Filmul / serialul săptămânii #32: „Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului”

Sursă foto

 

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Pentru astăzi m-am gândit să scriu puțin despre primul film din trilogia „Stăpânul Inelelor”, și anume despre „Frăția Inelului”. 

Cu toate că filmul se deschide într-o notă chiar mai mult decât pozitivă (lăsând la o parte intro-ul, care, ce-i drept, mi se pare oarecum întunecat și rău prevestitor), cu aniversarea lui Bilbo și vizita lui Gandalf, lucrurile progresează spre a fi mai întunecate la sfârșitul filmului. Cheful de ducă a lui Bilbo, unchiul unuia dintre protagoniști (Frodo) împletit cu vârsta înaintată neaparentă lasă în urmă o moștenire grea pe umerii nepotului, Frodo, mai precis un inel pe care n-am altfel cum să-l descriu decât ca fiind blestemat.

Pentru a elimina răul pe care-l poate face inelul moștenit, Frodo e rugat să îl ducă în Rivendell, la elfi, pentru a se decide mai departe ce se va întâmpla cu el. În călătoria lui, Frodo începe însoțit de alți 3 hobiți, Sam, Merry și Pippin. Pe drum îl culeg și pe Aragorn (inițial cunoscut sub porecla lui de Strider) sau mai bine zis Aragorn îi culege pe hobiți în locul lui Gandalf. Deși în Rivendell trebuia să fie sfârșitul călătoriei pentru hobiți, aceștia sunt prinși în ițele mai complexe ale continentului și își continuă drumul cu încă 4 însoțitori (pe lângă Frodo, Sam, Meryy, Pippin și Aragorn care deja făceau parte din grupul călător): vrăjitorul Gandalf, elful Legolas, gnomul Gimli și omul / muritorul Boromir.

Din nefericire, până la sfârșitul filmului, îl pierdem nu numai pe Boromir, dar se pare că și Gandalf e pierdut definitiv. Și pun accent pe ideea de aparență aici.

Filmul are parte de niște peisaje absolut demențiale în sensul pozitiv, relieful Noii Zeelande unde a fost filmat filmul te poate lăsa ușor cu gura cască, pe alocuri peisajul poate deveni personajul principal. De asemenea, și coloana sonoră e bună și frumoasă din punctul meu de vedere.

Deși evident că filmul e doar o adaptare după carte, prin urmare viziunea regizorală și-a spus cuvântul, sunt mici sau mari schimbări care poate ar merita menționate. Cu toate că pe alocuri sunt scene de luptă modificate pentru a îmbunătăți sau chiar devia povestea, nu pot spune neapărat că mă supără atât de mult acestea. Ceea ce m-a frapat când am citit cartea (fac parte din categoria care întâi a văzut filmul și abia la ceva timp a citit cartea) e faptul că filmul a înlăturat un anume personaj și a sărit ecranizarea tuturor capitolelor în care acest personaj apare: Tom Bombadil.

Ca și încheiere, dacă doriți să treceți în revistă diferențele dintre carte și film, puteți trece prin canalul Fact or Fantasy.

Cartea săptămânii #55: „Instrumente mortale: Orașul Îngerilor Căzuți” de Cassandra Claire

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Deși recunosc că pentru mine ar fi fost frumos ca seria să se termine la sfârșitul cărții a treia, nu pot nega faptul că mă delectasem cu volumele 4 și 5 la vremea când le-am citit. 

Cu toate că după finalul celei de-a treia cărți din serie lucrurile păreau că intră pe un făgaș normal, ei bine, autoarea ne dă peste nas. Deoarece la sfârșitul volumului anterior lui Clary i se îndeplinește dorința de a-l învia pe Jace, această răsturnare de situația are consecințe nefaste. De ce? Pentru că nici Clary nici Jace nu realizează în timp util faptul că orice vânător de umbre are nevoie de anumite rune și ritualuri relativ imediat după naștere (în cazul nostru după înviere) pentru a fi protejați de anumite influențe negative. 

De aici, cu ajutorul unui Simon răpit și obligat să ia parte la ritual, mama-demon Lilith îl învie pe Sebastian (Jonathan pe numele lui adevărat, care e primul copil a lui Jocelyn și prin urmare fratele lui Clary). Și nu doar că îl învie pe Sebastian, dar îl și leagă pe Jace de el, astfel încât orice vătămare a lui Sebastian se răsfrânge și asupra lui Jace.

Dacă mi-a plăcut cartea? Da, dar nu la fel de mult ca și primele 3 din serie.

Produse cumpărate și răscumpărate de-a lungul timpului: Produse pentru demachiere

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Mi-am dorit de ceva vreme să tot reiterez acele produse pe care le recumpăr deoarece îmi plac și își fac treaba din punctul meu de vedere. Zilele acestea mi-am așternut pe hârtie niște idei de articole, dar și niște schițe pentru o parte dintre aceste articole. Iar astăzi continui, încet-încet, să creez o parte din seria dedicată acestor produse pe care le tot cumpăr.

Precum știți deja, în octombrie 2025 am achiziționat 2 calendare de Advent cu produse de machiaj, dar asta nu a fost prima interacțiune majoră cu machiajul din viața mea. Iar o dată cu produsele de machiaj, avem nevoie și produse destinate demachierii. Deși pot afirma că am încercat mai multe firme care fabrică loțiuni micelare (Garnier, Nivea, Balea, Cien, Cosmia, Ultra Compact etc.), 2 firme pot scrie că au fost răscumpărate cel mai uzual: Cien și Cosmia.

***

Aceste loțiuni micelare au fost cumpărate și răscumpărate, chiar dacă de-a lungul timpului ambalajele și cantitatea s-au schimbat. Nu îmi irită tenul, au preț accesibil și sunt accesibile atât și ca locații.

Ambele variante, atât cea pentru ten mixt / normal, cât și cea pentru ten sensibil nu mi-au deranjat deloc tenul și au demachiat în regulă. Și ambele au articole dedicate pe blog.

***

Deși Auchan nu îmi e foarte accesibil la modul general, sunt momente în care dau comandă de la ei pe vreo platformă de livrări la domiciliu iar atunci îmi cam fac stocul de cosmetice de la ei. Deși doar versiunea aceasta cu capac albastru am cumpărat-o, îmi place că nici aceasta nu-mi deranjează tenul și e accesibilă financiar. Sincer, mă așteptam să am un articol dedicat special pentru această apă micelară, dar nu l-am găsit prin arhiva blogului...

Cam acestea sunt produsele recumpărate relativ des când vine vorba despre produsele pentru demachiere. Cel mai probabil, voi face o actualizare la acest articol deoarece am planuri serioase să îmi diversific paleta de produse încercate.

Produse cumpărate și răscumpărate de-a lungul timpului: Absorbante și proteslipuri

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Mi-am dorit de ceva vreme să tot reiterez acele produse pe care le recumpăr deoarece îmi plac și își fac treaba din punctul meu de vedere. Zilele acestea mi-am așternut pe hârtie niște idei de articole, dar și niște schițe pentru o parte dintre aceste articole. Iar astăzi încep, încet-încet, să creez o parte din seria dedicată acestor produse pe care le tot cumpăr.

Știu că produsele acestea destinate intimității, s-o numim așa, sunt încă un subiect tabu deși n-ar trebui să fie. Ce-i drept, la mine în familie nu a fost neapărat așa, un subiect tabu, dar nici nu pot spune că am vorbit prea foarte deschis și tare înafara casei despre aceste produse. Dar dacă a fost cazul în așa fel, tata a fost genul de om care să iasă și să îmi cumpere absorbante atâta timp cât i-am descris ceea ce am nevoie. Și mulțumesc pe aceastî cale.

***

La capitolul proteslipuri, cel mai des le cumpăr pe cele marcă proprie Lidl (evident, le cumpăr din Lidl). Îmi place că: 

• se găsesc mai tot timpul dacă nu cumva permanent;
• pachete relativ mari în sensul că găsesc și versiuni cu câte 50-60 de bucăți;
• preț accesibil;
• articole în care vorbesc despre aceste produse: aici (din septembrie 2022).

Sursă foto

Nu afirm (sau susțin) că sunt singurele pe care le cumpăr, doar că în ultimii ani sunt cele mai recumpărate, astea în condițiile în care eu lucrez în Mega Image și mi-ar fi mult mai util să cumpăr produsele comercializate sub marca noastră proprie.

***

Tot așa, la capitolul absorbante am cumpărat și răscumpărat multe absorbante marcă proprie Lidl cât și Always Sensitive. Nu știu dacă am reușit, dar am încercat să pun accent pe ideea de Sensitive. Încă din 2015, într-o perioadă în care treceam prin multe la modul de familie, eu întrebam în farmacie de versiunea Sensitive. Nu vreau să detaliez subiectul cu ceea ce s-a-ntâmplat atuncea, ideea e că chiar și atunci eram conștientă de faptul că versiunea „normală” de Always îmi provoacă niște iritații horror.

Sursă foto

Motivele pentru care aleg marca proprie Lidl:

• nu mă irită, ceea ce deja am scris că e important la aceste produse;
• accesibilitatea geografică adică în ideea că avem deja multe magazine Lidl prin Oradea;
• accesibilitatea financiară, găsind și pachete care costă 6 - 7 lei (poate și mai puțin);
• articole în care vorbesc despre aceste produse: aici (aprilie 2020), empties (martie 2019).

Sursă foto

Prin urmare, pentru moment, acestea sunt absorbantele și proteslipurile pe care le-am tot recumpărat de-a lungul timpului, sau cel puțin în ultimii 10 ani.

Sper că vi-am stârnit interesul cu începutul acestei serii de articole.

Leapșă despre lectură și vise(?)

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Pentru astăzi am iarăși câteva întrebări despre literatură, dar nu numai. Iar din răspunsurile date, cred că se și intuiește ce carte am terminat ultima dată (mă rog, e recitită, dar tot la lectură o pun).

1. Scrie primul personaj care îți trece prin minte și din ce carte vine.

Primul personaj care-mi vine în minte este Robert Langdon. Este personajul principal dintr-un univers al lui Dan Brown. Ca să dau exemple de opere în care apare, vi-aș enumera: „Codul lui DaVinci” (a doua carte din serie), „Îngeri și demoni” (prima carte din serie), „Simbolul pierdut” etc.

2. Scrie primul titlu de carte care îți trce prin minte.

„Camerista”, dar nu mai țin minte de cine e scrisă. Mai degrabă întrebați-o pe Nicoleta Stănciucă despre autoare.

3. Scrie primul autor care îți vine în minte.

Tot la Dan Brown mă gândesc. Și apoi la Elizabeth Gilbert mă gândesc, și ea e de luat în considerare. Amândoi sunt pe gustul meu, deși de Gilbert n-am citit decât 2 cărți. (Nu că de Brown aș fi citit mai mult de 5 cărți.)

4. Scrie titlul ultimei cărți citite.

Ultima dată am recitit „Îngeri și demoni” de Dan Brown. Iar ca primă citire a fost „7 ani în Tibet” de Heinrich Harrer (da, există și carte, nu doar filmul cu Brad Pitt).

5. Scrie personajul favorit din cartea de la numărul 4 și caracterizează-l într-un cuvânt.

- Robert Langdon care mi se pare neconformist

- Heinrich Harrer care mi se pare a fi rezilient

6. Scrie titlul cărții pe care ai vrea să o citești.

Una dintre cărțile pe care mi le doresc citite de către mine anul ăsta (2026) ar fi „Muntele vrăjit” a lui Thomas Mann. Știu că pare cel puțin aproape una dintre cărțile monstru ale literaturii universale, dacă nu e deja una dintre ele. De foarte mult timp m-a atras titlul, iar după ce am citit câteva recenzii la adresa ei, această atracție a crescut.

7. Scrie unul din lucrurile pe care ai vrea să le realizezi vara asta.

Sincer, de ani de zile îmi doresc să călătoresc dar nu reușesc să strâng bani pentru acest vis. Prin urmare, unul din lucrurile pe care aș dori să le realizez în vara asta ar fi să încep un fel de fond pentru propriile călătorii.

Cam acestea sunt răspunsurile mele de astăzi, sper să conteze.