15 întrebări despre literatură

Hello! Cum mai sunteți? Sper că bine... Eu nu prea mai am multe subiecte de discuție pe aici, cred că se simte de foarte multă vreme situația asta. Cred că din cauză că nu am multe de spus despre orice din viața mea, asta e situația în general, nu prea am oportunitatea să fiu îndeajuns de pasionată și creativă încât să fabulez zile în șir despre vreun subiect. Am de spus doar câteva cuvinte despre un anume produs, de aceea în ultima vreme încerc să abordez mai multe produse în recenziile mele, doar-doar le-oi mai trage de păr, dar nici asta nu merge. Poate, mai mult sau mai puțin, din cauza faptului că sunt o persoană introvertită, interiorizez foarte mult totul și de multe ori îți e greu să vezi ce e în spatele meu.

Acum puțin timp, câteva zile, am vizionat un clip al Loredanei, proprietara canalului de Youtube „Ascult și citesc”, despre 20 de întrebări pentru cititori. La mine probabil nu vor fi chiar 20 de întrebări, le voi și renumerota, așa încât vi-aș recomanda să vizionați clipul ei cap-coadă dacă vreți să îi aflați răspunsurile.

1. Care este prima carte pe care iti amintesti ca ai citit-o?

Prima carte pe care îmi amintesc s-o fi citit cap-coadă este „Dumbrava minunată” a lui Sadoveanu. Dacă aceea nu se consideră a fi carte în sensul propriu al cuvântului, atunci „Vrăjitorul din Oz” de L. Frank Baum.

2. Care este autorul tau preferat si care este cartea preferata de la acesta?

Nu pot spune că am un autor sau autoare preferat(ă), dar dacă ar fi să aleg pe cineva, bănuiesc că ar fi Agatha Christie. Din nefericire, nu am o carte preferată din repertoriul ei.

3. Care este cea mai lunga carte citita?

Cea mai lungă carte citită este „Stăpânul inelelor” de J.R.R. Tolkien. Eu nu iau vreunul dintre cele 3 volume drept carte separată, deci, opera luată ca atare, are vreo 1200-1800 de pagini din ce-mi pot aminti. Probabil e unul dintre multele lucruri controversate la mine, dar luați-mă ca atare și bucurați-vă de mine așa cum sunt.

4. Care este cea mai scurta carte citita?

Probabil „Dumbrava minunată” a lui Sadoveanu despre care vă povesteam ceva mai sus.

5. Ce carte citesti acum?

Chiar acum, când răspund la întrebare, „Atomic Habits” a lui James Clear.

6. Care este ultima carte citita?

Ultima carte citită este defapt una recitită, și anume „Eat. Pray. Love” de Elizabeth Gilbert. Înainte de ea, tot una recitită, „Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas. Înainte de mușchetari, „Cei mai bogat om din babilon” de George S. Clason.

7. Ce carte ai citit de mai multe ori ? (de cate ori)

Au fost mai multe cărți recitite, nu mă întrebați de câte ori, că nu mai țin minte. Pe „Eat.Pray.Love” și „Cei trei mușchetari” i-am menționat deja, la fel și „Dumbrava minunată”, „Stăpânul Inelelor” sau „Vrăjitorul din Oz”. Apoi, cred că urmează o parte din cărțile Agathei Christie.

8. Care este cea mai veche carte necitita din biblioteca ta?

Din câte pot să-mi amintesc, cea mai veche carte necitită din biblioteca mea este „SISSI. Împărăteasa nefericită” de Daisy Goodwin, am cumpărat-o cred că prin 2015 sau așa ceva, vi-am menționat asta prin această postare.

9. O carte clasica pe care o tot recomanzi.

Nu știu dacă e neapărat o carte clasică sau dacă o recomand, dar am în gură și-n minte „Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas. E prima mea carte serioasă, va fi întotdeauna cu mine.

10. O carte pe care ai abandonat-o dar pe care vrei sa o citesti pana la capat candva.

Nu știu exact, am multe cărți începute și neterminate, probabil cea pe care mi-aș dori s-o termin la un moment dat este „Anna Karenina” a lui Tolstoi. Dacă am reușit să termin „Marile speranțe” a lui Dickens, „Mândrie și prejudecată” a lui Jane Austen sau „Jane Eyre” a lui Charlotte Bronte, atunci la un moment dat o voi termina și pe „Anna Karenina”.

11. Care este cartea distopica preferata?

Carte distopică? Aici aș avea 2 candidate, probabil niciuna dintre ele prea bune dacă e să le încadrez la ideea de distopie, dar voi încerca. A doua ar fi seria „Divergent”, nu știu exact ce m-a atras la ea, am fost curioasă de film la un moment dat, așa cum încep marile mele iubiri în ale cărților, dacă vine vorba de asta. Pe de altă parte, prima ar fi „Dune”, am avut o oarecare obsesie cu filmul de prin anii 80, până când l-am văzut după nici nu știu câți ani.

12. O carte scrisa de un autor roman care ti-a placut foarte mult.

Înafară de „Dumbrava minunată” a lui Sadoveanu, nu pot spune că am avut cărți românești printre preferatele mele. Poate și pentru că am urât din ficați cărțile impuse de sistemul românesc de învățământ, și toate cărțile erau românești.

13. Care este cea mai buna care citita anul acesta?

Cred că „Eat. Prey. Love”. Nici nu pot încapsula în cuvinte ce a însemnat cartea respectivă pentru mine. M-am regăsit în carte cumva cum n-am mai făcut-o niciodată înainte, cu niciun fel de operă literară. Nu am trecut niciodată printr-un divorț sau despărțire dureroasă, doar că lupt să mă găsesc pe mine prin ochii altor culturi, nu pot să mă regăsesc în cultura patriarhală, de ev mediu, misogină și homofobă din zona în care locuiesc.

14. Care este ultima carte cumparata?

Ultima dată când am cumpărat carte, am luat 4 cărți (nu doar 1), așa încât consider că ar trebui să le menționez pe toate 4:

• „Cei trei muschetari” de Alexander Dumas
• „Eat. Pray. Love” de Elizabeth Gilbert
• „Colț Alb” de Jack London
• „Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain

Sper să nu fie ultimele cărți cumpărate în această perioadă.

15. Cate carti ai citit anul acesta?

Puține de tot, gen vreo 2-3. Sper să recuperez cândva.

 

Articol

început la: 24 martie 2022

terminat la: 14 aprilie 2022

publicat la: 15 aprilie 2022 

Filmul / serialul săptămânii #4: „The musketeers”

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Îmi dau seama cât sunt de intense aceste ultime zile înainte de ridicarea stării de urgență, iar multora le e deja gândul la libertate și vacanțe. Într-un fel, subiectul articolului de azi este legat indirect de conceptul de vară, mare, concediu...

Astăzi mi-ar plăcea să vă povestesc puțin despre serialul „Mușchetarii” (sau „The musketeers” pe engleză) în care joacă Luke Pasqualino. Despre situația mea cu mușchetarii și universul imaginat de Dumas nu prea mai are rost să vă împuiez căpățânele, știți deja care e treaba. Dar să vă explic puțin ideea sau legătura cu vara, marea și concediul. În vara lui 2018 am mai fost o dată pe litoralul românesc, totul a fost bine și frumos; deși plecatul respectiv din Oradea nu a inclus doar litoralul, e ceea ce mie mi-a plăcut cel mai mult. După ce m-am întors acasă, am început să vizionez două seriale noi pentru mine. Unul dintre acestea este cel de față. Era într-o zi oarecare când butonam televizorul și am dat peste acest serial nici nu mai știu pe ce post tv. Cert îi că mi-a picat cu tronc „domnișorul D`Artagnan”, iar de acolo până să caut serialul pe net să îl văd într-o ordine cronologică n-a mai fost decât un pas.

D`Artagnan

Serialul prezintă parcursul lui D`Artagnan, de la fiul unui fermier gascon însoțit de tatăl său în drum spre Paris pentru o audiență la rege până când acesta ajunge să devină căpitanul mușchetarilor; îl putem vedea pe tânăr prin diverse situații, de la idila amoroasă cu o femeie căsătorită, la mariajul său și chiar trecând prin războiul franceză-spaniol.

Personal, mi-a plăcut cum Luca Pasqualino a reușit să-l contureze pe impulsivul tânăr D`Artagnan. Cred că acesta a fost un factor crucial care m-a ținut acolo, de-a lungul serialului. Alt lucru care pot afirma că m-a captivat a fost viziunea echipei de producție asupra universului mușchetarilor; universul a fost alterat, ca să zic așa, dar într-un mod cu care să rezonez. Unul dintre puținele lucruri care m-au deranjat a fost faptul că dialogul are loc în engleză și nu în franceză, te-ai aștepta ca un film despre mușchetari bazat pe cărțile lui Dumas (care, apropo, era francez) să aibă replicile spuse în franceză.

Prin urmare, dacă sunteți fani ai universului mușchetarilor, vă recomand cu căldură acest serial.

Cartea săptămânii #24: „Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți cu toții bine. În ultima vreme am devenit nostagică, îmi cam vine să recitesc cărțile pe care le-am citit deja sau să revizionez filme pe care deja le-am văzut, sau, chiar mai rău, să continui să consum seriale care nu mă prea pasionează. Sper să ies din spirala asta și să mă bucur de noutăți, mai ales că în ultima perioadă am reușit să-mi dau peste cap rău de tot programul de somn, ceea ce nu mă încântă prea tare (nu c-aș fi eu reo mare amatoare de vreo rutină „normală” de somn).

Istoria celor trei muchetari este una destul de interesantă și încâlcită în cazul meu, sinceră să fiu. Nu știu exact dacă a început efectiv cu o tentativă eșuată de a citi „Vicontele de Bragelonne” sau efectiv cu ecranizarea din 1993. Cert îi că filmul l-am văzut spre sfârșitul clasei a treia (precoce, vă înțeleg pe unii) ceea ce se întâmpla în prima jumătate a lui 2002, iar de atunci am cam pus întrebări pe acasă iar situația făcea să se găsească în casa bunicilor cartea, prin urmare am devorat universul respectiv. Nu știu exact ce m-a atras la carte, felul în care D`Artagnan evoluează, felul în care Athos trece peste tot ce i-a scos viața în cale? Cert e faptul că am mai devorat câteva cărți din acest univers plus câteva adaptări cinematografice ale cărților. Dar asta nu a fost chiar totul, defapt e doar o mică părticică. Căci cartea mi-a deschis apetitul pentru lectură așa cum cadrele didactice nu au reușit niciodată (să vă explic că nici până acum nu am citit vreodată „Robinson Crusoe”, deși am primit cartea drept premiu în 2001 la sfârșit de clasa a doua?).

Aș recomanda cartea tuturor pasionaților de beletristică de aventură sau care au o înclinație către cultura franceză. Mie categoric mi-a schimbat viața și de accea și-a făcut loc în topul celor 10 cărți pe care le recomand. 

10 cărți care trebuie citite în viața asta

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți relativ bine având în vedere situația la nivel mondial. Chiar și antisociala de mine resimte neieșitul afară cu zilele. Dar având în vedere aceeași situație mai înainte menționată, mi-ar plăcea să vă prezint lista mea de 10 cărți care ar trebui citite în viața asta. Vă rog să luați în considerare că este o listă subiectivă iar unii s-ar putea să nu fie neapărat de acord cu mine. De asemenea, sunt destul de multe cărți mai lungi iar asta ar putea fi un mic plus în zilele astea pentru cei care stau acasă și nu prea mai au ce să facă. Și fără o ordine prestabilită, iată lista mea:

1. Mândrie și prejudecată de Jane Austen. Cartea doamnei Austen a nimerit pe primul loc deoarece am văzut foarte recent ecranizarea din 2005 cu Keira Knightley. Acțiunea se petrece în jurul familiei Bennet și mai ales a interacțiunii dintre a doua născută, Elisabeth, și domnul Darcy, două personaje cu personalități destul de diferite dar care au un final surprinzător. 

2. Jane Eyre de Charlotte Brontë. Cartea celei mai în vârstă surori Bronte mă surprinde prin curajul, tăria și perseverența personajului eponim, de la începuturile deloc promițătoare însoțite de abuzuri fizice, psihice și emoționale, trecând prin perspectiva unui posibil mariaj bigam la a-și găsi fericirea și izbăvirea într-un mariaj. 

3. 10 negrii mititei de Agatha Christie. Ah, cartea aceasta a fost cu adevărat incitantă și încâlcită. Pentru a nu știu câta oară Agatha Christie chiar m-a surprins și de data aceasta. Multă vreme am fost reticentă în a citi această carte, iar când în sfârșit am făcut-o, a fost de vis. Există și o ecranizare din 2015 cu Aiden Turner care a jucat și-n trilogia „The Hobbit” dar și în „The Mortal Instruments: City of Bones”.

4. Marile speranțe de Charles Dickens. Eh, dacă vi-aș povesti cât m-am chinuit la început să duc la sfârșit această carte, ați fi șocați sau poate mi-ați transmite că-mi lipsește o doagă. Dar știind ce știu acum, când cartea e demult citită până la capăt, nu-mi regret răbdarea. Dacă vă doriți o carte dramatică cu răsturnări de situație care ar putea friza tragedia, aceasta este cartea voastră.

5. David Copperfield de Charles Dickens. Dacă cineva mi-ar fi spus în momentul în care am ales să creez acest top că un autor va avea dublă intrare în top 10 și, mai ales, să fie unul dintre clasicii literaturii universale, aș fi afirmat despre acea persoană că are lipsă o doagă sau că nu știe ce spune. Dar se pare că Dickens are un fel de a mă plictisi la început ca până la final să mă lase cu gura căscată prin felul impresionant în care își construiește personajele și acțiunea. Personajul eponim trece prin multe încercări, de la a rămâne orfane de ambii părinți la o vârstă tragic de fragedă, printr-o prietenie care numai foloase nu-i va aduce, ajungând ca la final să aibă parte de fericirea mult meritată alături de un colectiv de oameni cinstiți, inimoși și în concordanță cu personajul principal.

6. Dune de Frank Herbert. Ei bine, în cazul acestei cărți recunosc că ecranizarea din 1984 mi-a captat atenția ca mai apoi să fiu interesată de carte. Nu știu dacă este prima carte de Sci-Fi din istorie, dar e una dintre „cele mai vechi” universuri sci-fi cu care am intrat în contact. Îmi place ideea de călătorie în spațiu foarte rapidă, dar și ideea unei oarecare lipse de calculatoare, iar asta vine din gura unei IT-iste.

7. Maitreyi de Mircea Eliade. Cartea aceasta este fascinantă pentru mine, mai ales prin prisma faptului că prezintă o altă cultură decât cea românească. Și a vorbit Săgetătoarea din mine. Cu toate că sunt foarte conștientă de faptul că perspectiva cărții nu este fidelă 100% realității (prin urmare nu prea consider a fi neapărat un roman de memorii), mi-a făcut o plăcere să citesc cartea care ne plasează literatura între cele universale care au dat opere ca Romeo și Julieta, Tristan și Isolda dar și Paul și Virginia. De unde știu că „Maitreyi” nu e 100% fidelă realității, pe lângă faptul că e un roman? Pentru că „It does not die” (sau „Dragostea nu moare” traducerea în română) de Maitreyi Devi, pe temă căreia vă las să vă documentați dacă nu ați intuit-o deja.

8. Sub aceeași stea de John Green. Ei bine, mai ales în această perioadă cu pandemiade coronavirus, poate că nu este neapărat o alegere prea înțeleaptă, dar am ales să pun în această listă și un roman oarecum de dragoste între doi adolescenți americani bolnavi de cancer. Sunt foarte conștientă de faptul că există și ecranizarea cu Shailene Woodley și Ansel Elgort în rolurile principale, dar de foarte multe ori prefer cartea în defavoarea filmului. Filmele și serialele își au și își vor avea mereu locul lor în sufletul meu (a se vedea ultima carte) dar merg întotdeauna pe mâna cărților deoarece consider că-mi fac un mare serviciu memoriei și imaginației pe termen lung. Ceea ce-mi place la carte este prezentarea situației, nimic nu e roz, nu e ca și cum amândoi protegoniștii vor supraviețui, se vor vindeca, se vor căsători și vor avea o familie frumoasă cu doi copii și o casă cu cățel și purceluș. 

9. Doi ani de vacanță de Jules Verne. Eh, nici cartea asta nu pare a fi foarte inspirat aleasă având în vedere situația medicală la nivel mondial. Cred că mulți adulți cu situația locului de muncă neclară ajunși și în punctul isteriei mi se vor urca în cap la gândul ideii de a sta în vacanță / concediu 2 ani. Cu toate aceste, mi-a rezonat foarte mult situația rivalităților în mediul școlar la vârsta pre-adolescentină, dar și faptul de a se organiza aproape de unii singuri (în contextul real și național de a fi lăsat în grija bunicilor / mătușilor & unchilor pentru că părinții lucrează în străinătate).

10. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas. Aici cred că am 2 - 3 informații de împărtășit. Inițial am văzut o adaptare a romanului care să-mi deschidă curiozitatea spre romanul de bază. Și, ce să vezi, de la romanul „Cei trei mușchetari” a lui Dumas până la sute de la romaneîn mai puțin de 20 de ani de viață a mai fost un singur pas. Romanul de față vorbesște despre dragoste, minciuni, politică, război și camaradenie. Ce-mi pare rău este că încă n-am reușit să scriu recenzii pe blog la toate cărțile pe care le-am citit în viața asta și nici nu cred c-aș putea vreodată să fac acest lucru.