Cartea săptămânii #50: „Harry Potter și talismanele morții” de J.K. Rowling

sursă foto

 

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Astăzi vorbesc despre ultimul volum din seria Harry Potter, și anume „Harry Potter și talismanele morții” a lui JK Rowling. A fost o carte dulce-amăruie, era sfârșitul unei ere, deși nu am fos neapărat cea mai mare fană a seriei. 

Cred că aici se poate observa cât de mult a compartimentat Dumbledore toate cunoștințele pe care le-a avut, dar și cât de mult a folosit toți oamenii din jurul său. De asemenea, ca să-l citez puțin pe Snape, constatăm că Dumbledore l-a crescut pe Harry pe post deanimal de sacrificiu.

Cu toate că, ca și în mai toate cărțile citite, sfârșitul e ceva de genul mulți morți dar bine câștigă într-un final, cartea mi s-a părut un pic cam trasă de păr. Mulți morți pe degeaba, oameni care cică schimbă taberele și așa mai departe. Clar nu a fost cea mai bună carte din serie.

Cartea săptămânii #49: „Harry potter și prințul semipur” de J.K .Rowling

sursă foto

 

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Astăzi vorbesc puțin despre volumul 6 din seria Harry Potter, și anume „Harry Potter și prințul semipur” a lui J.K. Rowling.  o carte cu multe întorsături de situație, iar dacă până acum nu ne-am lămurit cât e de întoarsă mintea lui Dumbledore, aici se mai pune o cărămidă (sau mai multe) sănătoasă la acest aspect. Omului îi place să compartimenteze informațiile pe care le are, și nu împărtășește toată cunoașterea pe care o deține cu un singur om.

Pe de altă parte, cartea este foarte mult despre copilăria și tinerețea lui Voldemort, oarecum un fel de răspuns la întrebarea de ce a ajuns un simplu vrăjitor să devină Voldemort. Cartea în sine e un oarecare bildungsroman într-o serie care deja e un roman bildungsroman în 7 părți. Știu, e un pic complicat se scriu eu aici.

Nu știu exact dacă m-am bucurat să citesc romanul, dar a fost interesant.

Cartea săptămânii #38: „Harry Potter și Pocalul de foc” de J.K. Rowling

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Cum am mai precizat și acum o săptămână, nu prea are rost să tot reiau povestea (experiența) mea cu seria Harry Potter deoarece ar deveni mult prea plictisitor, iar tot ce-aș mai scrie pe lângă ar fi sărit de cititori.

În acest al patrulea volum, Harry are un început cum nu se poate mai bun, fiind înconjurat de prieteni mult mai devreme ca de obicei, dar și de legătura cu nașul său pe care l-a regăsit pe parcursul celui de-al treilea volum. Doar că toată nota de pozitivitate de la început capătă o tentă sumbră pe parcursul cărții.

Unul dintre puținele aspecte care mi-au la carte este faptul că a fost introdus personajul meu preferat din toată seria.

Cartea săptămânii #37: „Harry Potter și prizonierul din Azkaban” de J.K. Rowling

 

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Despre relația mea cu seria Harry Potter vi-am mai povestit, nu știu dacă mai are rost să vă povestesc din nou și din nou despre ea.

Cartea a treia din serie, „Harry Potter și Prizonierul din Azkaban” îl găsește pe Harry pus față în față cu un alt membru provocator al familiei Dursley, anume sora unchiului său. Dar aceasta nu e singurul personaj nou care pare a fi contra lui Harry în acest volum, doar că nu întotdeauna lucrurile și situațiile sunt ceea ce par a fi.

Pot spune că această carte este cartea mea preferată din toată serie deoarece vorbește despre prietenie, despre depășirea lucrurilor grele din viață, despre iertare și redempție.

Cartea săptămânii #28: „Harry Potter și Piatra filosofală” de J.K. Rowling

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine și nu ați făcut excese în ultimele zile, de când s-au mai înmuiat aceste restricții datorite situației medicale curente. Sincer, pe mine nu mă mai surprinde nimic, dar cred că deja vi-ați dat seama de asta.

Istoria mea cu universul Harry potter e destul de veche, doar că nu m-a prins 100%, ca să zic așa. A fost interesant la început datorită ineditului și al noutății, dar așa cum febra a venit, așa s-a și dus. În școala generală aveam o colegă de clasă care îmi era și prietenă, iar această fată era foarte pasionată de universul Harry Potter (dacă te recunoști cine ești, te salut). Prin urmare m-am contaminat și eu cu o bucățică din entuziasmul prietenei mele.

„Harry Potter și Piatra Filosofală” este primul volum al seriei, care ne face introducerea în universul Harry Potter. Harry este un orfan care este crescut de mătușa și unchiul său, soții Dursley, dar nu se poate mândri cum c-ar fi îndrăgit de familia lui adoptivă. În schimb, viața lui este dată peste cap în vara în care împlinește 11 ani deoarece află că nu este o persoană foarte obișnuită, iar o școală cu renume de care nu mai auzise vreodată are un loc rezervat pentru el. De aici încolo, Harry cunoaște personaje noi care îi vor modela viitorul, iar unele dintre aceste personaje se dovedesc mai profunde (într-un sens mai pozitiv sau mai negativ) decât par a fi la prima vedere.

Consider că această carte merită citită, mai ales dacă ești copil sau la începutul adolescenței, dar o recomand cu căldură și adulților.