Filozofisme

Hello! Cum mai sunteți? Încă nu am dispărut de pe blog din nou, doar că iarăși am avut o perioadă în care am lâncezit și nu e tocmai ok. 

În ultimii doi ani am avut o grămadă de perioade în care doar am lâncezit, cred că se poate considera că am avut doi ani de lâncezeală pe toate planurile. Lâncezeala asta am simțit-o și încă o simt ca un fel de vid, ideea aceea de treacă azi vie mâine și nu știu dacă îmi place. Simt că sunt blocată într-un punct mort în toate capitolele vieții mele și chiar nu știu încotro s-o iau. Chiar pot spune că mi-am pierdut răbdarea și am impresia c-o iau într-o direcție nasoală când îmi doresc totul aici și acum fără niciun efort, iar asta niciodată nu s-a pupat și nici n-o va face cu conceptul de viață. 

De asemenea, am avut și încă mai am de înfruntat așteptări de la mine care sunt în antiteză cu cine sunt eu și cu ceea ce eu îmi doresc de la mine și de la viața mea. Credeți-mă, simt că mi-e aproape imposibil dacă nu chiar imposibil să mă desprind din acele așteptări exterioare, singurul lucru pe care îl știu e că trebuie să înving, nu pentru a fi fericită sau așa ceva, ci pentru a supraviețui.

Înțeleg că articolul de față e un amalgam de gânduri, nemulțumiri și așa mai departe, probabil nu prea va fi înțeles de lume. Nu mă plâng, vreau să scot aceste gânduri din căpățâna mea și cumva să fac pace cu ele, poate voi putea trece mai departe.