Filmul / serialul săptămânii #14: „Calul bălan”

 Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Cred că știți că am o mare pasiune pentru scrierile Agathei Christie, mai ales când vine vorba despre Miss Marple și Hercule Poirot. Normal, mi-aș dori să vizionez toate episoadele din cele 2 serii, dar îmi ia multă vreme deoarece mă și plictisesc repede, astfel încât să mă bucur de ceea ce vizionez. 

În acest episod, „Calul bălan”, o avem pe Miss Marple care nu se dezminte. Ca de obicei, Jane Marple încearcă să își răzbune un prieten omorât cu brutalitate, în ciuda împotrivirii celor de la Scotland Yard. Avem de a face cu multe omoruri, otrăviri, dar și cu idile romantice.

10 cărți care trebuie citite în viața asta

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți relativ bine având în vedere situația la nivel mondial. Chiar și antisociala de mine resimte neieșitul afară cu zilele. Dar având în vedere aceeași situație mai înainte menționată, mi-ar plăcea să vă prezint lista mea de 10 cărți care ar trebui citite în viața asta. Vă rog să luați în considerare că este o listă subiectivă iar unii s-ar putea să nu fie neapărat de acord cu mine. De asemenea, sunt destul de multe cărți mai lungi iar asta ar putea fi un mic plus în zilele astea pentru cei care stau acasă și nu prea mai au ce să facă. Și fără o ordine prestabilită, iată lista mea:

1. Mândrie și prejudecată de Jane Austen. Cartea doamnei Austen a nimerit pe primul loc deoarece am văzut foarte recent ecranizarea din 2005 cu Keira Knightley. Acțiunea se petrece în jurul familiei Bennet și mai ales a interacțiunii dintre a doua născută, Elisabeth, și domnul Darcy, două personaje cu personalități destul de diferite dar care au un final surprinzător. 

2. Jane Eyre de Charlotte Brontë. Cartea celei mai în vârstă surori Bronte mă surprinde prin curajul, tăria și perseverența personajului eponim, de la începuturile deloc promițătoare însoțite de abuzuri fizice, psihice și emoționale, trecând prin perspectiva unui posibil mariaj bigam la a-și găsi fericirea și izbăvirea într-un mariaj. 

3. 10 negrii mititei de Agatha Christie. Ah, cartea aceasta a fost cu adevărat incitantă și încâlcită. Pentru a nu știu câta oară Agatha Christie chiar m-a surprins și de data aceasta. Multă vreme am fost reticentă în a citi această carte, iar când în sfârșit am făcut-o, a fost de vis. Există și o ecranizare din 2015 cu Aiden Turner care a jucat și-n trilogia „The Hobbit” dar și în „The Mortal Instruments: City of Bones”.

4. Marile speranțe de Charles Dickens. Eh, dacă vi-aș povesti cât m-am chinuit la început să duc la sfârșit această carte, ați fi șocați sau poate mi-ați transmite că-mi lipsește o doagă. Dar știind ce știu acum, când cartea e demult citită până la capăt, nu-mi regret răbdarea. Dacă vă doriți o carte dramatică cu răsturnări de situație care ar putea friza tragedia, aceasta este cartea voastră.

5. David Copperfield de Charles Dickens. Dacă cineva mi-ar fi spus în momentul în care am ales să creez acest top că un autor va avea dublă intrare în top 10 și, mai ales, să fie unul dintre clasicii literaturii universale, aș fi afirmat despre acea persoană că are lipsă o doagă sau că nu știe ce spune. Dar se pare că Dickens are un fel de a mă plictisi la început ca până la final să mă lase cu gura căscată prin felul impresionant în care își construiește personajele și acțiunea. Personajul eponim trece prin multe încercări, de la a rămâne orfane de ambii părinți la o vârstă tragic de fragedă, printr-o prietenie care numai foloase nu-i va aduce, ajungând ca la final să aibă parte de fericirea mult meritată alături de un colectiv de oameni cinstiți, inimoși și în concordanță cu personajul principal.

6. Dune de Frank Herbert. Ei bine, în cazul acestei cărți recunosc că ecranizarea din 1984 mi-a captat atenția ca mai apoi să fiu interesată de carte. Nu știu dacă este prima carte de Sci-Fi din istorie, dar e una dintre „cele mai vechi” universuri sci-fi cu care am intrat în contact. Îmi place ideea de călătorie în spațiu foarte rapidă, dar și ideea unei oarecare lipse de calculatoare, iar asta vine din gura unei IT-iste.

7. Maitreyi de Mircea Eliade. Cartea aceasta este fascinantă pentru mine, mai ales prin prisma faptului că prezintă o altă cultură decât cea românească. Și a vorbit Săgetătoarea din mine. Cu toate că sunt foarte conștientă de faptul că perspectiva cărții nu este fidelă 100% realității (prin urmare nu prea consider a fi neapărat un roman de memorii), mi-a făcut o plăcere să citesc cartea care ne plasează literatura între cele universale care au dat opere ca Romeo și Julieta, Tristan și Isolda dar și Paul și Virginia. De unde știu că „Maitreyi” nu e 100% fidelă realității, pe lângă faptul că e un roman? Pentru că „It does not die” (sau „Dragostea nu moare” traducerea în română) de Maitreyi Devi, pe temă căreia vă las să vă documentați dacă nu ați intuit-o deja.

8. Sub aceeași stea de John Green. Ei bine, mai ales în această perioadă cu pandemiade coronavirus, poate că nu este neapărat o alegere prea înțeleaptă, dar am ales să pun în această listă și un roman oarecum de dragoste între doi adolescenți americani bolnavi de cancer. Sunt foarte conștientă de faptul că există și ecranizarea cu Shailene Woodley și Ansel Elgort în rolurile principale, dar de foarte multe ori prefer cartea în defavoarea filmului. Filmele și serialele își au și își vor avea mereu locul lor în sufletul meu (a se vedea ultima carte) dar merg întotdeauna pe mâna cărților deoarece consider că-mi fac un mare serviciu memoriei și imaginației pe termen lung. Ceea ce-mi place la carte este prezentarea situației, nimic nu e roz, nu e ca și cum amândoi protegoniștii vor supraviețui, se vor vindeca, se vor căsători și vor avea o familie frumoasă cu doi copii și o casă cu cățel și purceluș. 

9. Doi ani de vacanță de Jules Verne. Eh, nici cartea asta nu pare a fi foarte inspirat aleasă având în vedere situația medicală la nivel mondial. Cred că mulți adulți cu situația locului de muncă neclară ajunși și în punctul isteriei mi se vor urca în cap la gândul ideii de a sta în vacanță / concediu 2 ani. Cu toate aceste, mi-a rezonat foarte mult situația rivalităților în mediul școlar la vârsta pre-adolescentină, dar și faptul de a se organiza aproape de unii singuri (în contextul real și național de a fi lăsat în grija bunicilor / mătușilor & unchilor pentru că părinții lucrează în străinătate).

10. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas. Aici cred că am 2 - 3 informații de împărtășit. Inițial am văzut o adaptare a romanului care să-mi deschidă curiozitatea spre romanul de bază. Și, ce să vezi, de la romanul „Cei trei mușchetari” a lui Dumas până la sute de la romaneîn mai puțin de 20 de ani de viață a mai fost un singur pas. Romanul de față vorbesște despre dragoste, minciuni, politică, război și camaradenie. Ce-mi pare rău este că încă n-am reușit să scriu recenzii pe blog la toate cărțile pe care le-am citit în viața asta și nici nu cred c-aș putea vreodată să fac acest lucru.

Cărți împrumutate #1

        Hello! Cum mai sunteți? 

        Sunt datoare de ieri cu un articol, așa că iată-l.

     Zilele trecute filmam câteva cuvinte la adresa ultimelor cărți de la Biblioteca Județeană din Oradea, sper să existe ceva reacții pozitive.

Cartea săptămânii #13: „Nemesis” de Agatha Christie

        Hello! Cum mai sunteți? Eu sunt entuziasmată de apropierea week-end-ului competițional al Formulei 1, dar, cu toate astea, azi îmi doresc să vă scriu câteva cuvinte despre ultima carte scrisă de Agatha Christie pe care eu am citit-o: "Nemesis".

        "Lui Jane Marple nu-i vine să-şi creadă ochilor atunci când citeşte scrisoarea care îi fusese adresată de recent decedatul domn Rafiel, o cunoştință pe care o întâlnise fugar în călătoria din Caraibe. Şi totuşi, acesta îi lăsase instrucțiuni ca, după moartea lui, Miss Marple să investigheze o infracțiune. Singura problemă este că a omis să-i spună cine era implicat şi câns anume fusese comisă fapta, lucru care o nedumereşte pe Miss Marple, dar îi stârneşte şi curiozitatea. Curând însă,  Jane Marple trebuie să se confrunte cu cea mai violentă dintre infracțiuni: crima, căci, se pare, cineva este foarte interesat ca trecutul să rămână îngropat pentru totdeauna..." 

Colectivul editorial

        Din start, vă voi spune c-am avut nişte aşteptări de la carte deoarece vizionasem anterior adaptarea cinematografică a cărții. Cartea este foarte interesantă ca abordare, n-am absolut nimic de reproşat, dar aveam anumite aşteptări de la desfăşurarea acțiunii, aşteptări care erau cam mari şi nu s-au concretizat, adică în film erau mult mai multe locruri în care se desfăşura acțiunea şi mai multe crime.

        Recomand cartea mai es celor ce-şi doresc o operă foarte bine construită, în care "detectivul" este lăsat să orbecăiască, ghidat doar de propriile instincte.

Later edit:
        Nu uitați să treceți și pe la Gabriela și Diana să citiți și recenziile lor.

Ce-am mai făcut în ultima săptămână #34

        Hello! Cum mai sunteți? Știu, am venit cu acest articol foarte foarte târziu, nu am nicio scuză pentru voi. 

         E deja unu noaptea iar eu stau și scriu articole pentru blog în loc să merg și să trag un pui bun de somn. Cam asta e, mi-e somnul dat peste cap, reușesc să fac abia pe seara multe lucruri pe care aș fi reușit să le fac de bună dimineața dacă mă trezeam gen să iau rufele de pe balcon și să le pun în ordine în dulap. Ah, da, și mă mânâncă țânțarii, pe bune, cred că ori am reușit performanța de a fi invadată de țânțari ori îi foarte adevărată chestia aia că cei cu grupa de sânge 0 atrag mai rău țânțarii.

        Să începem cu începutul. Și în 13 și în 15 iunie am avut 2 examene pe zi. În 13 m-a salvat faptul că unul era de la ora 16:00, celălalt de la 17:00 așa încât am ajuns la ambele examene, pe o ploaie din aia torențială. Iar eu am fost doar în tricoul de mai sus și în blugi & adidași, pe care le-am accesorizat cu lucrușoarele pe care le veți vedea în următoarea poză. În schimb, miercuri m-a salvat faptul că la primul examen am început pe la 16:50 în loc de 17:00 iar la al doilea n-o venit monseur Mang, că doar era mai important să fie în București pentru habar n-a ce decât la examen; pe la 18:00 sau aproape de ora aia i-am pus în brâncă unui alt prof referatele să i le lase lui Mang. 

        În sâmbăta respectivă am făcut o mică călătorie pe jos până în Lidl-ul „din Ioșia”, adică cel de pe strada Tudor Vladimirescu, prilej cu care m-am ales și cu pozele de mai jos.

       Duminică am avut parte de una dintre cele mai plictisitoare curse de Formula 1, deși existau perspective de a fi una aproape similară cu cea de la Monte Carlo, dar n-a fost să fie.

        În rest, joia care tocmai a trecut am fost la Biblioteca Județeană să-mi schimb în sfârșit cărțile, iar nu mi-am ales prea bine majoritatea cărților, dar am una bună de Agatha Christie (pe care deja am și terminat-o) și să vedem ce e de capul cărții „Semnătura tuturor lucrurilor” a lui Elizabeth Gilbert, nici cu asta n-am fost atentă, am crezut că e altă carte de-a ei.

Cartea săptămânii #8: „Ultimele cazuri ale lui Miss Marple” de Agatha Christie

        Hello! Cum mai sunteți? Știu, ultima recenzie de carte a fost acum două săptămâni, dar în ultima vreme am citit atât de  bătrmulte cărți frumoase și interesante încât nu mă pot abține din a posta mult mai multe recenzii Vde cărți decât mi-am propus la începutul lui 2016. Sincer, îmi propusesem să vorbesc doar despre 12 cărți anul acesta dar se pare că sunt la recenzia cu numărul 8, e deja mai sau mai bine zis nu e decât mai și încă n-am terminat de vorbit despre cărțile din ultimul „lot” de la biblioteca județeană.

        Precum vă spuneam și în articolul „Ce-am mai făcut în ultima săptămână #28”, această carte e mai puțin stufoasă ca „13 probleme”, e și de înțeles deoarece are doar 9 povestiri spre deosebire de 13 câte avea cealaltă carte pomenită.

        Ce n-am înțeles eu e faptul că titlul nu corespunde întru totul conținutului. Adică, pe lângă faptul că e o colecție de 9 povestiri și doar 150 și ceva de pagini, abia 7 povestiri o au ca și personaj pe Miss Marple. Ce să vezi?

        Trecând peste neconcordanța parțială titlu - conținut, îmi place această culegere de povestiri, îmi place și mintea brici a lui Miss Marple, îmi aduce aminte de bunica care și ei îi plăcea să se știe ce și cum în jurul ei.

        Dacă vă plac chestiile mai mult sau mai puțin polițiste dar nu aveți timp după un roman întreg o dată, vă recomand atât „Ultimele cazuri ale lui Miss Marple” cât și „13 probleme”, ambele de inconfundabila Agatha Christie.

Top 5 cărți preferate în 2015

        Hello! Știu, a trecut de foarte multă vreme Anul Nou deastă cartear eu încă mă simt datoare cu acest articol, chiar mi-ar plăcea să vă spun ce cărți m-au impresionat în anul 2015. Nu știu, poate o să mă învinuiți că am în top cărți comerciale, scrise doar pentru a se vinde, dar mie mi-au plăcut toate, altfel nu s-ar afla în topul meu, nu-i așa?

Locul 5: „Marele Gatsby” de F.Scott Fitzgerald
        Ei bine, nu știu exact ce m-a atras atât de mult la această carte, probabil atmosfera descrisă în carte, cert îi că mi-a plăcut destul de mult cartea. Cu atât mai mult cu cât e o carte atipică pentru mine, oricine îmi cunoaște gusturile literare își va da seama de această chestie.
       Și să nu uităm, ecranizarea din 2013 îi are în distribuție pe Leonardo DiCaprio (pe care toate lumea îl cunoaște, bănuiesc) și Tobey Maguire (din Spiderman).

Sursă foto

Locul 4: „Eu sunt numărul patru” de Pitacus Lore 
        Ei bine asta nu cred că e o surpriză e deja genul meu de carte. Recunosc, mai am de citit ultimele două volume apărute și îl aștept cu înfrigurare pe ultimul din seria ce trebuie să se lanseze, dar momentan vreau să mă concentrez pe ceea ce am de citit acasă și pe niște teme care-mi dau bătai de cap. ast
        Să nu uităm că și această carte are o ecranizare din 2011, dar cu actori care mie mi se par mai necunoscuți.

Sursă foto

Locul 3: „Inferno” de Dan Brown 
        Cum să nu se regăsească vreo carte de-a lui Dan Brown în acest top? Și această apariție e bine-așteptată și pot să vă spun că-mi place mult mai mult decât „Simbolul pierdut”, carte care mi se pare cea mai slabă din seria de 4 cărți care alcătuiesc peripețiile profesorului Robert Langdon. Și trebuie să recunosc, sunt înnebunită după modul în care Dan Brown a construit personajul celebrului profesor.
        Ecranizarea cărții ar trebui să aibă loc în octombrie 2016, adică în anul în curs.

Sursă foto

Locul 2: „Zece negrii mititei” de Agatha Christie
        Orice top cu cărțile mele preferate care se respectă trebuie să aibă și o carte scrisă de Agatha Christie. Iar cea care m-a impresionat cel mai mult anul trecut este „Zece negrii mititei”. Ce vreau să vă comunic este faptul că cartea are un final de-a dreptul neașteptat, nici nu știu cum reușește scriitoarea să creeze asemenea capodopere dar o făcea într-um mod incredibil.
        Sinceră să fiu, n-am găsit nicio adaptare decentă a romanului dar asta este.

Sursă foto

Locul 1: „Instrumente mortale I: Orașul oaselor” de Cassandra Clare
        Dintre toate cărțile citite anul trecut, aceasta se pare că e preferata mea, abia aștept să citesc și ultimul volum din serie, dar așa cum am menționat și în cazul seriei „Eu sunt numărul patru”, momentan nu am exagerat de multă vreme pentru a citit tot ce-mi doresc să citesc.

Sursă foto

Ce-am mai făcut în ultima săptămână #28

        Hello! Cum mai sunteți? Postarea aceasta e scrisă duminică seara, iar eu nu mai pot de somn... N-am dormit nici foarte mult nici bine sâmbătă spre duminică, deci într-un fel e de explicată starea mea de somnolență psihică și emoțională, căci fizic aș avea destulă energie, n-am a mă plânge de așa ceva. Plus că în Oradea a fost foarte urât duminică, genul acela de vreme care mie-mi displace și-l consider semiscârbos: rece și înnorat; ar mai fi trebuit să și plouă, și-aș fi considerat vremea de-a dreptul scârboasă.

        Luni nici nu prea știu ce-am făcut, nici marți nu e într-o zonă 100% necețoasă, cert e faptul că luni nu m-am dus pe la inginerie de la 16:00 - cică venea Mang de la ora respectivă, dar eu personal nu mai am de ceva vreme încredere în cuvântul lui, și ora 16:00 după ce că în orar e trecută ora 15:00 -, dar nici de la 17:00 n-am trecut pe la Științe de lene și de motiv că mnoa, cine știe, o dată-n viață s-a ține de cuvânt și Mang și să nu dau nas în nas cu colegii de la inginerie. 

        Marți și miercuri n-am avut chef de Științe, dar marți am fost până în Penny-ul din Ioșia (Ioșia fiind un cartier al Oradiei), până acolo m-am dus cu autobuzul dar m-am întors pe jos, cred că mi-a luat vreo aproximativ 30 de minute să ajung până în apartament, dar e ok, am avut și 3 etaje de urcat, asta e scuza mea numărul 1. Și am avut o întâlnire drăguță pe digul crișului, defapt 2 întâlniri, dar prima a fost chiar frumoasă: lebăda. Nu m-așteptam să mai întâlnesc lebede după ce s-a desființat podul de pontoane dintre Podurile Decebal și Densușeanu, construindu-se în locul lui Podul Rutier Sovata. Știu, nu sunt chiar denumirile oficiale, dar așa le știm noi, orădenii, la momentul actual.

        Ce-a de-a doua întâlnire a fost cu un porumbel, îl puteți observa mai jos și pe el, dar de porumbei am parte destul și în copacii dintre blocuri sau pe pervaze, așa încât nu e neapărat atât de spectaculos ca întâlnirea cu lebăda.

        Am mai pozat tot marți și vreo 2 acoperișuri albe de tip cupolă cred că peste 2 terenuri de sport, chestia care m-a atras e faptul că alte terenuri de sport care erau acoperite peste iarnă și-au retras acoperișul respectiv.

        Joi am ajuns pe la biblioteca județeană și am reușit să-mi iau 6 cărți pentru mine și una pentru mama, de data asta am nimerit minim 3 cărți faine, două dintre ele tocmai ce le-am terminat iar a treia e în curs de citit mai pe-ndelete...

        Această carte cu povestiri a lui Eric Emmanuel Schmitt e cartea în curs de citit, observ că ea s-a-ncărcat prima, mi se pare la fel de interesantă ca și celălalt volum de povestiri a lui Schmitt, „Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” despre care vi-am vorbit mai pe larg deja.

        Despre „13 probleme” deja am apucat să vorbesc în articolul de duminică, dafapt e și Duminica Floriilor în 2016, citisem doar 10 dintre cele 13 povestiri care formează volumul când am scris recenzia, dar Agatha Christie nu m-a dezamăgit chiar deloc cu volumul din seria Miss Marple. E drept că îmi programasem lectura cărții doar pe sâmbătă iar ea s-a-ntins puțin și pe duminică, dar tot ce se poate să-mi fi planificat eu în mod greșit prioritățile sâmbătă...

        „Ultimele cazuri ale lui Miss Marple” am citit-o în Duminica Floriilor, a fost tot un volum de povestiri mai degrabă, dintre cele 9 capitole ale cărții, doar 7 o au în centru pe celebra Miss Marple, m-a surprins cele 2 povestiri fără ea, dar asta e.

        Accesoriile de mai sus sunt ceea ce-am purtat de-a lungul zile de joi, am alternat brățările, nu le puteam purta chiar pe toate în același timp deoarece aș fi părut foarte încărcată la capitolul mâini, vi-am povestit că printre activitățile de joi s-a numărat și vizita la bibliotecă.

        Vineri am fost puțin mai temperată la capitolul accesorii, pe lângă faptul c-am citit puțin din volumul de povestiri a lui Schmitt, m-am mai chinuit ceva ceva cu primul volum din „Copiii căpitanului Grant” a lui Verne, dar m-au atras mai mult noile achiziții temporare așa încât am considerat mai înțelept să-l pun pe așteptare. Tot vineri am trecut întâi prin Auchan după niște roșii, o salată verde și un castravete mai mare, pe primele două categorii le-am găsit mai ieftin, mult mai ieftin în Auchan decât în Kaufland, dar m-am mai făcut și cu niște biscuiți destul de tari din ovăz, dar nu faptul că erau uscați a fost nașpa ci faptul că erau mult prea dulci, fiind îndulciți cu zahăr, credeți-mă că s-a simțit.

        Îmi pare rău de faptul că n-am mai ajuns la evenimentul organizat de cei de la Qubiz miercuri în amfiteatrul V202, m-am tot gândit cum s-ajung dar îmi doream mult prea mult dacă tot dădeam prin campus... M-am ales în loc de asta cu o vizită în Kaufland.

        Proiectul la Managementul calității în Tehnologia Informației încă nu e gata, dar am mai progresat puțin la capitolul ROF (regulamentul de ordine și funcționare), n-am bătut atât de mult pasul pe loc, problema mea cu proiectul la materia asta e că mi-e lehamite de el și nu știu de ce, așa încât procastinez totul...

Cartea săptămânii #7: „13 probleme” de Agatha Christie

        Hello! Cum mai sunteți? Când scriu acest articol e undeva la 11 jumate noaptea iar eu trebuie să recunosc că mai am de citit vreo 3 capitole din carte dar deja mi-am dat seama ce-i de capul ei așa încât m-am grăbit să vă împărtășesc și vouă părerea mea la cald despre ea.

        Cartea de față e defapt „o culegere de povestiri”  legate între ele destul de bine, iar personajul principal care le leagă între ele e celebra fată bătrână cunoscută drept Miss Marple. Încă sunt puțin curioasă la adresa ei, n-o cunosc atât de bine ca pe personajul numărul 1 al tuturor timpurilor (aka Hercule Poirot), mi se pare intrigantă încă dar pare a fi o bună cunoscătoare a caracterelor umane.

        Cartea constă din relatarea a 13 întâmplări ce au la bază crime, iar la final un cerc de personaje, printre care și Miss Marple, își dau cu părerea despre făptaș și despre deznodământ. Chiar Miss Marple narează măcar 2 dintre povestiri, nu știu în momentul de față ce-mi rezervă ultimele 3 capitole ale cărții, dar sunt nerăbdătoare.

        Ceea ce-mi place cel mai mult la acest volum e faptul că oferă destulă diversitate, iar mie îmi place asta foarte foarte mult.

       Nota cărții: 9,5 / 10

Cartea săptămânii #6: „Penița otrăvită” de Agatha Christie

        Hello! Cum mai sunteți? Mie iar mi-a picat placa video la laptopul pe care-l am, aşa încât sunt nevoită să mă chinui cu telefonul. Nu ştiam ce-mi lipseşte sâmbătă după-amiaza cănd aveam planificat să scriu minim 3 articole, decât să mă chinui cu aplicația de Blogger de pe Android; măcar de m-ar lăsa aplicația asta primitivă să planific articolele...

        Îndeajuns cu plânsul de milă la adresa subsemnatei, e timpul să trec la treabă chiar dacă-mi va lua de 2 ori mai mult timp să duc la bun sfârşit ce mi-am propus pentru ziua de sâmbătă.

        Deşi pentru astăzi aveam de gând să abordez un alt scriitor preferat, până la urmă m-am oprit asupra unei cărți a respectivului autor, aşa încât subiectul zilei de azi este o recenzie subiectivă a cărții "Penița otrăvită" de Agatha Christie.

        Narațiunea se face din perspectiva lui Jerry Burton, unul dintre personajele principale. Acesta este un pilot care şi-a rupt piciorul şi i se recomandă "o cură de linişte" într-o zonă liniştită. Ajutat de sora lui, Joanna, se stabileşte cu chirie în casa Little Furze a domnişoarei Emily Barton, casă aflată la aproximativ jumătate de milă de Lymstock.

        Nu bine se stabilesc cei doi frați la Little Furze, căci se trezesc cu o scrisoare indecentă şi jignitoare, ca majoritatea celorlalți săteni. Iar romanul se ramnifică şi cu interesele romantice ale celor doi Burton.

        N-o să vă povestesc în amănunt nimic de aici încolo; dar identitatea făptaşului m-a surprins şi pe mine, împreună cu implicarea lui Miss Marple pe finalul romanului, a cărei singură sarcină pare a fi să pună lumină în ideile, gândurile şi supozițiile lui Jerry Burton şi ale polițistului care deserveşte Lymstock-ul.

        Dacă vi-am stârnit curiozitatea pentru lectura cărții, "Lectură plăcută!" vă doresc!

Ce-am mai făcut în ultima săptămână #25

        Hello! Cum mai sunteți? A mai trecut o săptămână? Sincer? Nici nu știu unde mi-a fugit timpul... Deși nu pot spune că n-am făcut chiar nimic...

         Pe la masterate n-am fost decât joi la un curs cică, nici nu știu de ce mă chinui să merg săptămânal pe acolo, doar îs pusă să citesc de una singură câte o prezentare ppt lungă de câte aproximativ 40 - 50 de slide-uri ca metoda de examinare să fie defapt întocmirea unui audit de calitate într-o firmă de IT imaginată de noi. Aș înțelege dacă mi s-ar trasa niște sarcini în legătură cu asta cât timp îl pierd pe acolo. Sau să ni se spună că acest audit e proiectul sau ce avem de lucrat la laborator / proiect (închipuiți-vă că duminică la 10 seara nici măcar habar n-am ce mai am pe lângă curs la materia asta) iar în sesiune dăm examen scris din materia asta adică din prezentările pe care îs pusă să le lecturez prin laborator. Nașpa rău.

        Pe la Științe am tot zis c-ajung în această săptămână dar numai nu s-a lipit promisiunea asta a mea către mine însămi de mine. Măcar dacă în aceste 6 săptămâni aș fi făcut minim 50% din tot ce știu c-ar trebui să fac la MTI, dar nu, de ce să mă fi pus cu burta pe lucru, nu?

        Tot ce ţin minte să fi făcut mai însemnat săptămâna asta:

• am fost de 2 ori pe la părinţi; 
• am fost joi pe la un curs de la MTI, aşa cum am mai menţionat deja;
• am fost pe la Biblioteca Judeţeană;
• am terminat de citit „Copiii Dunei” de Frank Herbert;
• am terminat de citit „Penița otrăvită” de Agatha Christie;
• am făcut 4 review-uri la 4 produse cosmetice;

• am terminat un articol cu un top 5 orașe în care aș vrea s-ajung;
• am scris articolul despre Dan Brown de ieri;
• am scris articolul despre Lidl de sâmbătă;
• am dat cu aspiratorul prin apartament;
• am fost de 2 ori prin Kaufland;
• am terminat o scrisoare către o prietenă;
• m-am uitat la cursa de Formula 1 din Bahrein;
• am dat jos de pe mine 1,1 kg;

• am reușit să văd filmul „Star Wars Episode VII The Force Awakens”;
• am terminat organigrama pentru firma de IT;
• am început să lucrez la ROF-ul acestei firme de IT;

        Și cam atât am reușit să fac în linii mari. 

Sursă foto

Cartea săptămânii #2: „Ucigașul ABC” de Agatha Christie

Sursă foto

        Hello! Cum mai sunteți? Știu, știu, nu sunteți fani ai cărților, am observat deja această chestie la articolul precedent din această categorie, încă e unul dintre articolele mele cu cele mai puține vizualizări, dar încerc să vă arat faptul că există cărți subțiri și destul de ușoare care pot fi citite în trei - patru seri, înainte de culcare, prin urmare mi se par foarte adaptate atât persoanelor foarte aglomerate (elevi, studenți, angajați) cât și persoanelor cu foarte mult așa - zis timp liber (gen pensionari sau elevi / studenți în vacanță) care pot termina asemenea cărți într-o singură zi fără să moară de foame sau să nu frecventeze baia.

        Cartea despre care vă voi spune câteva cuvinte astăzi este tot un roman polițist al Agathei Christie, „Ucigașul ABC”, iar personaj principal este tot Hercule Poirot, unul dintre personajele mele preferate din totdeauna.

        Personal, cel mai mult mi-a plăcut la această carte e faptul că adevăratul ucigaș face un joc dublu, adică este adevăratul ucigaș care stă bine mersi în umbră încercând să-și bată joc de Poirot dar în același timp pare a fi de partea lui Poirot în aparență, toate astea în timp ce încearcă și aproape reușește să-i pună crimele în cârcă unui nevinovat care suferă de epilepsie. Mi se pare a fi unul dintre cei mai cruzi criminali din cărțile Agathei Christie pe care deja le-am citit, dar în același timp mi se pare a fi imatur, așa cum sugera și detectivul belgian.

         Dar desfășurarea acțiunii vi-o las vouă să o degustați, ca-ntotdeauna. Spor la citit celor care chiar vor citi cartea. 

Cartea săptămânii #1: „Cu cărțile pe masă” de Agatha Christie

        M-am gândit să inaugurez o nouă categorie de articole, numiă „Cartea săptămânii”. Nu voi publica chiar săptămânal un asemenea articl dar m-aș bucura ca anul acesta să vă prezint măcar vreo 12 - 15 cărți care mie mi-au plăcut enorm și pe care mă bucur să le pot împărți cu voi.

Sursă foto

        Azi vă voi spune câteva cuvinte despre una dintre operele Agathei Christie și anume „Cu cărțile pe masă”. Romanul îl are ca personaj central pe detectivul meu preferat, Hercule Poirot. Când acesta primește o invitație la cină de la colecționarul domn Shaitana împreună cu „lauda” c-ar mai invita la respectiva cină niște persoane care se presupune c-ar fi comis măcar o crimă ce nu poate fi dovedită, belgianul nu va lua în serios lauda.
        Dar când gazda moare „subit” în timpul partidei de bridge care urmează cinei propriu-zise, Poirot se vede pus în fața unui caz de elucidat. Și personal, chiar și pe mine m-a surprins identitatea criminalului. Vă mai spun doar un singur detaliu: în finalul romanului se dovedește că criminalul a făcut patru victime.
        Desfășurarea acțiunii și deznodământul vi le las vouă să le degustați.
        O zi bună s-aveți!