Leapșă despre lectură și vise(?)

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Pentru astăzi am iarăși câteva întrebări despre literatură, dar nu numai. Iar din răspunsurile date, cred că se și intuiește ce carte am terminat ultima dată (mă rog, e recitită, dar tot la lectură o pun).

1. Scrie primul personaj care îți trece prin minte și din ce carte vine.

Primul personaj care-mi vine în minte este Robert Langdon. Este personajul principal dintr-un univers al lui Dan Brown. Ca să dau exemple de opere în care apare, vi-aș enumera: „Codul lui DaVinci” (a doua carte din serie), „Îngeri și demoni” (prima carte din serie), „Simbolul pierdut” etc.

2. Scrie primul titlu de carte care îți trce prin minte.

„Camerista”, dar nu mai țin minte de cine e scrisă. Mai degrabă întrebați-o pe Nicoleta Stănciucă despre autoare.

3. Scrie primul autor care îți vine în minte.

Tot la Dan Brown mă gândesc. Și apoi la Elizabeth Gilbert mă gândesc, și ea e de luat în considerare. Amândoi sunt pe gustul meu, deși de Gilbert n-am citit decât 2 cărți. (Nu că de Brown aș fi citit mai mult de 5 cărți.)

4. Scrie titlul ultimei cărți citite.

Ultima dată am recitit „Îngeri și demoni” de Dan Brown. Iar ca primă citire a fost „7 ani în Tibet” de Heinrich Harrer (da, există și carte, nu doar filmul cu Brad Pitt).

5. Scrie personajul favorit din cartea de la numărul 4 și caracterizează-l într-un cuvânt.

- Robert Langdon care mi se pare neconformist

- Heinrich Harrer care mi se pare a fi rezilient

6. Scrie titlul cărții pe care ai vrea să o citești.

Una dintre cărțile pe care mi le doresc citite de către mine anul ăsta (2026) ar fi „Muntele vrăjit” a lui Thomas Mann. Știu că pare cel puțin aproape una dintre cărțile monstru ale literaturii universale, dacă nu e deja una dintre ele. De foarte mult timp m-a atras titlul, iar după ce am citit câteva recenzii la adresa ei, această atracție a crescut.

7. Scrie unul din lucrurile pe care ai vrea să le realizezi vara asta.

Sincer, de ani de zile îmi doresc să călătoresc dar nu reușesc să strâng bani pentru acest vis. Prin urmare, unul din lucrurile pe care aș dori să le realizez în vara asta ar fi să încep un fel de fond pentru propriile călătorii.

Cam acestea sunt răspunsurile mele de astăzi, sper să conteze.

Cartea săptămânii #16: „Inferno” de Dan Brown

Sursă foto

        Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi m-am gândit să abordez puțin una dintre ultimele cărți ale lui Dan Brown, și anume „Inferno”. Am ales să sar intenționat peste a treia carte a seriei „Robert Langdon” („The lost key”), aceea nu mi-a plăcut foarte mult, mai mlt mi-a plăcut această a patra carte. Cine știe, poate se va face o ecranizare după „The lost key” sau o voi reciti și îmi voi schimba părerea între timp.

       Acțiunea din „Inferno” are loc în Italia (iarăși; de ce, citiți aici), dar și în Turcia, din câte-mi amintesc. Ideea de bază a cărții e faptul că, într-un fel de preview dezvăluit în cursul cărții, Elizabeth Sinskey, lidera Organizației Mondiale a Sănătății îl „angajează” pe Robert Langdon să o ajute să depisteze un virus ce urmează a fi eliberat într-un mod sau altul de recent decedatul om de știință Bertrad Zobrist, virus ce ar urma să creeze un val de sterilitate în rândul oamenilor pentru a combate suprapopularea planetei.

        Mie îmi place cartea, e scrisă în același stil inconfundabil al lui Dan Brown, iar personajul lui Robert Langdon nu mă dezamăgește nici de această dată.

      Dacă am reușit să vă stârnesc interesul sau să vă bag în ceață, ce mai așteptați? Puneți mâna și citiți cartea!...

Cartea săptămânii #14: „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown

Sursă foto

        Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi m-am gândit să scriu un review de carte, nu am mai scriu unul cam de multicel după umila mea părere, astfel încât mă gândeam să mă pun și eu pe scriu (aka pe lucru), mai ales că mi-am propus să scriu recenzii la anumite cărți în acest an și timpul tace & trece fără a ne atenționa prea bine.

        Personal, a fost prima carte citită de mine din seria care îl are ca personaj principal pe profesorul de simbolistică de la Harvard, Robert Langdon, cu toate că în ordine cronologică e abia a doua carte, după „Îngeri și demoni”.

       Profesorul Langdon a sosit la Paris pentru o conferință legată de iconografie / simbologie, iar între timp s-a aranjat și o întâlnire la cină cu arhicunoscutul custode al muzeului Luvru, Jacques Sauniere. Acțiunea se complică abia după ce Sauniere nu apare la întâlnire, dimpotrivă, este găsit decedat în interiorul muzeului în niște circumstanțe foarte bizare ce fac trimitere la Langdon. Și ca să nu fie suficient, desfășurarea acțiunii implică trădarea unui bun prieten al lui Langdon și călătorii în două țări, de această dată, pentru protejarea secretului Sfântului Graal.

       Mai departe vă las să  descoperiți voi ce conține cartea aceasta care pe mine m-a dat pe spate în ultimul hal, o citeam în orele de mate în liceu, în condițiile în care chiar am avut o scorpie de scorpie ca profă la materia respectivă. Deci așa să vă închipuiți! 

Lectură plăcută vă doresc!!!

Top 5 cărți preferate în 2015

        Hello! Știu, a trecut de foarte multă vreme Anul Nou deastă cartear eu încă mă simt datoare cu acest articol, chiar mi-ar plăcea să vă spun ce cărți m-au impresionat în anul 2015. Nu știu, poate o să mă învinuiți că am în top cărți comerciale, scrise doar pentru a se vinde, dar mie mi-au plăcut toate, altfel nu s-ar afla în topul meu, nu-i așa?

Locul 5: „Marele Gatsby” de F.Scott Fitzgerald
        Ei bine, nu știu exact ce m-a atras atât de mult la această carte, probabil atmosfera descrisă în carte, cert îi că mi-a plăcut destul de mult cartea. Cu atât mai mult cu cât e o carte atipică pentru mine, oricine îmi cunoaște gusturile literare își va da seama de această chestie.
       Și să nu uităm, ecranizarea din 2013 îi are în distribuție pe Leonardo DiCaprio (pe care toate lumea îl cunoaște, bănuiesc) și Tobey Maguire (din Spiderman).

Sursă foto

Locul 4: „Eu sunt numărul patru” de Pitacus Lore 
        Ei bine asta nu cred că e o surpriză e deja genul meu de carte. Recunosc, mai am de citit ultimele două volume apărute și îl aștept cu înfrigurare pe ultimul din seria ce trebuie să se lanseze, dar momentan vreau să mă concentrez pe ceea ce am de citit acasă și pe niște teme care-mi dau bătai de cap. ast
        Să nu uităm că și această carte are o ecranizare din 2011, dar cu actori care mie mi se par mai necunoscuți.

Sursă foto

Locul 3: „Inferno” de Dan Brown 
        Cum să nu se regăsească vreo carte de-a lui Dan Brown în acest top? Și această apariție e bine-așteptată și pot să vă spun că-mi place mult mai mult decât „Simbolul pierdut”, carte care mi se pare cea mai slabă din seria de 4 cărți care alcătuiesc peripețiile profesorului Robert Langdon. Și trebuie să recunosc, sunt înnebunită după modul în care Dan Brown a construit personajul celebrului profesor.
        Ecranizarea cărții ar trebui să aibă loc în octombrie 2016, adică în anul în curs.

Sursă foto

Locul 2: „Zece negrii mititei” de Agatha Christie
        Orice top cu cărțile mele preferate care se respectă trebuie să aibă și o carte scrisă de Agatha Christie. Iar cea care m-a impresionat cel mai mult anul trecut este „Zece negrii mititei”. Ce vreau să vă comunic este faptul că cartea are un final de-a dreptul neașteptat, nici nu știu cum reușește scriitoarea să creeze asemenea capodopere dar o făcea într-um mod incredibil.
        Sinceră să fiu, n-am găsit nicio adaptare decentă a romanului dar asta este.

Sursă foto

Locul 1: „Instrumente mortale I: Orașul oaselor” de Cassandra Clare
        Dintre toate cărțile citite anul trecut, aceasta se pare că e preferata mea, abia aștept să citesc și ultimul volum din serie, dar așa cum am menționat și în cazul seriei „Eu sunt numărul patru”, momentan nu am exagerat de multă vreme pentru a citit tot ce-mi doresc să citesc.

Sursă foto

Ce-am mai făcut în ultima săptămână #25

        Hello! Cum mai sunteți? A mai trecut o săptămână? Sincer? Nici nu știu unde mi-a fugit timpul... Deși nu pot spune că n-am făcut chiar nimic...

         Pe la masterate n-am fost decât joi la un curs cică, nici nu știu de ce mă chinui să merg săptămânal pe acolo, doar îs pusă să citesc de una singură câte o prezentare ppt lungă de câte aproximativ 40 - 50 de slide-uri ca metoda de examinare să fie defapt întocmirea unui audit de calitate într-o firmă de IT imaginată de noi. Aș înțelege dacă mi s-ar trasa niște sarcini în legătură cu asta cât timp îl pierd pe acolo. Sau să ni se spună că acest audit e proiectul sau ce avem de lucrat la laborator / proiect (închipuiți-vă că duminică la 10 seara nici măcar habar n-am ce mai am pe lângă curs la materia asta) iar în sesiune dăm examen scris din materia asta adică din prezentările pe care îs pusă să le lecturez prin laborator. Nașpa rău.

        Pe la Științe am tot zis c-ajung în această săptămână dar numai nu s-a lipit promisiunea asta a mea către mine însămi de mine. Măcar dacă în aceste 6 săptămâni aș fi făcut minim 50% din tot ce știu c-ar trebui să fac la MTI, dar nu, de ce să mă fi pus cu burta pe lucru, nu?

        Tot ce ţin minte să fi făcut mai însemnat săptămâna asta:

• am fost de 2 ori pe la părinţi; 
• am fost joi pe la un curs de la MTI, aşa cum am mai menţionat deja;
• am fost pe la Biblioteca Judeţeană;
• am terminat de citit „Copiii Dunei” de Frank Herbert;
• am terminat de citit „Penița otrăvită” de Agatha Christie;
• am făcut 4 review-uri la 4 produse cosmetice;

• am terminat un articol cu un top 5 orașe în care aș vrea s-ajung;
• am scris articolul despre Dan Brown de ieri;
• am scris articolul despre Lidl de sâmbătă;
• am dat cu aspiratorul prin apartament;
• am fost de 2 ori prin Kaufland;
• am terminat o scrisoare către o prietenă;
• m-am uitat la cursa de Formula 1 din Bahrein;
• am dat jos de pe mine 1,1 kg;

• am reușit să văd filmul „Star Wars Episode VII The Force Awakens”;
• am terminat organigrama pentru firma de IT;
• am început să lucrez la ROF-ul acestei firme de IT;

        Și cam atât am reușit să fac în linii mari. 

Sursă foto

Scriitor preferat #1: Dan Brown

        Hello! Astăzi vreau să vă spun câteva cuvinte despre unul dintre autorii mei preferați, și anume Dan Brown. N-o să vă spun chestii biografice sau așa ceva, pe acestea le găsiți pe Wikipedia sau pe site-ul lui personal, am dreptate? 

        Ceea ce-mi place la cărțile lui:

• au un ritm trepidant, alert cu multă acțiune;
• deși abordează multe lucruri ce țin de cultură, când îi citești cărțile nu simți că autorul îți bagă cultura pe gât în jos cu de-a sila;
• îmi place cum abordează chestiile religioase;
• îmi place cum își construiește personajele, cu toate că mai există câte un personaj pe care nu-l plac, dar asta face un scriitor bun, creează personajele, atât cele pozitive cât și cele negative cu realism astfel încât să ai senzația de veridicitate.

Sursă foto

        Probabil ar mai fi foarte multe de spus despre Dan Brown, dar mi-ar plăcea să mai creeze câteva opere din ceea ce eu am numit „seria Robert Langdon”. Cât despre cărțile pe care le-a scos până acum, eu am reușit să citesc 5 dintre cele 6, doar „Conspirația” strecurându-mi-se printre degete, dar sper să-i dau de capăt până la sfârșitul lui 2016.

Cartea saptamanii #5: „Ingeri si demoni” de Dan Brown

Sursa foto

        Hello! Cum mai sunteti? Pentru mine a fost o saptamana oarecum mai neobisnuita, sau mai altfel ca de obicei, nu imi gasesc un cuvant prea bun care sa defineasca aceasta saptamana. Dar nu despre asta e vorba azi, caci astazi vorbesc despre cu totul altceva.

         Nu am mai postat o recenzie de carte pe acest blog de 4 saptamani (adica de vreo aproximativ o luna), asa incat pentru azi asta voi povesti.

         Cartea de azi este „Ingeri si demoni” de Dan Brown, prima carte in ordine cronologica din cele 4 carti care il au drept personaj principal pe profesorul universitar de simbolistica si iconografie religioasa Robert Langdon, sau, mai pe scurt, „seria Robert Langdon” cum am botezat eu seria respectiva.

        „Ingeri si demoni” este primul volum al seriei (a aparut in anul 2000, dar ecranizarea a aparut abia in 2009), asa incat ni-l introduce, in primul rand, pe profesorul Robert Langdon. In al doilea rand, ne nareaza intr-un ritm foarte alert pataniile profesorului trezit cu noaptea in cap de un misterios apel care-i solicita asistenta tocmai in indepartata Geneva elvetiana, actiunea ramnificandu-se prin Vatican si intreaga Roma. Si ceea ce-l baga in toata aceasta „invalmaseala” este chiar propria pasiune pentru simbolistica.

         Ce imi place la aceasta carte in primul si in primul rand e dimensiunea istorico - geografica fara a avea acel caracter de manual scolar / universitar. In al doilea rand, imi place faptul ca aceasta carte ma face sa-mi pun intrebari legate de istorie si corectitudine in general.

        Ce nu imi place la carte este evolutia sambelanului Carlo Ventresca. Defapt, pana la urma, nu-mi place deloc personalitatea lui, draguta / buna / corecta in aparenta, dar un adevarat demon in esenta, nu-l pot caracteriza altfel.

        Cum probabil va asteptati, nu am vazut ca lumea ecranizarea dar nu mi-au placut secventele pe care le-am vizionat. Mi se pare cam prea infidela romanului. Sunt constienta ca e vorba ca nu-mi place defapt adaptarea (viziunea) regizorului, dar fiecare e cu propriile gusturi.

        Daca mai doriti sa cititi o recenzie a cartii, puteti intra si aici, la Deena, sa ii cititi si ei parerile.

        Nota pe care o acord cartii: 10.