Se afișează postările cu eticheta Mihail Sadoveanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mihail Sadoveanu. Afișați toate postările

duminică, 25 septembrie 2022

Cartea săptămânii #43: „Baltagul” de Mihail Sadoveanu


Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine! Eu mă bucur de ultima zi de concediu pentru moment, dar nu despre asta vorbim astăzi.


„Baltagul” a fost primul roman care a trebuit lecturat pentru școală. Nu este neapărat un roman greu, dar ceea ce îl face relativ greoi sunt faptele că a cică musai să îl citești deoarece așa îți impune programa școlară, iar al doilea argument ar fi faptul că vorbește despre realitatea rurală a României secolului XX. Pe scurt, soția unui oier, Vitoria Lipan, neliniștită deoarece soțul ei, Nechifor, „își încalcă” obiceiurile și nu se întoarce acasă într-o anumită perioadă, merge pe ultimul drum al acestuia pentru a afla ce i s-a întâmplat, fiind însoțită de fiul celor 2, Gheorghiță.


Nu e neapărat un roman rău, dar nici nu e unul strălucit... 

duminică, 10 mai 2020

Cartea săptămânii #26: „Hanul Ancuței” de Mihail Sadoveanu


Hello! Cum mai sunteți? Capul sus, nu mai sunt multe zile de restricționare atât de drastică, așa încât cred că mai suportăm 6 zile, nu-i așa? Până atunci, ce-ar fi să vă delectați cu niște povestioare?

Pentru astăzi m-am pregătit cu niște cuvinte la adresa culegerii de povestiri strânse sub umbrela „Hanului Ancuței” de Mihail Sadoveanu. În culegere sunt 9 povestiri, fiecare spusă de către un alt narator după modelul povestirii în ramă. Elementul central care leagă toate povestirile, sau cele 2 elemente pe care le-am găsit sunt, efectiv, Hanul Ancuței, locul în care s-au adunat povestitorii, și dimensiunea spațială anume că toate cele 9 povestiri s-au spus într-o singură seară la gura focului, element purificator în acest caz. Nu sunt critic literar de meserie, nu-mi pot da cu părerea într-un mod profesionist, dar mie, acum când sunt adultă, povestirile mi se par bănăluțe, cu toate că acum 15 ani când am studiat în gimnaziu pentru prima dată „Hanul Ancuței”, nu mi păreau chiar banale povestirile.

Ca și o concluzie generală, recomand „Hanul Ancuței” mai ales dacă vă doriți o lectură ușoară sau chiar pentru copii aflați la începutul adolescenței.