Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...
Pentru astăzi m-am gândit să scriu puțin despre primul film din trilogia „Stăpânul Inelelor”, și anume despre „Frăția Inelului”.
Cu toate că filmul se deschide într-o notă chiar mai mult decât pozitivă (lăsând la o parte intro-ul, care, ce-i drept, mi se pare oarecum întunecat și rău prevestitor), cu aniversarea lui Bilbo și vizita lui Gandalf, lucrurile progresează spre a fi mai întunecate la sfârșitul filmului. Cheful de ducă a lui Bilbo, unchiul unuia dintre protagoniști (Frodo) împletit cu vârsta înaintată neaparentă lasă în urmă o moștenire grea pe umerii nepotului, Frodo, mai precis un inel pe care n-am altfel cum să-l descriu decât ca fiind blestemat.
Pentru a elimina răul pe care-l poate face inelul moștenit, Frodo e rugat să îl ducă în Rivendell, la elfi, pentru a se decide mai departe ce se va întâmpla cu el. În călătoria lui, Frodo începe însoțit de alți 3 hobiți, Sam, Merry și Pippin. Pe drum îl culeg și pe Aragorn (inițial cunoscut sub porecla lui de Strider) sau mai bine zis Aragorn îi culege pe hobiți în locul lui Gandalf. Deși în Rivendell trebuia să fie sfârșitul călătoriei pentru hobiți, aceștia sunt prinși în ițele mai complexe ale continentului și își continuă drumul cu încă 4 însoțitori (pe lângă Frodo, Sam, Meryy, Pippin și Aragorn care deja făceau parte din grupul călător): vrăjitorul Gandalf, elful Legolas, gnomul Gimli și omul / muritorul Boromir.
Din nefericire, până la sfârșitul filmului, îl pierdem nu numai pe Boromir, dar se pare că și Gandalf e pierdut definitiv. Și pun accent pe ideea de aparență aici.
Filmul are parte de niște peisaje absolut demențiale în sensul pozitiv, relieful Noii Zeelande unde a fost filmat filmul te poate lăsa ușor cu gura cască, pe alocuri peisajul poate deveni personajul principal. De asemenea, și coloana sonoră e bună și frumoasă din punctul meu de vedere.
Deși evident că filmul e doar o adaptare după carte, prin urmare viziunea regizorală și-a spus cuvântul, sunt mici sau mari schimbări care poate ar merita menționate. Cu toate că pe alocuri sunt scene de luptă modificate pentru a îmbunătăți sau chiar devia povestea, nu pot spune neapărat că mă supără atât de mult acestea. Ceea ce m-a frapat când am citit cartea (fac parte din categoria care întâi a văzut filmul și abia la ceva timp a citit cartea) e faptul că filmul a înlăturat un anume personaj și a sărit ecranizarea tuturor capitolelor în care acest personaj apare: Tom Bombadil.
Ca și încheiere, dacă doriți să treceți în revistă diferențele dintre carte și film, puteți trece prin canalul Fact or Fantasy.
