu-mi stă în fire să ascult rock, dar se pare că uneori se mai întâmplă. Iar o altă obsesie, se pare c-aș avea două obsesii muzicale, ar fi melodia „Midnight Sky” a lui Miley Cyrus.

14. Câte țări ai vizitat?

Aș scrie 4 țări, dintre care una e chiar țara mea natală, România. Situația e valabilă la momentul publicării articolului. Poate, dacă doriți, aș putea dezvolta puțin subiectul.

15. Ai sări cu parașuta / parapanta / planorul?

Nu știu ce să scriu. Probabil în vreun viitor îndepăratat aș încerca ceva.

16. Ai lua masa cu George W. Bush?

Din fericire sau nefericire, nu ne învârtim prin aceleași cercuri de interes sau sociale.

17. E ceva strălucitor în camera ta?

Chiar nu știu ce să răspund. Farduri sidefate sau cu sclipici s-ar lua în considerare? Sau poate rujuri cu particule de sclipici.

18. Închiriezi filme?

Acum nu. Într-o vreme, cineva apropiat închiria filme și am vizionat și eu câte ceva. Pot spune că mi-am făcut damblaua cu cel puțin un film de care eram interesată.

19. Unde vei ajunge sâmbătă seara?

Acasă, în pat. Și pe colțar, la Formula 1. 

20. Ouă albe sau maro?

Nu am o preferință puternică. Mai degrabă pentru vopsit ouă mi-ar trebui ouă albe, dar în rest nu am preferință spre culoarea oului.

21. Îți place muzica?

Da. Destul de mult.

22. Ai mers cu trenul?

Da, am mers dus-întors cu trenul o singură dată, prin 1996. Sincer, poate, aș încerca, dar mai degrabă spre 2027, momentan am alte obiective legate de bani.

sursă foto

23. Ce zi a săptămânii e?

Joi? Cel puțin, pentru mine, e joi, practic, legal, cred că deja e vineri.

24. Ce ai mâncat la prânz?

Ce prânz? Ce e ăla prânz într-o zi de lucru? Eu n-am parte de pauză de masă când sunt la locul de muncă.

25. Ai văzut filmul „The butterfly effect”?

Nu. Nici măcar nu știu despre ce e vorba și nici timp & chef n-am să fac cercetare despre el chiar acum.

26. Ai părul ondulat?

Mai degrabă am niște onduleuri naturale foarte sensibile, cum bag peria în cap, cum mi se întinde părul. Mai am obiceiul de a afirma că am un păr șifonat.

27. Ai intrat vreodată într-un zid?

Nu țin minte un asemenea eveniment.

28. Anotimpul preferat?

Vara. Întotdeauna vara. Singurul subiect de relativ interes în alt anotimp ar fi ideea de cadouri de Crăciun și ziua mea. În rest, am antipatie față de temperaturile mici.

29. Adormi cu televizorul deschis?

Nu prea. Am somn de slabă calitate sub tv deschis. E oribil de-a dreptul. 

30. Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?

De prea multe ori. 

31. Crezi că ești bătrână?

Buletinul zice că da, felul în care mă simt nu.

32. Ți-e frică de întuneric?

Chiar deloc. Merg singură pe stradă la miezul nopții fără niciun stres ever. Și am avut situații care să mă facă să mă simt incomfortabil. 

33. Îți place viața ta momentan?

Relativ. Sper că m-am pus în mișcare să-mi schimb viața așa cum mi-o doresc.

34. Ai o vedere bună?

Ce vedere bună? Sunt semi-chioară de-a dreptul.

35. Care e următorul CD pe care îl vei cumpăra?

Nu mai cumpăr CD-uri de foarte multă vreme, am trecut pe mediul de stocare numit stick. Sper să fac trecerea pe hard-disk-uri externe cât mai curând...

36. Ai intrat vreodată într-o încăpere pe fereastră?

Nu încă. Dar am cunoscut persoane care au fost nevoite s-o facă din varii motive pozitive.

37. Ce ai cumpărat ultima dată?

Mâncare.

38. Cât de des vorbești la telefon?

Depinde. Mai degrabă vorbesc la telefon prin intermediul unor aplicații gen WhatsApp, decât să vorbesc la telefon în modul „normal” de acum 20 de ani.

39. Ai pus piedică cuiva vreodată?

Cred că da, o singură dată din greșeală deși nu mi-am dat seama atunci ce s-a-ntâmplat. Logic că îmi pare rău și acum pentru situația respectivă.

40. Folosești bețișoare chinezești?

Am încercat demult, dar m-am dat bătută. Poate voi mai încerca cândva, într-un viitor indefinit.

41. Deții o armă?

Nu dețin o armă în modul acela tradițional. Mai degrabă consider că dețin armă prin intermediul cuțitelor de bucătărie pe care le folosesc strict pentru mâncare.

42. Ai fost vreodată într-un castel?

Nu cred.

43. Îți place părul tău?

Relativ. L-aș schimba într-un fel sau altul.

44. Ți-a plăcut leapșa asta?

Așa și așa. Depinde de întrebare.

Cam acesta a fost leapșa de azi. Sper măcar să deschidă subiecte de conversație...

Câteva idei de postări viitoare

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Sincer, am mai multe idei de postări „diverse” pentru blog, doar că nu știu dacă ar fi vreuna de interes mai evident, ca să scriu așa. Ce-i drept, pauza de la scris mi-a conferit o oarecare relaxare creativă, dar care mi-a fost puțin anulată de lipsa exercițiului.

Cred că cel mai la îndemână tip de articol ar fi cel de preferate. Mai ales preferatele sezonului care tocmai s-a-ncheiat. Sincer, mă gândeam să încep cu vara lui 2025, iar apoi să continui sezon de sezon, ca să zic așa. Nu mi se mai pare relevant să fac asemenea articol lună de lună deoarece cred că multe produse s-ar repeta de la un articol la altul, iar așa cred că nu ar mai fi relevante respectivele articole. La fel, cred că la sfârșit de an sau cel mai târziu la începutul anului viitor aș face un articol despre cele mai cele descoperiri cosmetice ale respectivului an.

M-am gândit să reiau o altă idee pe care doar o singură dată am mai abordat-o aici, pe acest blog, și anume articole despre youtubării pe care îi urmăresc și blogării pe care îi citesc. Cred c-ar putea fi o idee foarte utilă. Nu în ultimul rând, aș putea face câteodată articole despre ceea ce am învățat de la aceste persoane pe care le urmăresc.

Nu în ultimul rând, îmi propun să continui seria de recenzii la filme / seriale vizionate și a cărților citite. E un tip de articol care îmi e la suflet. Nu în ultimul rând, mi-ar fi de folos la completarea articolului destinat Netflixului. 

Sincer, probabil c-ar mai fi și alte tipuri de articole, dar nu-mi vin acum în minte. Poate îmi lăsați și mie niște alte idei de articole, dacă le vreți citite.

Cu bune și cu rele

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Sincer, chiar nu știu exact despre ce vreau să scriu astăzi, doar vreau să scriu. Nici măcar nu știu dacă are vreun sens... Cred, mai degrabă, c-aș vrea să m plâng puțin. S-ar putea să fi trecut mulți dintre noi prin momente care, deși ne-au bucurat, în același timp ne-au și dezamăgit.

Fiind născută la mijloc de decembrie, când toate lucrurile frumoase de Crăciun deja s-au vândut, iar cele ce mai există la vânzare nu se știe exact când vor fi livrate, că, deh, Crăciun și nu cu mult înainte Black Friday, am hotărât să-mi cumpăr cadourile de Crăciun și ziua mea mai devreme. Nu am asignat în mod particular ce cadouri sunt de Crăciun și care de ziua mea, dar cert e că le-am despachetat deja.

Despre calculator cred că am mai atins un pic subiectul, sau măcar am scris niște aluzii în acest material. Ideea e că mi-am rezolvat situația referitoare la aparatura necesară nu doar postării pe blog, ci și altor îndeletniciri...

Pe de altă parte, mi-am dat o comandă pentru 2 calendare de Advent, unul de la Essence, celălalt de la Catrice. Plus alte chestii ce țin de sfera aceasta de makeup. Când am deschis noaptea coletul, și l-am deschis până la ultima picătură dacă mă pot exprima așa, am fost ca un copil mic în dimineața de Crăciun pentru minim o oră. Îmi luasem extra niște palete de farduri, în special de ochi. Cele de la wet `n` wild m-au dezamăgit enorm din cauza pigmentării iar paleta de la Catrice am luat-o special pentru un anume fard, și tocmai acela m-a lăsat baltă tot la capitolul pigmentării. Pe de altă parte, m-au dezamăgit calendarele pe partea de împachetare. Mă așteptam la ceva de genul celor de la Balea Men, Alverde și Nyx de acum câțiva ani, adică cutii de carton la care trebuie să deschizi niște ușițe pentru a „elibera” câte un produs. Dar nu! Cel de la Catrice a venit într-un portfard cu 24 de săculeți transparenți care au eliminat acel entuziasm și așteptare a necunoscutului. Iar cel de la Essence era într-o cutiuță pe lângă care aveai niște plicuri (24 la număr) și niște stickere numerotate de la 1 la 24 cică să-ți faci tu însuți așa-zisul calendar.

Nu mă pot plânge, mă bucur de cel puțin 80% dintre produse, doar că, pe lângă bucurie și entuziasm, mă simt cumva trădată și dezamăgită. Dar cert e că sentimentele pozitive sunt cele ce primează.

Sunt mai mult decât recunoscătoare pentru faptul că mi-am permis aceste bucurii. Mulți oameni în aceste timpuri nu-și permit mai mult de un sfert din ceea ce eu mi-am permis. Doar îmi doresc să punctez că nici aici, la vârf, unde îți permiți anumite frivolități, nu totul e doar pe roz sau pozitiv.

O pauză cam lungă...

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Niște cuvinte de care îmi era dor, mai ales să le scriu. O lungă perioadă am sperat să le rescriu. Apoi mi-am pierdut orice speranță de a le rescrie. Aveam impresia că nu mai am niciun interes în a mai scrie, că nu mai am ce și despre ce să scriu, eram și sunt obosită după locul de muncă, că mă lasă aparatura, că nu mai am chef de asta, că nu sunt și nu am fost niciodată relevantă, că nu mai am subiecte pentru scris.

 

E adevărat faptul că simțeam nevoia de o pauză. Nu neapărat pentru că nu mai aveam niciun interes pentru scris, ci mai degrabă dintr-o greșeală personală, anume aceea de a-mi impune un program rigid de postat și niște obiective relativ mai greu de atins, având în vedere faptul că nu-mi câștig existența din acest blog și nici nu sunt freelancer. Îmi doream atât de mult să bat propriile performanțe de a scrie minim 321 de postări pe an, atât cât am avut la începuturile blogului prin anul 2015, încât nu realizam că cel mai probabil nu mai e fezabil. Nu mai urmez în această perioadă vreo formă de învățământ (fiind întreținută de altcineva) care să-mi furnizeze timpul liber necesar pentru asemenea performanțe.

La capitolul ce și despre ce să scriu e oarecum o altă povestioară. Aproape niciodată nu scriu „compuneri” libere, adică „ce”. Dar la capitolul „despre ce”, probabil am deja o listucă măricică de subiecte, să le numim așa, despre care să scriu, unele mai interesante, altele mai puțin interesante. Doar să găsesc așa-zisul echilibru pentru a-mi așterne pe hârtia internetului ideile.

Oboseala de la locul de muncă se resimte la majoritatea persoanelor aș putea afirma. Și aici intervine ceea ce deja am scris puțin mai sus, încercam să trag de mine să fac și să dreg și aici, ceea ce poate nu-și are rostul atât de mult. Să încerci să devii mai bun la capitolul pasiuni personale și hobby-uri nu e neapărat un lucru rău, dar aș sfătui evitarea burnout-ului, nu de alta dar nu știu dacă chiar merită.

În legătură cu relevanța, nu știu dacă mă mai pasionează atât de mult asta. În această perioadă lungă de absență, chiar recunoșteam la un moment dat faptul că-mi lipsește scrisul. Cel mai probabil sunt în procesul de a realiza faptul că ceea ce am nevoie e defapt să fiu eu însumi propria cititoare, iar mai apoi, lucrurile se vor mai așeza puțin și pe partea aceasta de relevanță.

Cât privește aparatura, într-un fel mă gândesc să îmi instalez serviciul de Blogger și pe telefonul mobil, să pot să scriu și de acolo ceea ce mi-ar plăcea să scriu, deși nu îmi place deloc ceea ce sunt capabilă să fac referitor la așezarea în pagină a articolelor când vine vorba despre aplicația mobilă. Cel mai probabil voi lăsa articolele de pe telefonul mobil așa imperfecte cum sunt sau le voi re-edita de pe desktop în măsura în care îmi va permite viața și dacă voi considera că merită efortul.

Mai multe încă nu prea mai știu ce să vă scriu... Îmi rămâne speranța faptului că-mi voi regăsi drumul scrisului, chiar dacă va fi imperfect în propria viziune.

Ce-am mai făcut în ultima perioadă

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Au fost niște luni în care nu m-am regăsit deloc, perioadă pe care aș putea-o descrie ca un fel de trecere a unor poduri. Încă nu știu exact ce las în urmă și ce voi găsi de cealaltă parte a podului, dar categoric simt că e cazul să închid niște capitole, deși tot ce se poate să fie niște închideri furtunoase rău. 

Vremea a fost frumoasă aici, în regiunea în care locuiesc, pot spune că ne-a răsfățat, dar au fost și extreme de genul caniculă și ploi. Din nefericire, nu am știut să fructific ceea ce mi s-a dat, îmi dopresc foarte mult să explorez orașul în care locuiesc dar niciodată n-am făcut-o ca lumea. Am avut mici incursiuni, dar asta a fost tot, și nu consider că e tot ceea ce merită.

Un alt punct de cotitură a fost realizarea faptului că Lăbuțe e cu mine de aproximativ 6 săptămâni, ceea ce e wow, pe puțin. Am lăsat în urmă ani de zile în care nu credeam că am abilitatea de a avea lângă mine o ființă vie nici măcar atât. Iar aceste 6 săptămâni alături de Lăbuțe sper să fie doar începutul călătoriei noastre împreună.

De asemenea, m-am delectat măcar cu niște seriale, filme și cărți audio care mi-au bucurat sufletul și mi-au adus fărâme de zâmbet pe buze. Uneori e bine să ai parte de așa ceva.

Sincer, nu știu exact ce îmi va rezerva perioada următoare, dar sper din tot sufletul să nu fie mai rău ca cele mai negre coșmaruri prin care deja am trecut din cauza anxietății și depresiei.

Cei așa ziși 6 sau 7 ani de acasă la cumpărături prin magazinele fizice (Ce să nu faci la casa de marcat a unui magazin (3))

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Mai nou, din ce în ce mai mult observ anumite chestii când vine vorba de cumpărăturile fizice prin magazine. Și voi fi foarte acidă aici, probabil voi ajunge să cerșesc mulți bani pentru congelatoare peste congelatoare pentru câtă carne voi primi în urma acestor articole.

În primul și în primul rând, dacă clientul din față de la casa de marcat nu este într-o vizibilă stare de vulnerabilitate, nu te băga, nu-ți lua justiția în propriile mâini să faci reclamații în numele respectivului client. Excepții: persoane cu dizabilități sau copii agresați.

Dacă nu ai multiple dizabilități (gen persoană oarbă și surdă în același timp), fii rezonabil și așteaptă ca procesul de încasare al clientului din față să se termine, iar aici mă refer la situația în care bonul a ieșit din imprimanta casei de marcat iar clientul anterior s-a îndepărtat vreo 2 pași. Chiar dacă te grăbești, tot nu o să poți fi servit mai repede. Cum vezi/auzi faptul că a ieșit bonul? Imprimanta caselor de marcat este întotdeauna foarte vizibilă și gălăgioasă.

Când plătești cu cardul, așteaptă până când POS-ul îți validează tranzacția înainte de a pleca, nu te baza că totul va fi ok, deoarece tocmai atunci nu va fi ok și va exista eroare de plată. Crede-mă, e neplăcut ca omul de la pază sau casierul să fugă după tine din cauza erorii, crede-mă că ceilalți clienți te vor judeca drept hoț chiar dacă nu vor spune nimic.

Nu fă ditamai gălăgia în magazin, gen țipete sau alte cele că ți-e lene să faci 3 pași pentru a purta o conversație civilizată.

Cam acestea ar fi 3 puncte cheie, dar mai sunt multe altele.

Hai să mai și râdem, că de plâns și nervi degeaba suntem plini (Ce să nu faci la casa de marcat a unui magazin (2))

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

„Continui articolul prin a-mi cere scuze pentru simplul fapt că sunt o ființă umană care lucrează pe un post de casier. Îmi cer scuze pentru felul de a fi agitată în momentele de volum mare de muncă și prea puțin personal disponibil. Îmi pare rău că sunt îndeajuns de slabă psihic pentru a învăța pe de rost toate prețurile din magazin în fiecare zi în care sunt de serviciu și toate promoțiile de 2 ori pe săptămână.

Îmi cer scuze pentru faptul că consider că e cam mult să verific câte 10 frigidere de lactate și mezeluri bucată cu bucată, plus nici nu am mai sumărat câte lădițe de fructe-legume (precizez faptul că aceste lădițe au un grad variabil de încărcătură, de la 2 castraveți într-o lădiță la mai bine de jumătate de lădiță de roșii cherry care ar trebui sortate bucată cu bucată). Plus că ar trebui să descarc toate fructele și legumele venite din depozit dar nu reușesc să degrevez mai mult de jumătate de rastel într-o singură tură. La asta mai adaug faptul că scot undeva la aproximativ un minim de 250 de bonuri în cele 10 ore de lucru.

De asemenea, scuze merg și către clienții cărora nu sunt capabilă să le explic elegant faptul că nu am învățat pe de rost toate promoțiile din magazin. De asemenea, niște scuze merg și către clienții care își scanează cardul de fidelitate în grabă, neinteresându-i de faptul că se vede și se aude de la o poștă faptul că sistemul nu a terminat cu clientul anterior, imprimanta văzându-se clar că încă scoate bonul într-un mod foarte vizibil și zgomotos. De asemenea, consider că e de datoria mea să trimit clienții la studii de specialitate pentru ca aceștia să-și dea seama când e mult prea devreme să încerce să-și scaneze cardurile de fidelitate, dar aleg să stric acei bani din propriul salar colosal pe orice altceva.

Singurul lucru față de care nu îmi voi cere nici scuze, nici iertare, pentru care nu cred în momentul de față că ar trebui să îmi caut vreun fel de scuză este faptul că merg des la toaletă.”

Rândurile de mai sus aș dori să se considere a fi vreun pamflet sau ceva, dar nu prea sunt. Mai degrabă ar fi faptul că tuturor ne-ar fi mai de folos să cerem mai multă ghidare și să mai lăsăm răutatea de o parte. Iar sfatul acesta eu trebuie să îl aplic cu întâietate în momentele în care sunt clientă. Pur și simplu am ajuns la un punct de cotitură în care mă simt mai mult decât leșinată de multe lucruri negative din jurul meu dar nu mai sunt capabilă de a vedea lumina de la capătul tunelului. Iar asta m-a deteriorat enorm.

Ce-am mai făcut în ultima perioadă

 Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Ultima perioadă a fost tumultoasă. Deși a trecut doar vreo lună jumătate de când nu am mai scris pe blog, mi se pare că s-au petrecut destule. Pe lângă un concediu de odihnă care simt și acum că era să nu se mai întâmple, am mai bolit de 2 ori numai în aprilie, de n-am crezut că scap fără concediu medical.

Pe lângă astea, trec prin niște momente în care mă-ndoiesc că mai am vreun cuvânt de spus pe acest blog, deși, de asemenea, uitându-mă la traficul blogului pentru anumite perioade de timp, chiar sunt contrar a ceea ce simt. La fel pățesc și cu canalul de Youtube, simt că nu prea mai am ce să abordez dacă scot din ecuație ideea de vloguri, Sper să găsesc și pentru acolo niște idei, poate filmez măcar niște taguri.

Nu în ultimul rând, acum vreo 3 săptămâni mi-am vopsit părul iar jumătate din culoare deja mi-a ieșit din păr.

Sfârșit de febuarie, început de martie

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Ultimele săptămâni nu au fost neapărat grozave, dar nici prea rele. Am avut atâtea planuri, nu doar legate de viața personală, cât și de blog sau job care nu s-au concretizat neapărat. Mi-ar fi plăcut să am câte un articol pe blog în fiecare zi din februarie, am tras tare și nu mi-a ieșit deloc. Măcar sper să am subiecte pentru seriile dedicate filmelor (și serialelor) și cărților pentru o perioadă de timp, cât și inspirație spre alte articole mai personale pe blog.

De altfel, am atâtea speranțe și temeri pentru perioada ce urmează, încât nu îmi dau seama cât de multe voi fi în stare să realizez. 

Tot ceea ce sper e să vin aici cu articole care să vă capteze atenția mai mult decât aproape tot ceea ce am scris aici. Nu știu exact dacă vor fi articolele la care mă aștept aici și acum, dar sper să fie ceva inedit.

Cheers!!!

Un nou an

 Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Ca de început de an, mi-am dorit să las niște cuvinte siropoas pe aici, dar, sincer vorbind, nu prea am chef să fac asta. Personal, nici măcar nu m-am dezmeticit după ce a fostanul 2022. 

2022 a fost multe lucruri, printre care încercarea mea de a reveni pe blog și Youtube în detrimentul altor lucruri, ceea ce nu știu dacă a fost sănătos sau nu. Încercasem să pun presiune pe mine să încerc să filmez cât mai multe clipuri pentru YT, să am un program foarte fix de postat pe blog, să am articole cât mai frumoase și cât mai diverse aici. 

De asemenea, a fost un an în care nu prea mi-a ieșit cu reciclarea, doream atât de mult să duc habar n-am cât de multe recipiente la broscuța celor de la Kaufland pentru cupoanele de reduceri la 50%, cu care să cumpăr cât mai multe boarfe pentru blog și să fac și economii la produsele pentru casă. Nici la capitolul economii nu mi-a ieși nimic în 2022, am fost mult mai rău ca în 2021, lucru pe care va trebui să îl rectific dur și repede în 2023.

Iar ca și încheiere, 2022 nu mi-a prea ieșit nimic, nici măcar la capitolul concedii, dar a fost anul în care am dat nas în nas pentru prima dată cu Nea Covidiu.

Despre trecerea timpului și schimbări

 Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Nici măcar nu știu cum să încep, să continui sau să închei postarea de față. Îmi dau seama cât de mult m-am schimbat, cel puțin la gusturi. Dacă până nu demult îmi plăceau aromele citrate la cosmetice, acum observ cu surprindere ceea ce îmi place. Acum 5 - 6 ani nu aș fi întins mâna după gelul de duș Tesori dOriente White Musk defel, la fel nici după apa de parfum Dior Addicts care miroase a cuișoare după nasul meu, deși nu regăsesc ingredientul respectiv în nicio listă a colecției. De asemenea, dacă aș fi să fi urmat această schimbare, ar fi trebuit să îmi placă gelul de duș Tesori dOriente Persian Dream, dar mă știți deja, am alte plăceri vinovate.

De asemenea, mi-am dat seama cum mi-am schimbat obiceiurile legate de blog. Au fost momente când era un eveniment negativ să nu am zilnic articole pe blog. Au urmat ani în care nu am postat aproape nimic. Asta se datorează în parte și faptului că simt că nu mai am despre ce scrie, se întâmplă des să recumpăr aceleași și aceleași produse.

Sincer, perioada 2018 - prezent nu a fost deloc prietenoasă cu mine, lucrurile au început să-și mai revină în ultimii 2 ani, chiar dacă începutul pandemiei părea că mi-a priit mai bine. Probabil la început de pandemie aveam eu nevoie de comfort, comfort găsit în scris aici, pe blog, nu sunt deloc bună când vine vorba despre a scrie opere beletristice. Chiar așa, vi-ar plăcea să vă împărtășesc eșecurile mele beletristice? Nu de alta, dar să ne distrăm împreună de lipsa mea de talent, nu de alta...

Dar ce-a rămas în viața mea, cu bune și cu rele, au fost cititul și Formula 1, cred că amândouă au intrat în viața mea în 2002 iar de atunci nu mi-au mai dat drumul. Într-un fel, nu-mi văd viața fără aceste două mici bucurii. 

Ce să nu faci la casa de marcat a unui magazin (1)

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Nu știu exact ce ar trebui să fie articolul de azi, probabil un fel de răbufnire a mea pe locul de muncă pe care îl am momentan. Sau ceva de genul va fi. Nu de alta, dar va fi o omletă cu de toate, așa e sentimentul meu de acum.

Lucrez ca și casieră într-un oarecare magazin, nu dau nume deoarece nu e important. Ce mă nemulțumește pe mine sunt acele situații în care:

• clientul vine cu un coș de mână în care are produsele pe care și le dorește și îmi trântește coșul pe banda de la casă și vine să plătească. Probabil sunt eu mai fandosită să îmi doresc din partea clienților să-și înșire obiectele pe bandă. Ce-i drept, când au mai multe produse de exact același fel ce nu trebuie cântărite, nu le mai cer să le pună pe bandă pe fiecare în parte, sau când vin cu baxuri de apă iar eu am obiectul în sistem (în puține cazuri).
• când se sare peste rând pe motiv că se cumpără doar țigări, fără a întreba clientul din față dacă e în regulă;
• clienții care se grăbesc să plătească cu cardul sau să-și scaneze cardul de fidelitate, pe motiv că „nu știam că trebuie să aștept atât de mult” (nu observă că încă îmi iese bonul de la clientul precedent, deși e foarte evident)
• clienții care mă văd la 2-3 pași de casă când se așează să pună produsele pe bandă dar mă anunță că se grăbesc, nu au timp de pierdut;
• clienții care se cred buricul pământului din felul în care îmi vorbesc;
• persoanele care își trimit copiii minori să le cumpere țigări și alcool (inclusiv berea fără alcool).

Lecții până la 28 de ani (V)

 Hello! Am aici a cincea și ultima parte din această serie. Înțeleg că e o serie în care eu îmi exprim niște convingeri foarte personale, chiar controversate prin România, dar ceea ce vreau eu să conștientizați e faptul că acest blog e un spațiu personal unde eu îmi prezint și susțin niște păreri personale atâta vreme cât nu încalc legile țării unde trăiesc. Nu am pretenția să fiți de aceeași părere cu mine, atâta vreme cât vă susțineți punctul de vedere cu diplomație și nu îmi încălcați propria libertate.

Exprimă-te liber

Nu o dată am primit „sfatul” de a nu mai posta totul pe net și să nu mai postez toate minunile pe Youtube deoarece lumea e rea și râde, că cine mi-a oferit „sfatul” respectiv are la lucru colegi care numai dau drumul la Youtube și pun la întâmplare tot ce prind și rând și etc și etc de genul acesta. De asemenea, am primit îndrumarea de la psihologul meu să scriu sau să vorbesc în online despre lucrurile prin care trec deoarece din propria experiență profesională a acelei persoane nu sunt singura care trece prin așa ceva iar mulți care trec prin așa ceva se consideră nebuni de băgat la spitalul de nebuni cu izolare cu tot deoarece au impresia că sunt singurii care trec prin așa ceva. Personal, știu că sunt persoane care rezonează cu tine și persoane care nu rezonează cu tine. Și fiecare este responsabil pentru propria reacție care spune totul despre sine și nimic despre persoana la care reacționează. Prin urmare, un mic sfat ar fi să te exprimi liber, căci oamenii care râd de tine sau care te urăsc, te înjură sau te jignesc întotdeauna vor veni și vor pleca, dar, de asemenea, există persoane care te vor citi sau auzi și se vor simți mai bine, căci ceea ce tu ai de spus este ceea ce au ei de auzit. Poate chiar salvezi oameni de la sinucidere arătându-le că nu sunt singure.

Ai grijă de igiena ta

Aici lucrurile pot fi foarte simple, dar să văd cât de complicate le pot face. În primul rând, ai grijă de igiena ta pentru tine, te poate salva de multă suferință dar, de asemenea, îți poate salva finanțele. Nu e ok să te trezești că nu mai ai dinți în gură cu zeci de ani înainte de vârsta pensionării că nu te-ai spălat pe dinți, nu-i așa? Nu e tot una să n-ai dinți în gură la 89 de ani sau la 40. Greșesc? Fără dinți nu mai poți mânca ca lumea, iar să îți faci proteze sau implanturi dentare te costă o avere serioasă. De asemenea, spălându-te (făcându-ți baie sau duș) scazi drastic riscul de tot felul de infecții, de la banala viroză (adică răceala pe înțelesul tuturor) până la alte infecții mai grave. De asemenea, grija de propria igienă este dovadă de bun simț. Veșnică îmi va rămâne amintirea pe care o am în legătură cu partea de bun simț a avea grijă într-un mod corespunzător de propria igienă: eram cu o amică într-un mall în orașul natal și a trecut un împuțit (împuțit în sensul de transpirat cu putoare de transpirație râncedă pe el, de parcă n-ar fi avut la dispoziție apă și săpun după ce zile consecutive a asudat pe undeva) pe lângă noi, dar în jur nu era niciun boschetar, deci era o persoană mai de Doamne ajută, cu ceva facilități; mai să leșinăm amândouă când ne-a izbit duhoarea respectivei persoane. Deci e important să ai o igienă decentă.

Este în regulă să simți că nu aparții vreunei religii

Cel puțin, în România ți se atribuie o religie la câteva săptămâni că vrei, că nu vrei, că simți că aparții religiei respective că n-ai nici în clin nici în mânecă cu religia respectivă. Și e ok să nu rezonezi cu religia în care ai fost botezat „la naștere”. De exemplu, în regiunea în care m-am născut și am crescut există o mare diversitate a diverselor culte creștine, gen baptiști, penticostali, ortodocși, reformați, prostestanți, catolici etc. Și nu simt că rezonez cu creștinismul, parcă n-am rezonat niciodată. Iar la biserică am dat din an în paște, mai degrabă la parastase, ceva nunți (și acelea o mână) și cam atâta. Momentan experimentez cu religiile din Orientul Îndepărat, mai ales cu budismul, dar nu exclud șintoismul și hinduismul. Niciodată n-am fost atrasă de Islam, și nu are de-a face cu faptul că am fost botezată drept creștină.

Votează sau refuză să votezi, dar fă-o pentru motivul corect

Ni s-a oferit posibilitatea de a avea dreptul să ne votăm reprezentanții, așa că hai să ne folosim de acest drept. Dacă niciunul dintre dintre candidați nu ne e pe plac, atunci să mergem să ne invalidăm votul, măcar atâta. Zic și eu. În ultimii ani, adică de prin februarie 2016 încoace, am avut o singură situație în care nu m-am dus să votez în semn de protest, și anume la referendumul acela de redefinire al familiei sau cum s-a numit. Probabil vă întrebați sau nu ce și cum de nu m-am dus. Nu m-am dus deoarece, personal, mi s-a părut o tentativă grețoasă și foarte pe față de a încălca dreptul fundamental al oamenilor de a se căsători civil. Înțeleg că religiile au regulile lor iar apartenența la orice religie e benevolă. Ceea ce nu am putut niciodată înțelege de ce religiosul s-a băgat atât de mult în laic și, mai ales, cum s-a putut întâmpla într-un stat democratic și laic ca religiosului să i se permită să se bage într-o asemenea măsură peste laic, de parcă Biserica Ortodoxă Română ar conduce România și nu colaborarea dintre Guvern, Parlament, Președenție și Puterea Judecătorească.