Hello! Cum mai sunteți? Sper că nu ați fost nesăbuiți să ieșiti la grătare în adunări mari doar pentru că 1 mai. Nu e ok. Dar nu pentru a vă mustra creez această postare, ci pentru a vă lăsa scrise câteva cuvinte despre una dintre cele 2 cărți ale lui Dickens care au intrat în topul celor 10 cărți pe care eu le văd necesare a fi citite în viața aceasta.
Eu am citit „David Copperfield” în 2015 într-o perioadă în care nu aveam acces la televiziune de orice fel sau la internet (desigur că nu am lăsat să se observe situația pe blog), ceea ce mi-a oferit o grămadă de timp la dispoziție nu doar pentru ce aveam de făcut în viața mea privată ce și pentru citit și alte hobby-uri.
Versiunea mea vine în 3 volume, bănuiesc că s-ar putea să existe versiuni în care să vină în mai puține volume. Cartea prezintă viața personajului eponim, de dinainte de naștere până la vârsta de mijloc. David Copperfield trece prin multe încercări, de la a rămâne orfan de ambii părinți la o vârstă tragic de fragedă, printr-o prietenie care numai foloase nu-i va aduce, ajungând ca la final să aibă parte de fericirea mult meritată alături de un colectiv de oameni cinstiți, inimoși și în concordanță cu el. Romanul este considerat într-o anumită măsură o autobiografie, dar și un bildungsroman cât și o operă care abordează anumite situații sociale.
Cu toate că la început, cartea m-a plictisit, nu regret nici măcar o clipă faptul că am fost foarte căpoasă și am perseverat în a termina romanul. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost construit personajul principal; de asemenea, celelalte personaje mi se par destul de reprezentative pentru perioada în care a fost construită opera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu