Lecții până la 28 de ani (II)

Hello! Cum mai sunteți? La sfârșit de februarie am început o serie de articole în care vorbeam despre câteva lecții pe care le-am învățat până la 28 de ani sau pe care mi-aș fi dorit să le învăț până la această vârstă. Sunt foarte conștientă de faptul că în funcție de cititori și de o grămadă de factori ce țin de aceștia s-ar putea să calc ceva lume pe bătături, ca să am o formulare cât de cât decentă.

Călătorește

De ce e important să călătorești? De ce să arunci bani pe geam cu călătoritul în loc să stai închis în casă? Pentru că dai nas în nas cu oameni noi, care au mentalități și culturi diferite. De aceea. Te expui diversității și ai mult mai puține șanse să devii rasist de orice fel. De asemenea, dacă ești ca mine și nu îți găsește locul în orașul în care ai trăit toată viața ta, ai posibilitatea de a-ți găsi locul pe lumea asta, și, poate, să-ți dai seama cine ești și care ți-e rostul. Un alt beneficiu al călătoritului este îmbogățirea culturii tale generale; una este să citești din cărți anumite lucruri reale și alta este să le cunoști la fața locului. Sincer, deși îmi pică bine să stau cu burta la soare lângă piscina hotelului de 5 stele la care sunt cazată, îmi pică și mai bine să-mi extind zona de comfort interacționând cu culturi noi, cu „ruine” nemaiîntâlnite pentru mine și să gust produse locale din piețe sau mici restaurante. Și ca o mențiune, în zona în care m-am născut și crescut puteam face oricând plajă la piscina unor hoteluri bune fără a plăti și cazarea.

Citește

Și aici nu mă refer doar la cărțile comuniste pe care sistemul educațional românesc încearcă să ți le bage cu de-a sila pe gât în jos. Mă refer la literatura mondială. Sigur găsești ceva. Fă-ți timp măcar săptămânal să răsfoiești presa scrisă ca să mai afli ce se petrece în lumea asta mare. De asemenea, citind, poți să te mai specializezi în anumite domenii (știu, îți mai trebuie și practică de multe ori, dar primul pas este să pui mâna să citești, că altfel minunile nu se petrec). Nu în ultimul rând, punând mâna să citești poți să evoluezi și pe partea de hobby-uri. Ce să mai zic că-ți ascute creativitatea (te ajută să găsești soluții out of the box la lucru) plus că niciodată ecranizările mai niciodată nu corespund cărților, niciodată nu dezvoltă acțiunea și personajele nu sunt dezvoltate ca lumea din rațiuni de spațiu pe ecran dar sunt mult mai la îndemână chiar din cauza faptului că îți ia maximm 3 ore să vezi un film, poate mai faci altceva social pe lângă vizionarea filmului dacă mergi la cinema, dar o carte mai degrabă o citești singură în mult mai multe ore. De exemplu, personajul meu preferat din Harry Potter nu a fost niciodată construit ca lumea în filme; și mă refer aici la Bill Weasley, culmea. Iar alt exemplu ar fi cartea lui John Green, „Sub aceeași stea”, pe care m-am chinuit săptămâni întregi s-o citesc în loc să-mi iau vreo 2 ore și ceva să văd filmul.

Alege-ți una sau două materii școlare și aprofundează-le

Știu și sunt foarte conștientă de faptul că sistemul educațional românesc promovează exact opusul a ce-ți scriu eu aici. Momentan, sistemul își dorește ca tu să tocești toate informațiile la toate materiile fără să îți dezvolte gândirea critică și fără să țină cont de cine ești tu, de ce îți dorești tu, de abilitățile tale. Am fost acolo și mi-am dorit să fiu bună la toate materiile, până să îmi dau seama că artele și fizica nu sunt deloc de mine. De asemenea, nici cu matematica nu sunt cea mai bună prietenă, când sunt sub presiune fac greșeli de calcul elementare (gen doi plus doi vor face oricât dar nu patru, am pățit-o la BAC și puteți râde de mine) cu toate că îți pot spune mecanic teoria corectă. Ceea ce am făcut și eu, dar nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit s-o fac atunci, este să îți alege vreo 2 materii pe care să le aprofundezi bine, că te ajută, că nu te ajută vreun cadru didactic. Eu, personal, am mers mult pe lectură, și nu neapărat că întrebam pe cineva să îmi recomande cărți ci căutam eu ce credeam că mi-ar plăcea sau mai întrebam bibliotecarii care habar n-aveau ce făceam eu la liceu sau cine-mi sunt profesori. Prin intermediul cititului, pot spune că am intrat puțintel și pe tărâmurile istoriei, psihologiei și filosofiei (aici am mers uneori și pe eventuala listă de recomandări ale profesoarei cu care am făcut atât psihologie cât și filosofie în liceu).

Nu-ți fie frică să greșești

Multora ne este frică să greșim, iar aici mă includ și pe mine. Mi-ar plăcea să fiu perfectă, să „nimeresc” totul din prima, să am un parcurs în linie dreaptă prin viață, cu toate că, în același timp, sunt conștientă de faptul că perfecțiunea este supraestimată (în engleză se folosește termenul de overrated). Ei bine, ce credeți? Nu se prea poate un parcurs în linie dreaptă prin viață. Uneori trebuie să greșim. Facem alegeri în această viață ca mai apoi să realizăm că nu ne duc unde vrem noi să ajungem, sau chiar ne dăm seama că o dată ajunși unde ne dorim defapt nu asta ne dorim sau că ceea ce ne dorim cere niște sacrificii pe care nu suntem pregătiți să le facem sau chiar nu ne dorim să le facem. Așa încât sfatul meu e să greșiți, este mai bine decât să nu faceți nimic fiind împietriți de groaza eșecului.