Lecții până la 28 de ani (V)

 Hello! Am aici a cincea și ultima parte din această serie. Înțeleg că e o serie în care eu îmi exprim niște convingeri foarte personale, chiar controversate prin România, dar ceea ce vreau eu să conștientizați e faptul că acest blog e un spațiu personal unde eu îmi prezint și susțin niște păreri personale atâta vreme cât nu încalc legile țării unde trăiesc. Nu am pretenția să fiți de aceeași părere cu mine, atâta vreme cât vă susțineți punctul de vedere cu diplomație și nu îmi încălcați propria libertate.

Exprimă-te liber

Nu o dată am primit „sfatul” de a nu mai posta totul pe net și să nu mai postez toate minunile pe Youtube deoarece lumea e rea și râde, că cine mi-a oferit „sfatul” respectiv are la lucru colegi care numai dau drumul la Youtube și pun la întâmplare tot ce prind și rând și etc și etc de genul acesta. De asemenea, am primit îndrumarea de la psihologul meu să scriu sau să vorbesc în online despre lucrurile prin care trec deoarece din propria experiență profesională a acelei persoane nu sunt singura care trece prin așa ceva iar mulți care trec prin așa ceva se consideră nebuni de băgat la spitalul de nebuni cu izolare cu tot deoarece au impresia că sunt singurii care trec prin așa ceva. Personal, știu că sunt persoane care rezonează cu tine și persoane care nu rezonează cu tine. Și fiecare este responsabil pentru propria reacție care spune totul despre sine și nimic despre persoana la care reacționează. Prin urmare, un mic sfat ar fi să te exprimi liber, căci oamenii care râd de tine sau care te urăsc, te înjură sau te jignesc întotdeauna vor veni și vor pleca, dar, de asemenea, există persoane care te vor citi sau auzi și se vor simți mai bine, căci ceea ce tu ai de spus este ceea ce au ei de auzit. Poate chiar salvezi oameni de la sinucidere arătându-le că nu sunt singure.

Ai grijă de igiena ta

Aici lucrurile pot fi foarte simple, dar să văd cât de complicate le pot face. În primul rând, ai grijă de igiena ta pentru tine, te poate salva de multă suferință dar, de asemenea, îți poate salva finanțele. Nu e ok să te trezești că nu mai ai dinți în gură cu zeci de ani înainte de vârsta pensionării că nu te-ai spălat pe dinți, nu-i așa? Nu e tot una să n-ai dinți în gură la 89 de ani sau la 40. Greșesc? Fără dinți nu mai poți mânca ca lumea, iar să îți faci proteze sau implanturi dentare te costă o avere serioasă. De asemenea, spălându-te (făcându-ți baie sau duș) scazi drastic riscul de tot felul de infecții, de la banala viroză (adică răceala pe înțelesul tuturor) până la alte infecții mai grave. De asemenea, grija de propria igienă este dovadă de bun simț. Veșnică îmi va rămâne amintirea pe care o am în legătură cu partea de bun simț a avea grijă într-un mod corespunzător de propria igienă: eram cu o amică într-un mall în orașul natal și a trecut un împuțit (împuțit în sensul de transpirat cu putoare de transpirație râncedă pe el, de parcă n-ar fi avut la dispoziție apă și săpun după ce zile consecutive a asudat pe undeva) pe lângă noi, dar în jur nu era niciun boschetar, deci era o persoană mai de Doamne ajută, cu ceva facilități; mai să leșinăm amândouă când ne-a izbit duhoarea respectivei persoane. Deci e important să ai o igienă decentă.

Este în regulă să simți că nu aparții vreunei religii

Cel puțin, în România ți se atribuie o religie la câteva săptămâni că vrei, că nu vrei, că simți că aparții religiei respective că n-ai nici în clin nici în mânecă cu religia respectivă. Și e ok să nu rezonezi cu religia în care ai fost botezat „la naștere”. De exemplu, în regiunea în care m-am născut și am crescut există o mare diversitate a diverselor culte creștine, gen baptiști, penticostali, ortodocși, reformați, prostestanți, catolici etc. Și nu simt că rezonez cu creștinismul, parcă n-am rezonat niciodată. Iar la biserică am dat din an în paște, mai degrabă la parastase, ceva nunți (și acelea o mână) și cam atâta. Momentan experimentez cu religiile din Orientul Îndepărat, mai ales cu budismul, dar nu exclud șintoismul și hinduismul. Niciodată n-am fost atrasă de Islam, și nu are de-a face cu faptul că am fost botezată drept creștină.

Votează sau refuză să votezi, dar fă-o pentru motivul corect

Ni s-a oferit posibilitatea de a avea dreptul să ne votăm reprezentanții, așa că hai să ne folosim de acest drept. Dacă niciunul dintre dintre candidați nu ne e pe plac, atunci să mergem să ne invalidăm votul, măcar atâta. Zic și eu. În ultimii ani, adică de prin februarie 2016 încoace, am avut o singură situație în care nu m-am dus să votez în semn de protest, și anume la referendumul acela de redefinire al familiei sau cum s-a numit. Probabil vă întrebați sau nu ce și cum de nu m-am dus. Nu m-am dus deoarece, personal, mi s-a părut o tentativă grețoasă și foarte pe față de a încălca dreptul fundamental al oamenilor de a se căsători civil. Înțeleg că religiile au regulile lor iar apartenența la orice religie e benevolă. Ceea ce nu am putut niciodată înțelege de ce religiosul s-a băgat atât de mult în laic și, mai ales, cum s-a putut întâmpla într-un stat democratic și laic ca religiosului să i se permită să se bage într-o asemenea măsură peste laic, de parcă Biserica Ortodoxă Română ar conduce România și nu colaborarea dintre Guvern, Parlament, Președenție și Puterea Judecătorească.

Lecții până la 28 de ani (IV)

Hello! Cum  mai sunteți? Astăzi revin cu a patra parte din seria aceasta... 

Măcar pentru câțiva ani, trăiește în alt oraș decât în cel în care ai crescut

La a trăi într-un alt oraș / țară decât unde ai crescut revin puțin la ceea ce mi-am dorit să transmit la capitolul călătorit. Se poate întâmpla să nu te regăsești în zona în care ai crescut; poate e un oraș prea mare sau prea mic, poate e vorba despre mentalitățile de care te-ai lovit. Pot fi multe motive pentru care să nu te regăsești în zona în care ai crescut. Cred cu tărie că ai doar o viață și trebuie să te găsești pe tine însuți, chiar dacă asta înseamnă să locuiești într-un alt oraș / într-o altă țară. Asta te poate ajuta să crești, să experimentezi, să îți extinzi cercul de cunoștințe sau rețeaua de networking cum i se mai spune, să te descurci locuind singur sau cu alte persoane decât familia ta; eu cred că te poate ajuta chiar și la orientarea în spațiu / pe hartă, la a-și extinde toleranța față de multe lucruri, la a ieși din zona ta de confort (la a ieși din bula ta roz sau alb și negru).

Practică un sport

Nu știu cât vi-am povestit la capitolul hobby-uri, dar sportul e foarte important. În primul și în primul rând ne ajută la o coordonare mai bună a corpului dar și luptă împotriva atrofierii mușchilor. De asemenea, sportul te ajută să arzi grăsimile și să îți reglezi greutatea corporală în decursul timpului (adică nu te aștepta să faci sport șapte zile consecutiv și să scapi de ciniczeci de kilograme sau să te îngrași douăzeci de kilograme). De asemenea, să nu uităm de felul în care te simți emoțional vorbind după ce faci sport.

Singurătatea e iarăși ok

Singurătatea are multe valențe sau variații. Mi se pare foarte în regulă să nu fii în regulă într-o relație doar pentru că așa vrea mediul în care trăiești. De asemenea, mi se pare la fel de în regulă să preferi să locuiești singură și nu cu părinții sau partenerul de viață. Mi se pare mult mai important ceea ce faci cu singurătatea ta decât faptul că ești singur. Un lucru foarte important la a fi singur este faptul că ai putea ajunge să te simți bine și comfortabil cu tine însuți. Nu de puține ori lumea intră în relații amoroase de frica singurătății nefiind defapt împăcați și comfortabili cu sine însăși. Așa că sfatul meu ar fi să-ți iei o perioadă de singurătate în care să fii tu cu tine însuți pentru a face pace cu tine iar apoi vei vedea cu siguranță lumea prin alți ochi. La un moment dat credeam cu adevărat că nu voi face față cu un loc de muncă cu normă întreagă pentru care să mă deplasez la un birou înafara apartamentului, să întrețin un apartament de 2 camere și să mai am și timp pentru un blog și un canal de Youtube. Ei bine, planificarea a fost totul, mai ales cu filmatul în perioada rece a anului când soarele răsărea târziu și apunea devreme. Editatul clipurilor și crearea postărilor pentru blog se pot face și dacă nu am parte de lumină naturală.

Apărăți punctele de vedere cu respect față de ceilalți

Uneori, trebuie să îți aperi punctele de vedere și credințele. Dar fă-o într-o manieră în care să nu-i lezezi pe cei din jurul tău așa cum probabil au făcut-o ei. Deja știi cum e să fii călcat în picioare, și, de asemenea, știi că nimeni nu ar trebui să treacă prin așa ceva, prin urmare, arată-le că ești mai bun decât înțelegerea și conceptele lor, și stai deasupra lor. Tot ce vreau să transmit e să nu te lași călcat în picioare, dar, în același timp, fii atent să nu calci tu în picioare pe altul. Iar aici revin puțin la subiectul copiilor, e iarăși ok să mai crezi c-ar trebui să avem copii dacă suntem femei, dar asta nu înseamnă c-ar trebui să-ți permiți să-i rănești cu asta pe cei cărora le împărtășești aceste ideologii.

Reciclează

Reciclează! Reciclează! Reciclează! Avem o singură planetă pe care să locuim, așa că hai să n-o sufocăm. De asemenea, ar trebui să ne pese de ceea ce lăsăm în urma noastră pe unde trăim. Nu mai merge ideea de hai să fim noi bine și după noi potopul că nu mai contează că copiii și nepoții noștrii nu mai au unde supraviețui din cauza noastră. De asemenea, reciclarea te poate ajuta să economisești niște bani. De ce să dai bani pe niște „spălători” sau lavete pentru curățenie când poți să ți le faci acasă din acele haine rupte pe care oricum le duceai la gunoi. De asemenea, dacă ai niște haine în stare impecabilă și care încă îți vin perfect, dar te-ai plictisit de ele, încearcă niște DIY (do it yourself, adică un soi de lucru manual doar formulat într-o manieră mai fandosită) pe ele, poți să îți vopsești tricourile în diverse imprimeuri sau să le decolorezi în diverse modele. De asemenea, poți încerca să porți piesele respective în alte moduri. De asemenea, dacă ai o cunoștință care se descurcă în domeniul croitoriei sau o croioreasă bună, poți să îți remodelezi puțin îmbrăcămintea și ai împușcat doi iepuri în același timp: te va costa mult mai puțin să ai o piesă vestimentară „nouă” și în același timp n-ai mai poluat mediul cu încă o țoală care să sufoce alte animale de prin oceane și mări.

Fii diplomat

Adică încearcă să formulezi tot ce ai de spus într-o manieră cât mai asertivă cu putință. Nu este ok să te lași călcat în picioare de nimeni pe lumea asta dar nici să dai drumul la iureșul acela năvalnic când ceva te deranjează. Încearcă să stai puțin și să judeci ce și cum, apoi să vezi cum ți-ai putea structura „discursul” astfel încât să fie în regulă atât pentru tine cât și pentru celălalt. În caz că tot rău rămâne, pentru că viața se întâmplă oricum, asta n-ai cum s-o dregi orice-ai face sau încerca, măcar tu ai mintea și sufletul împăcate plus dovada că n-ai fost vacă sau bou.

Lecții până la 28 de ani (III)

Hello! Cum mai sunteți? Pe la începutul anului am început această serie de postări și mi-ar plăcea să o și termin până nu mor aici de bătrânețe, așa că here we go!

Învață mereu ceva nou

Nu te opri din a învăța niciodată. De ce? Nu doar că lucrurile evoluează cu o viteză amețitoare în zilele noastre, dar uneori trebuie să schimbi macazul profesional în viața asta. Iar să te apuci să înveți ceva nou la 55 de ani după ce-ai lâncezit ultimii 30 de ani prostindu-te că nu mai ai de ce să înveți ceva nou este una dintre cele mai mari porcării pe care le-ai putea face. De asemenea, învățând ceva nou, pot să ți se ivească în cale oportunități noi, ți-e mult mai ușor să te reîncadrezi pe piața muncii. Și ce este cel mai important lucru aici, încetinești degradarea neuronală din creier.

E ok să nu-ți dorești copii

Asta este o discuție foarte lungă, dar pe foarte scurt sunt o grămadă de motive pentru a-ți dori sau a nu-ți dori copii, iar asta crede-mă că este foarte normal. De la banalul nu e momentul, trecând prin probleme de sănătate și ajungând la a nu-ți plăcea copiii deloc, sunt atât de multe motive pentru care să nu ai copii, iar toate motivele sunt perfect valide. Tu te cunoști cel mai bine, nimeni n-ar trebui să își permită să îți impună să ai copii.

E ok să-ți schimbi meseria

Este foarte ok și normal să nu stai la primul loc de muncă 45 de ani adică de când ieși de pe băncile școlii până ieși la pensie. Sunt destule motive pentru care să-ți schimbi locul de muncă. De exemplu, vrei un venit mai bun, alte beneficii extra-salariale, te muți într-un alt oraș, vrei un alt domeniu, vrei alte provocări, poate ai găsit un alt loc de muncă mai aproape de locul unde locuiești.

E ok să nu profesezi în domeniul în care ți-ai terminat facultatea

Uneori, se întâmplă se termini o facultate și să nu îți găsești de lucru în domeniu. Sau ți-a plăcut facultatea, dar când a fost să dai nas în nas cu un loc de muncă în domeniu, ghici ce? Nu-ți place domeniul. Am mai auzit și de cazuri în care, deși persoanele în cauză au absolvit facultatea au avut nevoie de alte experiențe profesionale înainte de a profesa în domeniul în care au terminat facultatea.

E ok să îți schimbi liceul / specializarea de liceu

Ok, asta vine oarecum dintr-o experiență nu neapărat rea sau bună cu liceul, este doar o experiență. Cel puțin în România se întâmplă să îți greșești codurile la înscrierea la liceu și să nimerești să intri la o specializare care nu ți se potrivește deloc. Într-o asemenea situație, întreb mai ales aparținătorii legali, căci acolo este o problemă defapt: vi se pare în regulă să torturați un adolescent prin a-l forța să rămână la o specializare în care face 60% materii la care nu excelează deloc când ați putea să-l transferați la o altă specializare unde s-ar simți mai bine și și-ar descătușa potențialul? Sau există situația în care din diverse considerente, este mai în regulă să te muți din liceu deoarece nu îți place mentalitatea locului respectiv.

E ok să îți schimbi facultatea

Iarăși, din înalta mea înțelepciune, vă pot spune că se întâmplă, poate mai frecvent decât vă puteți închipui, ca facultățile să nu fie ceea ce vi-ați închipuit. Ce caută sportul și engleza, poate chiar și fizica cu electrotehnica și electronica la partea de IT, unde se presupunea că faci software development? Și anterior chiar nu am glumit deloc. Mi-aș fi dorit să fac ceva mai de profil programming decât chestii hardware. Așa încât, mi se pare absolut normal să îți schimbi facultatea dacă nu îți întrunește așteptările / standardele.

Vacanța la munte

Hello! Cum mai sunteți? A venit vremea frumoasă afară, soarele strălucește sus pe cer din ce în ce mai mult timp, iar afișajele termometrelor devin din ce în ce mai prietenoase. Ceea ce înseamnă doar un singur lucru: a venit vremea concediilor. Deși prin România este încă o tradiție ca oamenii să meargă vara la mare, în special pentru plajă, iar iarna la munte pentru săniuș și schi, a început, totuși, să se dezvolte și un alt tip de turism: turismul activ. Prin turism activ mă refer la acel tip de concediu / vacanță sau city break în care nu mergi undeva doar ca să stai cu burta la soare sau să te dai de două ori cu placa pe pârtie și asta e cam tot ce faci. Mă refer la acel gen de turism în care explorezi la maxim destinația (orașul) aleasă, faci drumeții montane, iei pulsul locului.

Pentru articolul curent mi-am propus să vă ofer câteva sugestii umile pentru petrecerea unui concediu activ la munte, mai ales pe timp de vară. Am ales aceste sugestii de așa natură încât să fie și pe placul meu personal, nu doar al vostru, al cititorilor.

Drumeții

Drumețiile sunt unul dintre cele mai accesibile și ușoare lucruri pe care le puteți face când vine vorba de concediul la munte. În plus, e și gratis. În cel mai favorabil caz aveți nevoie de foarte puține lucruri:

• protecție solară;
• ochelari de soare;
• apă;
• încălțăminte adecvată;
• un rucsac de calitate;
• niște gustări, de preferabil și câteva gustări energizante;
• niște bandaje în caz de urgență;
• telefonul mobil (pentru aceleași motive ca și punctul ulterior);
• pălării, eșarfe, șepci etc pentru accoperit capul.

Un alt motiv pentru care să alegi o drumeție ar fi peisajele incredibile peste care poți da. De asemenea, o asemenea activitate îți permite să te deconectezi de probleme și să mai elimini din stresul cotidian cu care ne-am confruntat cu toții în ultima perioadă. Unde mai pui că dacă ești inspirat, te poți bucura de o drumeție în condiții de siguranță în cazul acestei pandemii.

sursă foto

Ca un ultim sfat, aș înclina să vă sugerez să consultați un punct zonal de informare turistică pentru a putea alege un traseu adecvat situației grupului. Sau puteți încerca la recepția locației la care sunteți cazați, nu de alta, dar personalul de acolo vă poate furniza idei fantastice.

Ciclism montan

Pentru pasionații de drumeții care se descurcă destul de bine cu mersul pe bicicletă, le-aș sugera drumețiile pe bicicletă. Nu doar că nivelul de adrenalină este mai mare, dar te bucuri și de un grad de libertate mai mare. Nu de puține ori, locațiile acreditate (hoteluri, pensiuni, campinguri) pun la dispoziția propriilor clienți posibilitatea de a închiria o bicicletă potrivită unei asemenea activități, dar oferă și posibilitatea de a-ți aduce tu de acasă propria bicicletă.

sursă foto

Ca și un lucru adițional rucsacului și celorlalte lucruri necesare de mai sus, mai adaug pe listă și casca de protecție, care e obligatorie.

Cățărări

Cui nu-i place ca din când în când să escaladeze tot felul de suprafețe? Mie da, și am 28 de ani în momentul în care scriu acest articol. Iar concediul la munte vă poate oferi oportunitatea de a vă satisface această indulgență într-un mediu sigur și organizat, dacă sunteți atenți și alegeți un organizator autorizat.

sursă foto

Rafting

Pentru cei pasionați de sporturi nautice, un concediu la munte pe timp de vară le poate oferi satisfacerea „micilor” plăceri nevinovate. În multe regiuni montane există cursuri de apă cu albie îndeajuns de largă și adâncă încât să permită navigarea cu bărci gomflabile.

sursă foto

Atât distractiv cât și sportiv, raftingul combină spiritul de echipă și distracția. Acest sport are tot ce e nevoie pentru a fi o alegere interesantă pentru vacanța la munte a multor familii!

Sfat: s-ar putea ca această activitate să fie ușor costisitoare, depinzând foarte mult de facilități, zonă și țară; se poate ajunge cu ușurință la cheltuieli de 25 – 30 euro / dolari americani / lire sterline per persoană pentru o singură ședință

Bălăceală

Sincer, cui nu-i place bălăceala în apă pe timp de vară, când afară sunt temperaturi toride? Departe de plajele adesea aglomerate ale coastei, muntele și apa sa proaspătă vă întind brațele.

Regiunile montane nu numai că oferă o ușoară atenuare a temperaturilor resimțite în zona câmpiilor, dar, de asemenea, oferă o multitudine de cursuri de apă și lacuri în care să te bălăcești. De asemenea, și locațiile (unele dintre ele, nu neapărat toate) în care vă cazați vă pot pune la dispoziție diverse variante de piscine

Parcurile naturale / naționale / regionale

Zonele montane nu sunt căutate de iubitorii de natură și activități în aer liber doar pentru drumeții. Mai ales în zonele montane și deluroase puteți întâlni o multitudine de parcuri de aventură, parcuri naturale, naționale sau regionale care sunt în fapt, sanctuare pentru fauna și flora aflate în pericol de extincție. Atât zonele protejate respective cât și drumul până la ele oferă experiențe de neuitat cât și priveliști demne de imortalizat pentru eternitate.

Acestea sunt doar câteva dintre activitățile pe care le puteți desfășura în zonele montane în absența zăpezii. Prin intermediul acestui articol mi-am dorit să vă ofer doar o perspectivă asupra unor activități (pe care eu le consider) interesante pe care le puteți realiza la munte.

10 lucruri (care îmi plac și care nu îmi plac)

Hello! Cum mai sunteți? Aseară (defapt, pentru mulți ar fi noapte având în vedere că mai erau câteva minuțele până la miezul nopții) am reușit să mă pun să scriu acest articol și să îl programez pentru dimineața asta deoarece nu am obiceiul să mă aglomerez cu zeci de articole într-o singură zi ca mai apoi să nu mai am ce posta luni de zile.

Zilele acestea a circulat un fel de tag sau leapșă printre bloggeriele pe care le citesc, mai precis Alina de la Alina lui Brumărel și Dana de la Bibelou; cu toate că eu nu știu să fi fost tăguită sau așa ceva, mi-ar face plăcere să îmi las și eu gândurile, cu toate că unele n-or să vă mai surprindă cu nimic deoarece le-am mai atins pe blog sau Youtube.

Și eu voi începe cu cele 10 lucruri care nu îmi plac, nu de alta, dar chiar  mi-ar plăcea să las să-mi iasă oful și să mă eliberez de tot „răul”, ca să zic așa, deoarece am câțiva (mulți) pitici pe creier.

1. Discriminarea de orice fel: nu îmi place deloc discriminarea, iar aici includ multe lucruri, printre care rasismul și homofobia. Ce mă interesează pe mine descendența unor oameni? Descendența te face un om bun sau un om rău? De când? La fel, ce mă interesează pe mine ce faci tu acasă, în intimitate? De ce mi-ar păsa de viața ta amoroasă atâta vreme cât nu ai situații sexuale nepotrivite în public? Mai sunt și alte forme de discriminare, dar eu vreau să aflu persoana din spatele aparențelor deoarece nu știi niciodată peste ce comoară de oameni dai.
2. Bullying-ul: am trecut de-a lungul timpului printr-o grămadă de bullying, de la faze de genul că am un anumit tip de memorie și n-am știut să-mi țin gura, la fluierat pe stradă doar pentru că arat cu arat, la ceva mai recent în context foarte personal pe motiv că eu nu îmi voi găsi un nou loc de muncă pe simplu motiv că eu nu sunt schelet ambulant gen Marilyn Monroe. Cei care au un asemenea comportament nu își dau seama ce cicatrici lasă în urmă, cicatrici care probabil nu se vor vindeca absolut niciodată.
3. Părerile nesolicitate: dacă nu îți cer foarte explicit părerea sau sfatul, nu mi le oferi. Nu vreau să aud / citesc nimic de genul „eu nu aș fi făcut / acceptat etc asta” sau cum ar fi trebuit eu să aleg altceva. Mi-am făcut propriile alegeri conform felului în care am gândit și simțit sau pe baza informațiilor și instinctului la dispoziția mea atunci.
4. Body shamingul: nu mi se pare normal să mă diminuezi ca ființă doar pentru că nu îți place cum arată. Mi s-a întâmplat și mie, li s-a întâmplat și celebrităților ca Wentworth Miller (o să ajung și aici ceva probabil mult mai încolo). Ce crezi că o să rezolvi dacă îmi comunici că sunt grasă, că am țâțele prea mari (cu toate că sunt 100% naturale, așa le am de la mama natură), că sunt prea păroasă pentru o tipă sau că sunt piticania Pământului? Crezi că eu nu știu? Ce ai rezolvat punând sare pe propriile mele răni?
5. Locuitul la comun de convenție: probabil singurul motiv pentru care aș face asta ar fi reducerea cheltuielilor, dar și atunci cu anumite condiții. Sunt o introvertită destul de pură, îmi place singurătatea și liniștea mea, am nevoie de acel foarte mult timp cu mine însumi pentru a-mi vindeca rănile de peste zi, ultimele lucruri dorite pe fața acestui Pământ sunt lupta pentru măscioara aceea minusculă care îmi oferă doar o parte din confortul necesar desfășurării activității pe care trebuie să o desfășor și e mai ok decât patul, sau să mă deranjezi cu televizorul (aflat la 2 metrii de patul meu că, deh, garsonieră) tău aprins dat aproape la maxim la cel mai devreme 11 noaptea când eu trebuie să mă trezesc că la 6 deoarece am lucruri de rezolvat foarte de dimineață și nu am nici cel mai mc control asupra orelor; de asemenea, nu îmi doresc ca în primele 5 minute de când m-am trezit să îmi întorci stomacul pe dos cu fumul tău de țigară deoarece am și eu nevoie de încăperea în care fumezi.
6. Small-talk-urile / bârfa: am observat că mi-am pierdut interesul față de conversațiile neinportante / de suprafață. Nu prea am pe ce să fac small-talk. Mă plictisesc, nu le văd rostl, nu aflu nimic important.
7. Aici nu am neapărat un sumar de 2 - 3 cuvinte, dar nu îmi place să fiu sufocată și verificată nici în viața prefesională nici în cea privată. Nu îmi place să fiu căutată și verificată tot timpul, simt că nu pot să respir. Dacă am ceva important să-ți împărtășesc, dau de tine. De altfel, dacă am nevoie de ajutorul tău, te caut, nu am nici cea mai mică reținere în a-ți comunica că nu mă descurc cu ceva anume.
8. (Cred că)Ipocrizia: faze de genul „Taci dracului că nu știi ce zici / taci dracului că ești proastă” ca peste 15 minute să vii cu exact aceeași idee / soluție dar de data asta e cea bună / corectă doar pentru că a venit din gura ta și nu a mea. Și asta mi s-a întâmplat acum 7 ani într-o fază stresantă și m-a rănit destul de rău doar că am simțit că nu merită să fac gură din cauza întregii situații; dar de lăsat cicatrice, a lăsat.
9. Frigul: nu îmi place frigul deloc. Mă simt incomfortabil cu haine groase sau straturi și straturi de haine pe mine, mă fac să mă simt și mai mare, și așa sunt mare de felul meu. De asemenea, în ultimii ani am observat că frigul vine la pachet cu o „îndesire” a episoadelor în care mă confrunt cu durerile articulare. Plus că sufăr de hipotiroidie.
10. Să devin părinte: am mai atins puțin situația asta, încet-încet încep să realizez că poate nu e neapărat ceva conștient rău din partea mea, deși acest „rău” are multe fațete, ca de obicei. Rămâne un subiect pe care să-l disec într-un articol independent.

Și acum, că am scos din mine tot ce e mai rău, și credeți-mă că e eliberator / purificator (cathartic ar fi termenul în engleză), zic că hai și cu cele 10 lucruri care îmi plac:

1. Mirosul de tei: știu că nu toată lumea iubește acest miros, în schimb, pentru mine e de-a dreptul divin. Anul acesta a venit spre a treia decadă a lui iunie iar eu începeam să cred că am sărit peste această etapă mult iubită deoarece a fost o vreme anapoda și eu țineam minte că în 2005 a fost mai devreme episodul.
2. Asfințiturile și răsăriturile: nu pot spune că prind prea multe răsărituri deoarece sunt o bufniță de noapte, dar ambele perioade ale zilei îmi plac enorm de mult deoarece, în mintea mea, răsăritul aduce un nou început, o nouă speranță ca să zic așa, iar asfințitul termină o zi, o perioadă, așa că pot spera din nou la ceva pozitiv. Aici cred că-și fac simțită prezența zodia mea de bază, ascendentul și descendentul deoarece toate trei sunt zodii mutabile / mobile.
3. O carte bună: întotdeauna mi-a plăcut o carte bună, din care care să te prindă din primele rânduri iar la final să nu-ți dai seama cum ai reușit s-o termini, ce-o să faci cu viața de acum înainte cu toate că ți-ai petrecut toată după-amiaza, seara și noaptea citind cartea iar acum e deja următoarea dimineață.
4. O conversație bună: nu contează că e ceva de 5 minute sau mai mult, vreau ceva din care să învăț ceva folositor pentru mine, nu contează că am luat cuvântul de 2 ori și tu tot de 2 ori atâta timp cât am senzația că am trecut printr-o viață de om cu acea conversație. Mi-e foarte greu să încapsulez aici ideea de conversație în urma căreia să îmi fi deschis ochii la ceva anume.
5. Momentele mele cu mine: cum am mai zis, am nevoie de momentele mele cu mine în urma unei zile. Nu fumez, așa că nu frecventez locurile specifice de fumat dintr-o casă la comun; chiar și așa, pentru mine ieșitul la fumat e un lucru sau o acțiune de stat eu cu mine în încercarea de a mă calma. De asemenea, am nevoie de statul meu cu o carte în mână s-o parcurg, de somnul meu.
6. Self-care: într-o lume nebună am nevoie să îmi acord timp mie. Mi-e din ce în ce mai clară situația. Fie că e vorba de a mă spăla pe cap, fie că fac o baie, fie că fac orice altceva. Iar ca o idee genială, poate că ar trebui să încep un jurnal lunar de self-care, dacă interesează pe care idei referitoare la așa ceva. P.S.: Ideea e preluată de la Wentworth Miller (ajung chiar acum și aici, în sfârșit).
7.  Oamenii care inspiră: am câțiva oameni care pe mine mă inspiră și despre care îmi doresc să vorbesc. Nu că trebuie să vorbesc despre aceștia, că nu trebuie, dar e ceva ce îmi doresc. Camelia Neaga e una dintre persoanele care mă inspiră, o face într-o modalitate subtilă și de aceea am pus-o prima, pe o treaptă ceva mai jos deși îmi pare rău să fac asta. Iar următoarele 2 persoane mă inspiră fiecare în arii diferite, dar într-o intensitate care pentru mine e mind-blowing, nu alta. Alina Câmpurean - fostă Alina Greavu - (aka Aluziva) mă inspiră mai ales ca și părinte și ca părinte susținător a propriilor copii în niște feluri incredibile: eu nu mi-am putut imagina o asemenea deschidere a unui părinte către situația în care propriul copil e LGBT. De asemenea, mi se pare cu capul pe pământ și referitor la felul în care sunt prezente agresivitatea (chiar hărțuirea) sexuală către femei și misoginismul. Iar despre Wentworth Miller ce mai pot spune? Deși e ceva nou, felul în care vorbește despre depresie, cât și activismul lui în ceea ce privește tot ce privește sănătatea mentală, diversitatea rasială și LGBT-ul... jos pălăria. Doar atât am de spus referitor la om. Și ar mai fi ceva, ceva ce mi-e greu să verbalizez public deoarece mi-e groază să nu fiu înțeleasă greșit: mi-aș dori să fi avut un frate mai mare ca acest om.
8. Căldura și apa: precum am mai menționat în articolul de azi, îmi place căldura, mă face să fiu mai în elementul meu, cu toate că și eu am momente în care mă simt depășită de căldură, dar parcă tolerez mai bine canicula de 40 de grade Celsius la umbră decât 0 grade. De asemenea, în majoritatea timpului, dacă ar fi să aleg un concediu / o vacanță de relaxare gen stat cu burta la soare și făcut absolut nimic, mi-ar plăcea să se întâmple undeva pe malul apei.
9. Liberatea: am o mare situație cu îngrăditul libertății. Îmi place să pot face ceea ce îmi doresc eu cât de des posibil. Iar dorința mea de libertate este unul dintre motivele pentru care nu îmi doresc copii.
10. Călătoritul și experiențele noi: aici e o situație delicată, care iarăși ar merita un articol separat în care să mă explic în profunzime. Pe scurt, îmi doresc să călătoresc mult și să întâlnesc oameni noi deoarece chiar vreau să mă expun la diversitate. 

Cam acestea au fost răspunsurile mele, sper să nu mă înjurați prea mult pentru lungimea articolului, eu cred că am lucrat vreo 2 ore la această „capodoperă”, din această cauză și am senzația că e un articol lung; probabil are legătură și cu faptul că am avut destul de mult de muncit pentru a scoate lucruri destul de private la suprafață. 

Updates

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine... Sincer, nici nu știu exact ce îmi doresc să scriu în această seară. Îmi propusesem să scriu o grămadă de lucruri în ultima lună, chiar aveam o ditamai lista de articole pe care mi le planificasem mai în mare sau mai în amănunt să le scriu, doar că ultimele săptămâni au fost de neînțeles pentru mine, așa că le-am lăsat să treacă pe lângă mine, încercând doar să văd încotro mă vor duce. Iar despre destinații, ce pot să spun? Am ajuns prin niște locuri interesante, locuri și situații care, dacă vor fi exploatate, probabil mă vor duce înspre locuri și experiențe și mai interesante, doar că mă simt înspăimântată de călătorie. 

Ultimii ani au reprezentat pentru mine un oarecare șir nesfârșit de descoperiri, multe dintre ele despre mine; chiar pot spune că am descoperit lucruri pe care nici nu mi le-aș fi închipuit în cele mai sălbatice vise sau închipuiri. De asemenea, am desoperit oameni care mi-au deschis ochii la un alt nivel, iar aici mă refer nu doar la partea mea întunecată, ci și la partea mea pozitivă cât și față de cei din jurul meu. Am o grămadă de defecte, nimic de bine de zis la acest capitol (și nu știu dacă cineva și-ar dori să audă sau să citească halul negativ în care încă îmi vorbesc mie însumi), dar, de asemenea, știu că unele dintre judecățile mele dure la adresa propriei persoane și existențe au fost rodul colectivelor pe care le frecventez sau le-am frecventat cât și a societății în care mă aflu. E foarte greu să disec tot ce îmi doresc să fi spus cu afirmația anterioară, dar e ceva foarte greu. Cred că o să dezvolt subiectul în mai multe postări, deoarece sunt mai multe fire de despicat în multe direcții, iar asta înseamnă să încerc să scriu un eseu de câteva zeci de pagini (mi se pare enorm, de aceea îmi doresc să sparg afirmația în mai multe articole). De asemenea, mi-am dat seama de faptul că tot ce luăm ca garantat (sau tot ce luăm ca sigur) în viața asta se poate spulbera într-o clipită din motive mai mărunte sau mai mari și mi-e foarte groază de momentul în care mă va izbi, căci se va întâmpla fără nicio urmă de negativism sau pesimism aici.

Tot ce mai îmi doresc eu să vă transmit în acest articol este faptul că toți suntem perfect normali. Dacă vă considerați anormali sau defecți pentru X motiv, nu sunteți, credeți-mă când vă spun asta. Vă spune asta o persoană căreia i s-a spus că nu e normală pentru câteva motive și care a avut nevoie de terapie ca urmare. Tot ce am înțeles într-un final este faptul că sunt diferită față de oamenii din comunitatea locală în care trăiesc, diferită neînsemnând defectă sau nebună, diferită însemnând doar unică în propriul fel normal. De aceea vă spun, dacă aveți ocazia să călătoriți înafara orășelului sau sătucului vostru, faceți-o, dacă se întâmplă chiar înafara țării, cu atât mai bine; nu contează dacă oportunitatea de a călători vine din viața (personală) de zi cu zi sau din cea profesională.

Despre homofobie și rasism în general (sau despre bullying în general)

Hello! Cum mai sunteți? Știu că nu e neapărat un subiect de discutat sâmbăta, și mai ales în contextul unui week-end prelungit și a îmbunării restricțiilor ce va avea loc de luni în sus, dar mi-am dorit de ceva vreme să abordez anumite subiecte pe care nu știu exact sub ce umbrelă să le adun, ca să zic așa.

Nu am înțeles niciodată de ce unii oameni își bagă nasul în unele aspecte foarte private ale vieții tale dacă acele aspecte nu privează libertatea altora. Nu am înțeles, de asemenea, unele așteptări ale altora de la alții, așteptări neadaptate prezentului, doar pentru că pe vremea pretendenților era altfel. Cred cu tărie că ne putem trăi frumos viața la standardele proprii în majoritatea cazurilor, iar alții nu ar trebui să fie niște hărțuitori sau bullies doar pentru că nu ne înțeleg. Am încercat o mare parte din viața mea să nu mă ridic împotriva unor asemenea situații deoarece cred că toți ar trebui să fim toleranți, necontând background-ul nostru sau experiențele noastre nasoale. Nu o dată am fost pusă în situații în care eu dădeam un pas înapoi din diferite cauze iar apoi îmi făceam procese de conștiință peste procese de conștiință deoarece devenisem conștiență de simplul fapt că prin neexplicarea motivelor pentru care mă comportasem în felul în care o făcusem transmisesem rasism deși din perspectiva mea nu fusese vorba nicio clipă de rasism.

Ca să vă dau un scurt exemplu de situație care m-a pus în situația de a părea rasistă deși nu era nici pe departe cazul, o să vă povestesc o întâmplare petrecută în perioada toamnei lui 2011 – toamnei lui 2014. Nu mai țin minte anul în care s-a întâmplat, țin minte doar că era toamnă iar cel puțin una dintre bunicile mele era în viață. Eu eram în perioada studiilor de licență iar la fiecare început de an universitar trebuia să merg la secretariatul facutății de care țineam ca să îmi procur o hârtie doveditoare cum că eu sunt încă studentă ca mai apoi să merg cu hârtia respectivă la Casa de Sănătate. Zis și făcut, trec prin procedura asta iar la ieșirea de la Casa de Sănătate vreau să merg până în Kaufland la cumpărături ca mai apoi să ajung unde locuiam în perioada respectivă, adică în cealaltă parte a orașului. De la ghișeu până la Kaufland nu aveam de mers mai mult de 5 – 8 minute (de mers în ritmul me de mers, adică a melcului turbat) în condițiile în care aveam de făcut câțiva pași, să traversez liniile de tramvai prin stația de acolo iar apoi să trec prin 2 rânduri de semafoare pentru a ajunge în parcarea de la Kaufland. Situația mea de atunci se prezenta prin nevoia imperioasă de a urina (ceea ce urma să fac în baia clienților de la Kaufland) și neîncrederea și necunoștința mea la capitolul engleză. Ideea e că în stația de tramvai era o persoană de culoare care își dorea, cel mai probabil, să își facă cunoștințe aici de vreme ce preconiza să mai stea pe la noi prin oraș ceva vreme, și a intrat în vorbă cu mine. Eu nu prea știam cum să îi spun persoanei respectivă că stau să mă piș pe mine și că nu prea am încredere în engleza mea de baltă. Îmi părea și încă îmi pare rău de felul în care am tratat persoana respectivă, deoarece îmi dădeam seama că răneam.

Tot așa îmi dau seama cum sunt rănite alte persoane doar pentru că sunt conștiente că sunt altfel într-un fel pozitiv. Nu am înțeles niciodată de ce mulți se simt lezați de persoane de același sex care se țin de mâini în public sau, în cel mai rău caz, se sărută în public; asta în același timp când nu sunt deloc împotriva ținutului de mână în public în cazul unui cuplu heterosexual sau că un cuplu heterosexual se linge cu nesimțire în public. De asemenea, nu înțeleg de ce e treaba altuia ce se întâmplă într-un cuplu, înafara celor doi care formează cuplul? De ce e treaba ta sau a altora că un cuplu e format din persoane de același sex? Chiar nu înțeleg de ce cineva ar fi deranjat de așa ceva... Nu consider că ar fi treaba noastră dacă un cuplu e homosexual sau heterosexual, atâta vreme cât amândoi partenerii / partenerele sunt în acea relație într-un mod liber-consimțit; ar trebui să ne preocupe mai ales situația violenței domestice sau a violurilor. Mă întreb de ce e treaba altora altora sau cum sunt lezați alții de existența homosexualității. Cred că ar mai fi util să se facă eduație sexuală, EDUCAȚIE SEXUALĂ, în școală, iar aceasta să fie reglementată prin lege adoptată în Parlament, fără a fi nevoie de acordul familiei indiferent de religia cuiva sau alte asemenea situații.

De asemenea, nu am înțeles de ce e treaba oamenilor din exterior existența sau inexistența copiilor în viața cuiva / viața de cuplu. N-am înțeles de ce e considerat drept „o datorie” a femeilor de a făta țânci ca o vacă / scrofă pe bandă rulantă doar pentru că e femeie. Cine ești tu să-mi impui să am copii dacă nu e să fie? Am mai vorbit în acest articol foarte puțin despre această situație. De asemenea, sper ca într-un bun final să scriu acel articol referitor la propria situație cu copiii.

De asemenea, nu am înțeles de ce oamenii țin cu dinții de religie când e vorba de alte viața altei persoane. Chiar niciodată nu mi-a plăcut ca cineva cu care am o discuție pe care să zic că simt că o câștig să îmi aducă ca ultim argument ceva religios. Ok, de ce faci asta? Dacă eu n-am aceeași religie ca și tine (gen un creștin cu un budist sau alte asemenea exemple) iar argumentul tău e egal cu zero? Ajungem să ne păruim pentru nimic. Și nu e alsolut nicio problemă în a aparține altei religii sau să fii agnostic / ateu. Chiar niciuna.

Cam acestea ar fi câteva dintre gândurile mele. Probabil că la un moment dat voi crea articole separate pentru câteva dintre punctele atinse aici într-un mod superficial.

Alte articole în care am mai vorbit despre o parte din aceste puncte: aici, aici, aici. 

Tag: This or that?

Hello! Cum mai sunteți? E vineri așa încât m-am gândit să fac un articol mai relaxat, și, totuși, Funny, prin care să mă cunoașteți mai bine.

Buy a car or pay off college debt?

Sincer, cred că aș alege să îmi plătesc anii de studii decât să-mi iau o mașină nouă și să am datorii la bănci pentru c-am rămas cu creditele luate pentru studii neplătite. Sincer, dacă am ales înțelept, o să îmi permit și o mașină personală plus școala de șoferi pentru mine.

A successful career or a happy family life?

Sincer, cred că depinde foarte mult de la persoană la persoană. Pentru unii, o viață împlinită înseamnă să-și întemeieze o familie și să fie fericiți, pentru alții o viață împlinită înseamnă să aibă o carieră mulțumitoare. Pentru mine, o viață împlinită ar însemna o carieră mulțumitoare deoarece mi-ar aduce împlinire pe plan personal, iar asta ar aduce multă armonie și în viața de familie.

Adopt a puppy or a baby?

Pentru moment nu aș adopta nicio ființă vie. În primul rând, sunt într-o perioadă a vieții în care nu îmi doresc copii, iar în al doilea rând îmi doresc pisică și nu câine. Iar ca și o concluzie, ceea ce îmi doresc în viața profesională s-ar pupa în cur cu ideea de a fi responsabilă pentru o ființă vie.

Ancient Greece or ancient Rome?

Categoric Grecia Antică. Încă de mică am avut o pasiune pentru antichitatea greacă. Încă și acum îmi amintesc cât de mult citeam „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru, sau cât de mult mă uitam la file și seriale cu Hercule și Xena.

Apartment or House?
Cred că apartament momentan. Sunt mai mici și nu necesită atâta muncă. La o casă mi se pare că ai mai mult spațiu, dar, de asemenea, trebuie să îngrijești acel spațiu iar eu sunt o ditamai lenoasa. Plus că dacă ai și spațiu verde de întreținut... 

Be a celebrity or be a regular person?
Sincer, îmi face o deosebită plăcere să fac ceea ce vreau în limitele legii și ale eticii fără să existe tona de blițuri pe mine, prin urmare aș alege să fiu o persoană normală și banală. Nu că nu îmi place să-i ajut pe cei din jurul meu, dar îmi place să o fac discret, fără a mă da în spectacol.

Be a genius or be wealthy?
Sincer, nu știu exact ce aș alege. Cred că aș alege o doză minimă, cel mult decentă din fiecare. Atât bunăstarea cât și geniul își au avantajele lor, dar dacă le folosești în scopuri perverse sau diabolice, nu-și mai au rostul chiar deloc.

Be a poet or a scientist?
Sincer, am rămas traumatizată de genul liric în liceu, prin urmare nu mi-aș dori niciodată să devin poetă. Iar ca om de știință, cred că depinde foarte mult de domeniu. Ceea ce știu cu exactitate este faptul că mi-aș dori să ajut oamenii.

Be able to play 10 different instruments beautifully or speak 10 different languages fluently?
Cu certitudine aș alege posibilitatea de a vorbi fluent 10 limbi diferite alese la latitudinea mea. Se pretează mult mai mult la ceea ce îmidoresc de la viață, și anume să călătoresc prin lume pentru a cunoaște diferite culturi, ca să mă descopăr prin intermediul experiențelor respective.

Be wise or intelligent?
Inteligența își are, cu siguranță, rolul ei, dar nu e totul. Mai degrabă aș alege înțelepciunea, deoarece o văd ca pe un semn de maturitate.

Despre inconștiență și alți demoni

Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi mi-ar plăcea să fiu mai pozitivă, dar nu-mi pot ascunde prea bine sentimentele. Am înțeles că în viața multora, spiritualitatea și religia joacă un rol important. Mai degrabă cred că am ajuns doar să tolerez situația, nu neapărat să o înțeleg. dar pentru mine e important să tolerez anumite lucruri și să merg mai departe decât să mă războiesc cu oamenii. Motivul este faptul că încep din ce în ce mai mult să fac un efort în a-i înțelege pe cei din jurul meu, iar experiențele cu persoane diferite consider că te îmbogățesc.

Ceea ce nu pot să înțeleg foarte bine este lipsa de conștiență și responsabilitate a oamenilor în această perioadă. Toată lumea se crede puternică, toată lumea știe sigur că nu i se poate întâmpla COVID. Cu toate că e foarte greu să stai închis în casa / apartament multă vreme, mai ales dacă ești extrovertit sau preferi să stai în aer liber, doar stai în casă. Nu doar tu ești în pericol, ne pui pe restul în pericol, restul care ieșim de maxim 2 ori pe săptămână din casă, și atunci pentru că trebuie. Chiar nu am înțeles de ce trebuie să te duci la lăcașurile de cult ca să fii în comuniune cu divinitatea ta. Acasă nu ești? Nu pot înțelege ce poți găsi într-un lăcaș de cult iar acasă nu ai. Deși am fost botezată ortodoxă, nu pot să afirm faptul că aș fi o persoană religioasă. Dar chiar și eu am în casă niște icoane și niște cruciulițe moștenite, prin urmare anticipez că persoanele foarte religioase au și ele așa ceva. Iar de rugat sau meditat, poți să o faci și acasă. Deci, de ce-ai vrea să te îmbulzești prin biserici? 

La fel, am tolerat dar niciodată nu am putut înțelege de ce, când ieși din locuință, trebuie neapărat să iei tot blocul sau tot orașul cu tine? De vreme ce nu faci vreun sport de echipă care să implice zeci de persoane, de ce nu te poți bucura de doar 2 - 3 persoane? Sunt sigură că poți să iei cu tine la plimbare o singură persoană iar dacă nu vrei să depui efort, poți să-și găsești o bancă liberă pe care să stai și să citești. 

O nouă mică obsesie

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi să știți că nu ne-am adunat aici ca să discutăm cosmeticale, ca să știți de pe acuma, ci mai degrabă ca să mă citiți pe mine filozofând despre porcării.

Nu știu ce mi s-a întâmplat în aproximativ ultimele două săptămâni, să zic, dar am cam devenit obsedată de canalul de Youtube „History Of Middle Earth” care dezbate universul filmelor și cărților lui JRR Tolkien (aka „Stăpânul Inelelor / The Lord of The Rings” și „Hobbitul / The Hobbit” care sunt cele mai cunoscute dintre operele lui). Nu înțeleg de ce am devenit obsedată de canal, deoarece nu am fost niciodată mare fană a cărților sau a filmelor. Ok, toate au fost, să zic, interesante, dar nimic wow cu excepția peisajelor din film și a felului în care arăta Orlando Bloom în pielea lui Legolas (asta pe când eram adolescentă); acțiunea nu mă impresionează, dezvoltarea personajelor nu mă impresionează, viziunea regizorului nu mă impresionează. Dar, ce mi se pare important de menționat este faptul că cine deține canalul de față încearcă să explice universul lui Tolkien, iar asta poate fi un mare plus deoarece în momentul în care înțelegi un univers, s-ar putea să devii mare fan.

Așa încât dacă ți-ai dorit vreodată să afli mai multe despre Middle Earth, click aici.

Updates la „11 trucuri uimitoare pentru combaterea dușmănoasei plictiseli” (1)

Hei! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine. Știu că mai este doar puțin până când se liniștesc apele cu privire la starea aceasta de urgență, dar, cel puțin eu, nu știu ce va fi în continuare... Prin urmare, m-am gândit să fac o serie de actualizări la articolul în care vă dădeam sugestii pentru a încerca să faceți față mai bine situației. Îmi susțin în continuare acele idei, doar că întotdeauna vor veni alte și alte idei sau completări și nu văd de ce aș încerca să schimb un articol de care sunt foarte mândră.

Prin urmare, aș mai putea adăuga câte ceva la lista respectivă dar și noi resurse la unele puncte discutate acolo.

• cum nu am cum să citesc sau nu are cum să-mi placă toate cărțile din această lume, am aici o listă de recenzii pentru cărți de la diverse persoane, listă care va fi actualizată din când în când;
•  iarăși, cum nu am cum să văd toate serialele și filmele existente în această lume, am aici o altă listă, de data asta cu recenzii la filme și seriale;
• la capitolul canale de Youtube, aș avea pentru moment doar 2, maxim 3 canale ca și recomandare pentru voi: Better than Yesterday, Mama Doctor Jones și Nicoleta Stănciucă. Better than Yesterday este un canal dedicat dezvoltării personale, Mama Doctor Jones este destinat mai ales pentru educație referitoare la sistemul reproducător feminin (și credeți-mă, România are nevoie de așa ceva), cât despre Nicoleta Stănciucă pot spune că ați putea lua clipurile referitoare la fashion, îngrijire și tea talk-urile ei.

Pentru moment, cam acestea ar fi actualizările, voi căuta câte ceva pentru viitoare actualizări. 

Multă ipocrizie

Hello! Cum mai sunteți? Nu prea sunt în toane bune. Recunosc că mă sâcâie un pic incultura și lipsa de judecată a unora. Am observat pe Facebook unii care sunt revoltați nu de situația de pe aeroportul din Cluj-Napoca când mulți dintr concetățeni s-au înghesuit să plece din țară să lucreze în străinătate nerespectând acea distanță de siguranță, ci sunt revoltați că nu ne e permis să participăm la slujba de înviere de duminică seara. Ok, nu e deloc în regulă ce s-a întâmplat în Cluj. Dar sper că responsabilii vor fi trași la răspundere. Iar faza e următoare, și e nașpa din partea mea c-o evidențiez: dacă oamenii ăia se vor îmbolnăvi, vor fi pe capul nemților, nu al nostru, și vor fi sub 1000 de persoane. Dar dacă lumea se va înghesui la biserică sâmbătă seara, vor fi mult peste 1000 de persoane care să se îmbulzească prin biserici. Iar acești bolnavi vor rămâne pe capul nostru, al sistemului românnesc.

Cam asta e mentalitatea românească, ce să spun...

Some random thoughts

Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi nu am neapărat ceva foarte concret să vă spun sau alte asemenea minunății. Nici măcar nu știu exact unde vreau să ajung. tot ce e posibil să înceapă să mă apese și pe mine autoizolarea asta în casă. Nu sunt genul de om care să se dea în vânt după aglomerații sau să stau toată ziua bună ziua înconjurată de oameni fiind silită să port conversații în fiecare minuțel, dar ideea aia că, nah, ar trebui să fiu închisă cu lacăt în apartament cine știe câte luni nu-mi dă pace. Și înțeleg și sunt conștientă de faptul că este spre binele nostru să ne distanțăm social spre a evita exagerat de mulți morți și bolnavi.

În altă ordine de idei, mi-ar plăcea să știu dacă vi-ar face plăcere să am o secțiune la mine pe blog, ceva gen „Filmul / serialul săptămânii” în care să vă povestesc din perspectiva mea despre filmele și serialele pe care le vizionez de-a lungul timpului. Știu că suntem diferiți, prin urmare ceea ce mie îmi face plăcere s-ar putea ca vouă să nu vă placă și invers.

Ah, o altă curiozitate pe care o am ar fi următoarea: vi-ar plăcea ca pe parcursul zodiei gemenilor să public articole zilnic? Înțeleg că în mod normal (sau tradițional) s-ar face asta în luna în care te-ai născut sau măcar de-a lungul zodiei sub care te-ai născut, dar cum eu sunt săgetătoare de decembrie nu s-ar vedea delor deoarece este perioada adventului. Iar faza cu zodia gemenilor este faptul că zodia este cea opusă zodiei mele.

În altă ordine de idei, cam am de gând să actualizez articolul acela cu idei de a-ți umple timpul în această perioadă în care ni se recomandă să stăm în casă cu niște resurse noi, poate vi-ar fi de ajutor.

De asemenea, nu prea mai aveam în planuri să fac articolul cu cumpărături dar m-am răzgândit. Am realizat cât de multe produse folosesc și, mai ales, termin în perioada asta, în special când vine vorba despre produse de igienă. Vor fi multe produse, dar le și termin repede.

Lecții până la 28 de ani (II)

Hello! Cum mai sunteți? La sfârșit de februarie am început o serie de articole în care vorbeam despre câteva lecții pe care le-am învățat până la 28 de ani sau pe care mi-aș fi dorit să le învăț până la această vârstă. Sunt foarte conștientă de faptul că în funcție de cititori și de o grămadă de factori ce țin de aceștia s-ar putea să calc ceva lume pe bătături, ca să am o formulare cât de cât decentă.

Călătorește

De ce e important să călătorești? De ce să arunci bani pe geam cu călătoritul în loc să stai închis în casă? Pentru că dai nas în nas cu oameni noi, care au mentalități și culturi diferite. De aceea. Te expui diversității și ai mult mai puține șanse să devii rasist de orice fel. De asemenea, dacă ești ca mine și nu îți găsește locul în orașul în care ai trăit toată viața ta, ai posibilitatea de a-ți găsi locul pe lumea asta, și, poate, să-ți dai seama cine ești și care ți-e rostul. Un alt beneficiu al călătoritului este îmbogățirea culturii tale generale; una este să citești din cărți anumite lucruri reale și alta este să le cunoști la fața locului. Sincer, deși îmi pică bine să stau cu burta la soare lângă piscina hotelului de 5 stele la care sunt cazată, îmi pică și mai bine să-mi extind zona de comfort interacționând cu culturi noi, cu „ruine” nemaiîntâlnite pentru mine și să gust produse locale din piețe sau mici restaurante. Și ca o mențiune, în zona în care m-am născut și crescut puteam face oricând plajă la piscina unor hoteluri bune fără a plăti și cazarea.

Citește

Și aici nu mă refer doar la cărțile comuniste pe care sistemul educațional românesc încearcă să ți le bage cu de-a sila pe gât în jos. Mă refer la literatura mondială. Sigur găsești ceva. Fă-ți timp măcar săptămânal să răsfoiești presa scrisă ca să mai afli ce se petrece în lumea asta mare. De asemenea, citind, poți să te mai specializezi în anumite domenii (știu, îți mai trebuie și practică de multe ori, dar primul pas este să pui mâna să citești, că altfel minunile nu se petrec). Nu în ultimul rând, punând mâna să citești poți să evoluezi și pe partea de hobby-uri. Ce să mai zic că-ți ascute creativitatea (te ajută să găsești soluții out of the box la lucru) plus că niciodată ecranizările mai niciodată nu corespund cărților, niciodată nu dezvoltă acțiunea și personajele nu sunt dezvoltate ca lumea din rațiuni de spațiu pe ecran dar sunt mult mai la îndemână chiar din cauza faptului că îți ia maximm 3 ore să vezi un film, poate mai faci altceva social pe lângă vizionarea filmului dacă mergi la cinema, dar o carte mai degrabă o citești singură în mult mai multe ore. De exemplu, personajul meu preferat din Harry Potter nu a fost niciodată construit ca lumea în filme; și mă refer aici la Bill Weasley, culmea. Iar alt exemplu ar fi cartea lui John Green, „Sub aceeași stea”, pe care m-am chinuit săptămâni întregi s-o citesc în loc să-mi iau vreo 2 ore și ceva să văd filmul.

Alege-ți una sau două materii școlare și aprofundează-le

Știu și sunt foarte conștientă de faptul că sistemul educațional românesc promovează exact opusul a ce-ți scriu eu aici. Momentan, sistemul își dorește ca tu să tocești toate informațiile la toate materiile fără să îți dezvolte gândirea critică și fără să țină cont de cine ești tu, de ce îți dorești tu, de abilitățile tale. Am fost acolo și mi-am dorit să fiu bună la toate materiile, până să îmi dau seama că artele și fizica nu sunt deloc de mine. De asemenea, nici cu matematica nu sunt cea mai bună prietenă, când sunt sub presiune fac greșeli de calcul elementare (gen doi plus doi vor face oricât dar nu patru, am pățit-o la BAC și puteți râde de mine) cu toate că îți pot spune mecanic teoria corectă. Ceea ce am făcut și eu, dar nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit s-o fac atunci, este să îți alege vreo 2 materii pe care să le aprofundezi bine, că te ajută, că nu te ajută vreun cadru didactic. Eu, personal, am mers mult pe lectură, și nu neapărat că întrebam pe cineva să îmi recomande cărți ci căutam eu ce credeam că mi-ar plăcea sau mai întrebam bibliotecarii care habar n-aveau ce făceam eu la liceu sau cine-mi sunt profesori. Prin intermediul cititului, pot spune că am intrat puțintel și pe tărâmurile istoriei, psihologiei și filosofiei (aici am mers uneori și pe eventuala listă de recomandări ale profesoarei cu care am făcut atât psihologie cât și filosofie în liceu).

Nu-ți fie frică să greșești

Multora ne este frică să greșim, iar aici mă includ și pe mine. Mi-ar plăcea să fiu perfectă, să „nimeresc” totul din prima, să am un parcurs în linie dreaptă prin viață, cu toate că, în același timp, sunt conștientă de faptul că perfecțiunea este supraestimată (în engleză se folosește termenul de overrated). Ei bine, ce credeți? Nu se prea poate un parcurs în linie dreaptă prin viață. Uneori trebuie să greșim. Facem alegeri în această viață ca mai apoi să realizăm că nu ne duc unde vrem noi să ajungem, sau chiar ne dăm seama că o dată ajunși unde ne dorim defapt nu asta ne dorim sau că ceea ce ne dorim cere niște sacrificii pe care nu suntem pregătiți să le facem sau chiar nu ne dorim să le facem. Așa încât sfatul meu e să greșiți, este mai bine decât să nu faceți nimic fiind împietriți de groaza eșecului.

Despre depresie, stimă de sine scăzută și blog / Youtube

Hello! Cum mai sunteți? Nici măcar cu anteriorul mic salut nu prea îmi venea să încept această postare. Până la urmă, măcar acel obișnuit început să-l aibă, căci altă structură nu cred că va avea acest articol. Aveam în gând altă postare pentru astăzi, dar ieri am avut așa, un mic moment de nici nu știu ce, gen o îmbinare de scânteie cu un moment din acela jos, jos de tot în adâncul minții mele nasoale încât am zis că ar fi mai bine să scriu aceste rânduri, poate va fi măcar o persoană căreia să-i deschid ochii până nu-i va părea rău.

În ultimele luni am dus-o mai mult sau mai puțin dezorganizat, încercând să ies dintr-o pasă proastă care ține cam de prea multă vreme. Iar faptul că trec prin niște schimbări, ca să le numesc așa, s-a văzut atât pe blog cât și pe canalul meu de Youtube. Iar unul dintre momentele de glorie a fost ieri după-amiază când am încercat să editez clipul cu empties pe care-l filmasem anul trecut la sfârșit de august sau început de septembrie. Dar ghici ce? Nu-l mai găsesc deloc: nici pe telefon, nici prin laptop, nici pe vreuna dintre platformele de stocare în cloud pe care am cont. Ceea ce înseamnă că la un moment dat am șters clipul respectiv, la care filmasem cred că mai bine de 30 de minute, într-un moment în care eram cu depresia la un punct îndeajuns de înalt încât să cred că nu voi mai reveni nici pe blog nici pe Youtube crezându-mă îndeajuns de banală și demnă doar de injurii și jigniri cu care chiar nu eram în stare să mă lupt.

Iar aici vine un lucru pe care eu, ca persoană negativistă fără pic de încredere în sine ar trebui să-l vadă, și, mai ales, să-l conștientizeze: poate că sunt o persoană banală, majoritatea dintre noi sunt relativi banali, dar nu sunt neapărat un nimeni: un nimeni nu ar fi avut un blog cu 891 de postări publicate, un nimeni nu ar fi avut peste 150k de vizualizări, un nimeni nu ar fi trecut prin școală și facultate aproape fără să ridice un deget și totuși să aibe rezultate peste medie. De asemenea, un lucru care mi s-a pus în vedere e faptul că lucrurile și situațiile prin care trec eu sunt mult mai comune decât mă aștept, nu sunt singura care le experimentează, doar că cei ca mine nu vorbesc public despre aceste experiențe iar asta ne face să ne simțim de parcă suntem singurii care trec prin aceste experiențe.

Nu știu dacă am vreo concluzie sau încheiere la asta, doar că îmi pare rău că acel clip cu empties de anul trecut nu va mai apărea. Și ce e cel mai important, nu vă luați de oamenii care  trec printr-o pasă proastă, mai ales prin depresie sau anxietate. Nu-i bruscați, nu-i luați în derâdere. S-ar putea să fiți picătura care îi împinge să-și ducă la capăt sinuciderea. Și vorbesc enorm de serios. Depresivii se autocritică singuri enorm de mult, nu se pot ierta pentru o grămadă de mărunțișuri inutile sau neimportante. Iar cineva apropiat care le mai și apasă acele butoane „speciale” sau sensibile echivalează cu o cascadă de autoreploșuri greu de îndurat și pentru un extrovertit plin de încredere de sine și echilibrat, care a făcut pace cu sine.

Din nou pe Youtube?

Hello! Cum mai sunteți? După o pauză de aproape un an, am postat acum 2 zile un mini-filmuleț pe canalul meu de Youtube. Asta nu  înseamnă că m-am întors acolo permanent sau așa ceva, doar că de ceva vreme mi-am dorit să pun cap la cap acele secvențe și să creez un mic filmuleț. Sincer, în ultimii doi ani mi-am pierdut de tot inspirația pentru crearea de conținut destinat Youtube, așa încât foarte rar veți mai vedea acolo clipuri, mai ales în perioada asta. Tot așa, mai am un clip filmat anul trecut la sfârșit de august început de septembrie pe care-mi tot promit că-l voi edita și posta și nu reușesc să mă mobilizez.

La ce ai renunța?

Am văzut acum fix o lună acest tag la Dana de la Bibelou, mi-a plăcut enorm de mult tag-ul așa încât îmi propusesem să îl postez în propria mea variantă personalizată, așa că acestea sunt răspunsurile mele.

Laptop sau telefon?

Nu știu dacă mi-aș putea imagina viața fără aceste 2 gadgeturi, dar dacă ar fi să renunț neapărat la unul dintre ele 2, aș renunța la telefon. Fără postat pe Instagram pot trăi, Lords Mobile pot juca și pe laptop, cu oamenii apropiați pot coresponda atât pe Facebook cât și pe Skype, dar nu pot crea programe în niciun limbaj de programare pe telefon. Iar asta este calea mea în perioada asta a vieții mele.

Cărți sau televizor?

Mai degrabă aș renunța la televizor, știrile le pot vedea și pe laptopul la care nu renunț. Iar cărțile sunt un lucru la care am renunțat temporar și nu mi-a priit. Cărțile mă introduc într-un alt univers, mă fac să visez, mă constrâng să judec și să-mi pun mintea la contribuție. Nu știu dacă vi-am mai spus, dar nu o dată filmele sau televizorul nu au reușit să atingă înălțimea setată de cărți, și aici vorbesc atât de felul în care arată personajele, cum acționează acestea cât și timpul petrecut pe ecran. E foarte greu de descris în cuvinte. Și tare aș vrea să văd tutoriale sau cursuri de programare făcute special pentru micul ecran. 

Pizza sau hamburger?

Mai degrabă aș renunța la hamburgeri căci oricum nu sunt mare fană. Pizza mai mânânc câteodată, nu exagerat de des, dar mult mai des decât burgeri. Nu pot spune că oferta de hamburgeri ar fi sau nu diversificată deoarece, cum deja am mai menționat, aceștia nu mă atrag, dar cu pizza mi-a mai plăcut să experimentez. Iar nu în ultimul rând, pizza mai pot face-n casă, în schimb, niciodată nu mi-a ieșit pastila aia de carne pentru hamburgeri.

Ciocolata sau fursecuri?

Depinde de ce am poftă pe moment. Dacă mi-e dor de ciocolată mă lipsesc de fursecuri. Dacă mi-e poftă de ceva dulce fără o obsesie țintită, mai degrabă renunț la ciocolată decât la fursecuri. Deci, la ce aș renunța e vorba defapt de o alegere de moment.

Chipsuri sau pufuleți?

Pufuleții pot fi insipizi pentru că există un singur gust; pe de altă parte, nu sunt mare fană a majorității gusturilor chipsurilor. De-ar fi să aleg, aș alege, totuși, chipsurile, parc-am găsit ceva mai multă diversitate pe care s-o aleg.

Filme sau seriale?

Depinde de situație, în ultima vreme am preferat serialele.

Vacanța la mare sau la munte?

Mai degrabă vacanță în alte orașe, indiferent de zona de relief. Dar ca și o situație generalistă asociez marea cu căldura indiferent de anotimp, prin urmare aș avea o oarecare înclinație spre mare din cauza reumatismului și, poate, a tirodei.

Lecții până la 28 de ani (partea I)

De-a lungul anilor m-am izbit de câteva, multe, situații din care am avut foarte multe de invățat, de câștigat dar și de pierdut. Așa încât mi-am dorit ca multe dintre aceste lucruri să rămână undeva scrise așa încât să le pot revizita personal dar să și ajute pe alții la nevoie, căci niciodată nu poți să-ți dai seama ce impact ai la scară universală. Cele ce urmează sunt „niște lecții”, să le numesc așa, din care sper c-am avut ce să învăț și poate vă vor ajuta cumva, măcar pe unii dintre voi. Sunt foarte conștientă că s-ar putea să supăr sau chiar să jignesc pe unii, nu asta este intenția mea. Intenția mea, în primul rând, este de a deschide ochii în sensul pozitiv celor cu care intru eu în contact, fie personal în viața de zi cu zi, fie celor cu care iau contact prin intermediul blogului personal și a canalului meu de Youtube.

Fă voluntariat

Este foarte important să faci voluntariat într-o organizație non-guvernamentală. În acest fel, le arăți celor din jurul tău dar și viitorilor angajatori faptul că îți place să te implici în viața de la locul de muncă și că ești dispus să îmbunătățești lucrurile care nu funcționează. De asemenea, făcând voluntariat îți vei dezvolta anumite abilități, ca de exemplu să lucrezi cu calculatoarele sau să îți îmbunătățești abilitățile organizatorice / de lider. Personal, am ajuns la o anumită vârstă și îmi pare rău că de-a lungul liceului nu m-am implicat în activități de voluntariat, mai ales de frica mentalității generale, gen dar cum să faci tu muncă pe de gratis? sau tu n-ai ce face cu timpul tău? Chiar aș fi putut alege ceva prin care să îmi pun în valoare pasiunea pentru scris și chiar să îmi exersez mâna în crearea de software.

Învață ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești

Știu, aici este cam cu dus și întors puțintel, dar încearcă să înveți ceva de la fiecare persoană cu care ai de-a face în decursul acestei vieți. Poate că mai multe persoane te vor învăța sau îți vor reaminti același lucru. De exemplu, am avut un cadru didactic în facultate care făcea mult prea multe lucruri în același timp și nu prea le făcea bine; monumentală a fost situația în care în decursul primului an de masteruri (da, am făcut două masteruri în paralel), mi-am asumat să intru în restanță la tip pe motiv că aveam două examene la aceeași oră în aceeași zi doar ca să trec ambele examene doar pentru că tipul ăsta care făcea prea multe era la 500 de kilometrii distanță cu altceva în loc să-și fi ținut examenul. Frumos, nu-i așa? Și tot el nu mi-o dat notă maximă pe motiv că de câte ori a venit el la ore n-am ajuns eu și de câte ori am ajuns eu pe la orele lui n-a ajuns el. Altă profesoară m-a învățat faptul că clienții se pot răzgândi foarte ușor, chiar de la o întâlnire de afaceri la alta, și chiar că pot fi foarte pretențioși, iar acest antrenament chiar a fost cu folos deși nu cred că acesta i-a fost neapărat scopul. Iar o a treia profesoară m-a învățat faptul că unele noțiuni sunt atât de abstracte și generaliste încât eu, personal, cu greu mi-am putut închipui că anumite lucruri cad sub aceeași umbrelă.

Găsește-ți măcar 2 hobby-uri, dacă nu 3

Este foarte important să îți găsești niște hobby-uri. Nu doar că te ajută să te mai relaxezi. Te ajută foarte mult să îți dezvolți și exersezi anumite abilități. De asemenea, unele dintre aceste hobby-uri ți-ar putea deveni surse de venit suplimentar. Ca și exemple de hobby-uri care pot deveni surse de venit ar fi crearea și editarea clipurilor personale pe care să le urci pe Youtube (să știți că se caută video-editori), scrisul (poți scrie poezii sau proză / romane care ulterior ar putea fi publicate, ai putea avea un blog din care să-ți creezi niște sponsorizări iar aici tind să îi contrazic pe cei care îndrumă să ceri și remunerație financiară nu doar produse deoarece chiar și cu niște simple produse ai putea să-și scoți niște bani doar nemaiscoțând bani pe acele produse din propriul portofel). De asemenea, să faci sport ca și hobby, fie că chiar faci sport de echipă gen fotbal, handbal, baschet etc sau doar că faci sală te ajută foarte mult să te menții în formă și să ai o anumită rezistență la efort.