Hire Me Direct

sâmbătă, 26 februarie 2022

Lately

 


Hello! Bine v-am regăsit! Sincer, voi ce faceți când lucrurile nu merg cum vă doriți voi, în cazul în care sunteți obsedați de control, așa cum sunt eu? Mi-am cam pus multe semne de întrebare în această lună cu privire la obsesia mea de control și cum pot să îmbunătățesc lucrurile pentru mine.


Nu spun că faptul de a rămâne cu singurul încărcător al laptopului meu defect a ajutat prea mult, dar m-a ajutat să încerc să mă reconectez puțin cu vechi pasiuni. „Am ieșit la aer” mai mult ca de obicei, cum ar spune unii. Am încercat să mă relaxez mai mult după turele lungi de 11-12 ore. 


Ce nu am reușit să fac a fost să maximizez mai mult aceste momente în care aproape am fost ruptă de mediul online. Sunt atât de multe lucruri și lucrușoare pe care îmi doresc să le fac, să le descopăr, să pun în practică, încât mă simt copleșită. Iar la capitolul copleșire încerc să lucrez, dar pot observa că va fi o muncă de lungă durată și nu neapărat prea ușoară. Dacă vreți să detaliez subiectul cândva, lăsați-mi în comentarii ideea.

vineri, 4 februarie 2022

Filmul / serialul săptămânii #13: „Memoriile unei gheișe”

 


Hello! Cum mai sunteți? Eu mă bucur de niște zile mai libere, iar aseară eram într-o stare din aceea de vizionat filme, dar marea mea problemă în ultima vreme este faptul că nu mai găsesc nimic atractiv de vizionat. Nu știu sigur dacă ați pățit și voi asta.


Despre „Memoriile unei gheișe” s-ar putea scrie cărți din punctul meu de vedere, în schimb, eu nu sunt bună la așa ceva. Am citit cartea târzior, prin 2009, iar filmul nici nu mai știu când l-am văzut pe Antena 1 (da, pe Antena 1, ați citit bine), foarte curioasă de transpunerea din scris în vizual al evoluției lui Sayuri. Surprinzător pentru mine să fiu atât de curioasă de evoluția unui personaj, deoarece în general caut elementele mitologice sau de acțiune în filmele și serialele pe care le urmăresc. Adică la modul de bătăi, arme și sânge, cam la atâta se rezumă ceea ce vizionez, poate niște comedii o dată la câțiva ani.


Poate vă întrebați ce înseamnă o gheișe, printre alte întrebări, și e cam singura întrebare la care vă voi răspunde, deși răspunsul meu e unul pur personal care v-ar putea deranja pe unii. Văd gheișele ca pe niște artiste, artiste însemnând dansatoare „populare” japoneze, instrumentiste, artiste altfel spus. Dar ca orice artiste, și acestea au patroni, ca să scriu așa, patroni cu care se mai și culcă, s-o spun direct.


Iar ca bonus, răspund și la curiozitatea de a ști dacă filmul urmează liniile cărții sau nu: relativ da, doar că existând detalii din carte neincluse în film, nu e neapărat 100% transpunerea cărții în vizual.