Dacă
la partea întâi a ecranizării mă plângeam de faptul că acțiunea
era prea lentă, aici avem parte de ceva mai multă acțiune
palpitantă. De menționat faptul că îmi place introducerea unor
scene lente dar cu un mare efect emoțional, cum ar fi înmormântarea
lui Dobby sau planurile făcute de trioul principal la Shell Cottage.
Unul
dintre detaliile care nu mi-au plăcut a fost felul în care au fost
gândite morțile lui Bellatrix Lestrange și a lui Voldemort, de
parcă aceștia ar fi fost orice dar nu oameni în esență. Oameni
răi dar totuși oameni…
Chiar
și așa, cred că a fost una dintre cele mai bune ecranizări din
toată seria, cu toate că deja filmele își pierduseră farmecul
pentru mine, care nu am fost neapărat cel mai mare fan al seriei.
Astăzi
mi-ar face mare plăcere să vorbesc despre al șaptelea și
penultimul film din seria Harry Potter, și anume partea întâi din
„Harry Potter și Talismanele Morții”. Sincer, într-un fel,
mi-a plăcut ideea de a face mai mult de un singur film dintr-o carte
relativ măricică. Doar că, cumva, poate că fiind o serie atât de
vastă, s-ar fi pretat mult mai bine un serial cu 7 sezoane, un sezon
pentru fiecare carte în parte. Știu, poate fi o părere
controversată.
În
acest film mi-a plăcut faptul că s-a acordat atenție unor detalii,
poate (mai mult ca sigur) nu tuturor detaliilor, dar e un mare plus.
Un minus din partea mea ar fi faptul că există multe porțiuni fără
vreun ritm intens al acțiunii.
Un
alt accent aș vrea să îl pun asupra introducerii unor personaje ca
să le facă dreptate, deoarece nu fuseseră introduse la vremea la
care ar fi fost frumos să fie introduse. Iar exemplul cel mai
relevant, pentru mine cel puțin, este Bill Weasley care a fost
întotdeauna personajul meu preferat din cărți. Iar un exemplu
concret de personaj care s-a pierdut în procesul ecranizărilor este
Charlie Weasley.
Per
ansamblu, este un film de vizionat de dragul vremurilor de demult
pentru mine, sau pentru fanii înrăiți ai seriei.
În
acest al șaselea film din seria Harry Potter simt că s-a făcut o
mare nedreptate. Deși poate că s-a-ncercat cumva o tentă de a
ilumina puțin povestea seriei, s-a luat accentul de unde era în
carte și a fost pus în cu totul alte zone, ceea ce a transformat
drama cărții în comedia filmului.
Dacă
în carte accentul era pus pe dezvoltarea tânărului Tom Riddle
(a.k.a. Lord Voldemort) în monstrul care va deveni, și poate
explică parțial și de ce a devenit cine a devenit, ei bine, în
film totul se schimbă. Nu zic că filmul nu explică deloc anumite
lucruri legate de Tom, dar se pune accentul pe dragostea superficială
dintre adolescenți.
Per
ansamblu, nu mi-a plăcut exagerat de mult filmul, poate chiar mi-a
plăcut mai puțin decât al cincilea din serie.
Despre al cincilea film din seria Harry Potter nu știu exact ce să vă povestesc... Nu știu dacă am fost clară, dar părerea mea e că de la al treilea film au început să strice tot farmecul universului Harry Potter. A cincea carte din serie, cea a cărei ecranizare este aceasta, mie mi s-a părut a fi o carte de psihologie mai degrabă decât una de beletristică, așa că din start sctiitoarea a îngreunat munca echipei ce s-a ocupat de film. În rest, pe lângă micile plângeri legate de tăierea unor scne și personaje din carte, nu am mari plângeri.
În film este vorba despre Harry care trece printr-o perioadă neagră, nu doar datorită faptului că Ministerul Magiei nu crede în întoarcerea lui Voldemort, ci și din cauza faptului că este încolțit din toate părțile. De asemenea, începe să experimenteze o conexiunea inexplicabilă cu Voldemort, ceea ce numai bine nu e.
Per ansamblu, nu am mai viziona filmul așa cum nici cartea nu prea mai am chef s-o recitesc.
Astăzi las scrise câteva cuvinte despre al patrulea film Harry Potter, și anume „Harry Potter și Pocalul de foc”. E o zi în care îmi doresc să abordez un subiect mai ușurel.
Filmul nu e neapărat rău, dar nicio capodoperă cinematografică nu l-aș numi. L-aș încadra la capitolul fantasy de aventură. Ca întotdeauna îl avem protagonist pe Harry Potter care trebuie să dezlege ițele unor mistere, dar de data asta mai trebuie să-și păzească foarte bine poponetele, deoarece are mult mai multe pericole de înfruntat în cele 3 probe care i s-au desfășurat în cale. Personal, sunt furibundă pe faptul c-au exclus total personajul meu preferat din universul Harry Potter, deși nu are un mare impact până în a șaptea carte. De asemenea, au scos afară și alte personaje care au o oarecare contribuție la desfășurarea acțiunii, cum ar fi Winky (pentru cine nu a citit cărțile, întrebarea este cine e acest personaj) și Sirius Black. De asemenea, au scos afară și familia Dursley din peisaj, ceea ce nu cred c-ar fi trebuit s-o facă, au roll lor mai ales la începutul acțiunii.
Sincer? Nu m-aș mai obosi să revăd filmul pentru a doua oară.
Pentru astăzi scriu câteva cuvinte despre o dezamăgire cinemaografică personală, și anume „Harry Potter și prizonierul din Azkaban”. Spun că este o dezamăgire pentru mine deoarece aveam alte așteptări de la acest film, având în vedere faptul că a treia carte a fost preferata mea dintre toate cele 7 cărți. M-a deranjat destul de tare nerespectarea cronologiei din cărți dar și a faptului că i-au atribuit Hermionei multe dintre liniile și faptele lui Ron. Tot așa de bine, puteau să îl scoată cu totul din film pe Ron. Singura fază memorabilă din tot filmul a fost scena în care Hermione îl plesnește pe Draco de-i zboară toți fulgii în loc să-l mângâie ca-n carte. Ah, da, și între Sirius și Lupin are loc un schimb (o înlocuire de la Lupin spre Sirius) de replici.
Dacă aș putea, i-aș da acestui film o notă de -10 / 10. Da, o notă de minus zece.
Pentru astăzi m-am gândit la filmul „Harry Potter și camera secretelor”. Sincer, filmul are o tentă destul de întunecată, dar are de-a face și cu ceea ce se petrece în film. Deși e o adaptare după o carte relativ simpluță și subțire, îmi place faptul că te ține în suspans și respectă destul de bine cartea, mă rog, cât de bine se poate să respecte cartea.
În acest al doilea film îl avem pe Harry care întâlnește pentru prima dată un elf de casă, dar acest elf se dovedește neastâmpărat, să spunem. Dar nu e neastâmpărat din motive rele, ci doar pentru că nu îi înțelege personalitatea lui Harry și felul cum funcționează aceasta. De asemenea, avem o reîntâlnire cu Voldemort, dar nu așa cum ne așteptăm. Într-un fel, atât cartea cât și filmul sunt un preambul pentru ceea ce se petrece în a șasea carte.
În încheiere, sunt de părere că filmul merită vizionat, nu neapărat deoarece e sau nu e o capodoperă cinematografică, ci pentru simplu fapt că continuă universul creat în primul film.
Astăzi vorbesc despre ultimul volum din seria Harry Potter, și anume „Harry Potter și talismanele morții” a lui JK Rowling. A fost o carte dulce-amăruie, era sfârșitul unei ere, deși nu am fos neapărat cea mai mare fană a seriei.
Cred că aici se poate observa cât de mult a compartimentat Dumbledore toate cunoștințele pe care le-a avut, dar și cât de mult a folosit toți oamenii din jurul său. De asemenea, ca să-l citez puțin pe Snape, constatăm că Dumbledore l-a crescut pe Harry pe post deanimal de sacrificiu.
Cu toate că, ca și în mai toate cărțile citite, sfârșitul e ceva de genul mulți morți dar bine câștigă într-un final, cartea mi s-a părut un pic cam trasă de păr. Mulți morți pe degeaba, oameni care cică schimbă taberele și așa mai departe. Clar nu a fost cea mai bună carte din serie.
Pentru astăzi deapăn ceva amintiri despre primul film din seria Harry Potter, și anume „Harry Potter și piatra filosofală”. Eu am văzut filmul destul de târziu, prin vreo 2004 sau 2005, într-o seară de duminică pe postul Pro TV, nu avam pe atunci internet ca să-l pot vedea online.
A fost un film frumușel, aproape inocent aș spune, care să te introducă vizual în universul Harry Potter. Și din câte-mi amintesc, a respectat aproape fidel cartea, cu mici excepții pe ici, pe colo.
Filmul spune povestea lui Harry, un băiețel crescut de către mătușa și unchiul lui după ce și-a pierdut părinții, dar căruia nu i se spune despre talentul lui, și anume că e vrăjitor. Toate se schimbă când apare în peisaj un „uriaș” care-i aduce anumite lucruri la cunoștință și îl îndrumă către o școală unde poate să-și exploateze talentul.
Astăzi vorbesc puțin despre volumul 6 din seria Harry Potter, și anume „Harry Potter și prințul semipur” a lui J.K. Rowling. o carte cu multe întorsături de situație, iar dacă până acum nu ne-am lămurit cât e de întoarsă mintea lui Dumbledore, aici se mai pune o cărămidă (sau mai multe) sănătoasă la acest aspect. Omului îi place să compartimenteze informațiile pe care le are, și nu împărtășește toată cunoașterea pe care o deține cu un singur om.
Pe de altă parte, cartea este foarte mult despre copilăria și tinerețea lui Voldemort, oarecum un fel de răspuns la întrebarea de ce a ajuns un simplu vrăjitor să devină Voldemort. Cartea în sine e un oarecare bildungsroman într-o serie care deja e un roman bildungsroman în 7 părți. Știu, e un pic complicat se scriu eu aici.
Nu știu exact dacă m-am bucurat să citesc romanul, dar a fost interesant.
Pentru astăzi m-am gândit să vă vorbesc despre al cincilea volum din seria Harry Potter, și anume „Harry Potter și Ordinul Phoenix”. Despre carte nu știu exact ce să vă transmit, a fost cea mai lungă carte din serie din ceea ce am înțeles. Pentru mine, a fost ca un fel de carte de psihologie. Ce nu mi-a plăcut, au fost felul în care s-a comportat Dumbledore și moartea lui Sirius Black. Ceea ce mi-a plăcut a fost felul în care a fost tratată Dolores Umbridge de către gemenii Weasley. Cred că un lucru adițional a fost prezența lui Bill Weasley și în această carte, deși în film nu a fost deloc prezent, cred că nu mai are rost să vă explic cine este personajul meu preferat.
Per ansamblu, cartea a reprezentat o etapă a seriei, nimic mai mult.
Hello! Cum mai sunteți? Cum am mai precizat și acum o săptămână, nu prea are rost să tot reiau povestea (experiența) mea cu seria Harry Potter deoarece ar deveni mult prea plictisitor, iar tot ce-aș mai scrie pe lângă ar fi sărit de cititori.
În acest al patrulea volum, Harry are un început cum nu se poate mai bun, fiind înconjurat de prieteni mult mai devreme ca de obicei, dar și de legătura cu nașul său pe care l-a regăsit pe parcursul celui de-al treilea volum. Doar că toată nota de pozitivitate de la început capătă o tentă sumbră pe parcursul cărții.
Unul dintre puținele aspecte care mi-au la carte este faptul că a fost introdus personajul meu preferat din toată seria.
Hello! Cum mai sunteți? Despre relația mea cu seria Harry Potter vi-am mai povestit, nu știu dacă mai are rost să vă povestesc din nou și din nou despre ea.
Cartea a treia din serie, „Harry Potter și Prizonierul din Azkaban” îl găsește pe Harry pus față în față cu un alt membru provocator al familiei Dursley, anume sora unchiului său. Dar aceasta nu e singurul personaj nou care pare a fi contra lui Harry în acest volum, doar că nu întotdeauna lucrurile și situațiile sunt ceea ce par a fi.
Pot spune că această carte este cartea mea preferată din toată serie deoarece vorbește despre prietenie, despre depășirea lucrurilor grele din viață, despre iertare și redempție.
Hello! Cum mai sunteți? Sper că o duceți oarecum bine cu vremea aceasta geroasă de acum. Chiar glumeam zilele acestea că anul acesta gerul bobotezei a venit cu întârziere.
Nu despre ger îmi doresc să vorbesc astăzi, ci despre a doua carte a seriei Harry Potter, și anume „Camera Secretelor”. A fost o vreme (acum vreo 15 ani) când pot spune că îmi plăcea să citesc Harry Potter, dar acum sunt plictisită de universul respectiv cel mai probabil din cauza faptului că sunt adultă. Acest al doilea volum este tot unul scurtuț, ca și primul, să estimez că are sub 300 de pagini într-un format cu un scris mai răsărit (adică ceva mai mare). Harry se află în vacanță în casa unchiului și a mătușii sale, casă în care și-a petrecut majoritatea vieții, îndoindu-se oarecum de tot ce s-a întâmplat în primul lui an la Hogwarts, dar, mai ales, de legăturile sociale pe care și le-a făcut acolo. Dar aceste îndoieli sunt nimic pe lângă ce i s-a pregătit în noul an școlar de către vechea sa cunoștință, Tom Riddle. Cine este acest Tom, v-ați putea întreba. Aceasta este enigma pe care vi-o las eu vouă s-o dezlegați.
Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine și nu ați făcut excese în ultimele zile, de când s-au mai înmuiat aceste restricții datorite situației medicale curente. Sincer, pe mine nu mă mai surprinde nimic, dar cred că deja vi-ați dat seama de asta.
Istoria mea cu universul Harry potter e destul de veche, doar că nu m-a prins 100%, ca să zic așa. A fost interesant la început datorită ineditului și al noutății, dar așa cum febra a venit, așa s-a și dus. În școala generală aveam o colegă de clasă care îmi era și prietenă, iar această fată era foarte pasionată de universul Harry Potter (dacă te recunoști cine ești, te salut). Prin urmare m-am contaminat și eu cu o bucățică din entuziasmul prietenei mele.
„Harry Potter și Piatra Filosofală” este primul volum al seriei, care ne face introducerea în universul Harry Potter. Harry este un orfan care este crescut de mătușa și unchiul său, soții Dursley, dar nu se poate mândri cum c-ar fi îndrăgit de familia lui adoptivă. În schimb, viața lui este dată peste cap în vara în care împlinește 11 ani deoarece află că nu este o persoană foarte obișnuită, iar o școală cu renume de care nu mai auzise vreodată are un loc rezervat pentru el. De aici încolo, Harry cunoaște personaje noi care îi vor modela viitorul, iar unele dintre aceste personaje se dovedesc mai profunde (într-un sens mai pozitiv sau mai negativ) decât par a fi la prima vedere.
Consider că această carte merită citită, mai ales dacă ești copil sau la începutul adolescenței, dar o recomand cu căldură și adulților.
Vă povesteam duminică noaptea că am dat peste o filmare recentă a vloggăriței Andreea Balaban în care vorbea despre ultima carte apărută din seria Harry Potter plus un tag legat de subiect și că mă gândesc serios să preiau și eu tagul respectiv și să-l dezvolt în această săptămână.
Ei bine, a venit și momentul dezvoltării acestui tag, iar mai jos aveți întrebările și răspunsurile mele.
1. Care este cartea ta preferată din seria Harry Potter?
Cartea mea preferată din seria Harry Potter este „Harry Potter și Prizonierul din Azkaban”, în puține pagini autoarea reușește să vorbească despre speranță, răzbunare, prietenie, trădare, încredere. E absolută cartea din punctul meu de vedere!
2. Care este filmul preferat din seria Harry Potter?
Ca filme, nu am un preferat, de cele mai multe ori prefer cartea de un miliard de ori în defavoarea filmului, cred că o „ecranizare” e ceva atât de intim, încât nu vă pot scrie.
3. Cartea care ți-a plăcut cel mai puțin din seria Harry Potter?
Cartea care mi-a plăcut cel mai puțin a fost „Harry Potter și Ordinul Phoenix”, a fost plictisitoare și plină de secrete cărora eu nu le văd rostul.
4. Părți din carte / film care te-au făcut să plângi?
Nu cred că m-au făcut vreodată să plâng cărțile sau filmele din seria Harry Potter, dar a fost pe aproape scena în care ne sunt prezentate amintirile proprii pe care Snape i le dă lui Harry, versiunea filmului.
5. Dacă ai putea să te cuplezi cu un personaj din Harry Potter, care ar fi acela?
Categoric Bill Weasley, mi se pare un personaj foarte frumos conturat în carte, păcat că nu apare cum trebuie și în filme. Ah, da, și faptul că prefer băieții cu păr lung și îngrijit decent, așa, ca o confesiune personală.
6. Personajul preferat din Harry Potter?
Aici lupta se dă între Hermione și Bill, dar Bill câștigă. Mi se pare o combinație surprinzătoare între gemenii Weasley și Percy, dar cu tot ce e mai bun din ambele părți.
7. Care ar fi patronusul tău?
Nu sunt sigură, probabil un vultur sau un câine, la asta am ajuns într-un final, după multe sesiuni. Adică văd ambele forme foarte potrivite atât în defensivă cât și în ofensivă.
8. Dacă ai putea avea oricare dintre cele trei Talismane ale Morții, ce ai alege?
Cred că niciun Talisman, mi s-ar urca la cap până la urmă, ceea ce s-a și întâmplat într-o oarecare măsură și în cazul lui Harry, iar dorința nestăvilită de a avea Bagheta de Soc urmăriți unde l-a dus pe Voldemort...
9. În care Casă ai vrea să fii?
Cred că cel mai mult mi-aș dori să ajung la Ravenclaw, abia apoi la Gryffindor. Asta poate și din simplul motiv că pe lângă faptul că apreciez o minte deschisă, mi se pare Casa care a avut cea mai neînsemnată expunere.
10. Dacă ai putea să te întâlnești cu un membru al castingului, pe cine ai alege?
Nu m-am gândit niciodată, probabil doar pe Oliver & James Phelps din cauza obsesiei pentru gemeni pe care o am deja de multă vreme.
11. Te-ai jucat vreunul dintre jocurile video?
Nu, nu am jucat niciunul dintre jocuri, pur și simplu nici nu mi-a trecut ideea prin cap, să fiu sinceră până la capăt, oricum, n-aveam net decât din iarna 2006 - 2007 deci am aflat și foarte greu de Harry Potter, prin intermediul PRO TV-ului.
12. Dacă ai fi în echipa de Vâjthaț, ce poziția ai avea?
Nu am un post de Vâjthaț preferat, doar cel mai detestat, ca să zic așa: postul Căutătorului.
13. Dacă mi-a plăcut finalul?
Nu mi-a plăcut dar nici nu mi-a displăcut finalul, a fost cam mult prea anticipat, ca să exprim cel mai bine ce am în minte, prea multe lucruri (scrieri, filme) se termină în acest mod, e deja prea anost să te gândești după primele două cărți că Harry va supraviețui, doar că poate nu intuiești detaliile.
14. Cât de mult înseamnă Harry Potter pentru tine?
Aici am tins să nu știu inițial ce să răspund, apoi mi-a trecut prin minte perioada liceului și pot să răspund că pentru mine Harry Potter înseamnă prietenie, dar vă las și pe voi să-mi scrieți propriul răspuns la comentarii.
Vă mai las încă o dată link-ul către video-ul menționat la începutul postării, și mulțumesc Andreea Balaban pentru tag.
Hello! Cum mai sunteți? Sper c-ați avut parte și voi de-un week-end însorit așa cum am avut noi, orădenii, parte. Nu speram la așa ceva, dar vremea a decis să-mi facă o mică bucurie, cot la cot cu Formula 1. Mi se pare foarte interesant faptul că o dată ce Verstappen a avut ghinion în cursă, nu a durat o veșnicie ca și Raikkonen să aibă ghinion. Asta așa, ca o mică chestie, s-a terminat „conflictul” Kvyat vs Vettel cu etapa din Rusia chiar din data de 1 mai (bună și gluma comentatorilor, a vrut și Kvyat să spargă un ou roșu de Paște, de vreme ce cursa era tocmai în Duminica Învierii pentru ortodocși), și a început „conflictul” Verstappen vs Raikkonen etapa următoare, în Spania.
Pe lângă asta, am avut parte și de colegi pe la orele de la inginerie, reușirăm să ne întâlnim și noi într-o frumoasă și bună zi, sau mai bine zis în două seri.
Marți mi-am jurat că nu mai fac în veci sarmale, aceea va fi prima și ultima dată când voi face acest fel de mâncare, nu reușesc să rulez deloc compoziția în foaia de varză. Mult mai bine revin la ardei umpluți, măcar acolo mi-am învățat aproape toate lecțiile posibile și imposibile.
De asemenea, am avut parte și de shopping, cum altfel? Sper ca în curând să vă arăt cam tot ce mi-a mai căzut în mâini în ultimele două luni, plus un tag preluat de la Andreea Bălăban, a făcut un tag foarte fain pe care chiar îmi doresc să-l preiau, doar că voi recurge la o variantă scrisă și nu una filmată.
Sper ca săptămâna ce vine să-mi aducă mai mult spor la muncă, aproape că n-am făcut nimic săptămâna asta, abia dacă am citit un curs. Și m-am uitat la „X - MEN: Apocalypse”, a fost interesant filmul, n-am ce să zic, m-aș mai uita acum, la 12 și ceva noaptea la încă un film, doar că mi-e atât de somn din cauza dereglării și mai urâte a somnului, plus că m-am pricopsit cu o durere de cap, sper să treacă până pe la prânz.
