Leapșa despre citit

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Precum cred că ați intuit, am avut o bună perioadă din viață în care citeam în draci, ca să fiu cinstită. Nu m-am considerat niciodată vreun geniu sau inteligentă în mod foarte particular, dar îmi plăcea să citesc beletristică în general. Probabil, prin liceu, erau în jumătatea din clasă care mai deschidea din cărțile de lectură obligatorie, dar nu pe toate, trebuie să recunosc situația. 

Totul s-a terminat la un moment dat, cred că era anul II de master, iar ceea ce s-a-ntâmplat a fost faptul că până atunci studenții și elevii aveau abonamentul la Biblioteca Județeană redus până la 5 lei, dar habar n-am de ce nu au păstrat prețurile când s-a trecut la digitalizarea abonamentelor. Adică de la 5 lei cât ar fi trebuit să plătesc, studentă fiind, mi s-ar fi ridicat prețul abonamentului la 25, la fel ca pentru toată lumea (inclusiv pensionarii care aveau gratuitate sau plăteau un preț modic de 1 leu până atunci).

Deși multe s-au întâmplat de atunci (era 2016), încă mai citesc câteodată, deși mai mult cărți electronice pe telefon acum. Nu regret faptul că am mai rărit-o puțin cu cărțile, regret lipsa de consecvență. Probabil încă sper că îmi voi forma o rutină la capitolul citit, căci cred cu tărie că acesta e elementul lipsă. Iar acum să trecem la această leapșă legată de lectură.

1. Ai vreun loc preferat în casă în care citești?

Nu mai am de când am renovat la sfârșit de 2015. Înainte aveam un fotoliu al bunicii în spatele unui geam și lângă un corp de mobilă care îmi putea servi de masă pentru anumite lucruri.

2. Semn de carte sau o hârtiuță oarecare?

Depinde foarte mult de ce am la îndemână. Nu sunt deloc mofturoasă. La un moment dat, prin liceu, îmi făcusem vreo 2-3 semne de carte handmade.

3. Poți să te oprești din citit brusc sau trebuie să termini pagina / capitolul?

Da, la nevoie pot să o fac. Dar aș prefera să termin capitolul înainte de a termina sesiunea de citit dacă se poate, să am parte de un oarecare sfârșit dacă se poate.

4. Mânânci sau bei în timpul cititului?

De mâncat prefer să nu o fac, dar cu băutul e o cu totul altă poveste. De la cafeaua de dimineață la suc sau chiar un pahar de vin, totul e permis la acest capitol. Când mânânc, prefer cărțile audio sau Youtube-ul la modul general.

5. Poți să citești în timp ce te uiți la TV sau asculți muzică?

Chiar deloc. Mă distrag mult prea mult. Singurele zgomote, sau zgomot dacă se poate și versiunea de singular, care nu mă deranjează sunt traficul. Și da, citeam și pe „stradă”, așteptând transportul în comun. Am și o întâmplare mai dubioșică cu mine, o carte, seara, sub un bec de iluminat stradal, un context de poziționare care dădea defapt toată nota de dubiozitate. Poate o să vi-o povestesc, dacă vreți, deși e ceva scurt.

6. Citești cărțile pe rând sau mai multe simultan?

Aș prefera să mă concentrez pe o singură carte. Mi se întâmplă câteodată să renunț la o carte, să mă apuc de o altă carte pe care să o și termin și abia apoi să revin la cea neterminată.

7. Citești doar acasă sau peste tot?

Depinde foarte mult de ceea ce se definește cu noțiunea de „peste tot”. Ce-i drept, citesc acasă sau pe drum când aștept transportul în comun. Sau s-a mai întâmplat să citesc așteptând pe cineva să ne vedem random în oraș.

8. Citești cu voce tare sau în gând?

Citesc doar în gând. De obicei mă bâlbâi când trebuie să citesc cu voce tare. Plus că cititul în gând mi se pare mult mai rapid cel cu voce tare.

9. Sari pagini?

Doar rareori, când implică niște descrieri interminabile a căror rol sau importanță nu o mai văd. Sau am mai sărit pagini la lecturile școlare obligatorii care mă plictiseau și nu înțelegeam de ce mama nevoii m-am apucat de respectiva operă.

10. Scrii pe cărți?

Eh, depinde. Foarte rar. Chiar și atunci depinde foarte mult de context sau despre ce e cartea... Împrumutând sute de cărți de-a lungul vieții, mi s-a părut neserios să scriu pe ele deoarece și alții s-ar bucura de ele, nu-i așa?

Cam acestea au fost gândurile mele referitoare la această leapșă.

Despre trecerea timpului și schimbări

 Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Nici măcar nu știu cum să încep, să continui sau să închei postarea de față. Îmi dau seama cât de mult m-am schimbat, cel puțin la gusturi. Dacă până nu demult îmi plăceau aromele citrate la cosmetice, acum observ cu surprindere ceea ce îmi place. Acum 5 - 6 ani nu aș fi întins mâna după gelul de duș Tesori dOriente White Musk defel, la fel nici după apa de parfum Dior Addicts care miroase a cuișoare după nasul meu, deși nu regăsesc ingredientul respectiv în nicio listă a colecției. De asemenea, dacă aș fi să fi urmat această schimbare, ar fi trebuit să îmi placă gelul de duș Tesori dOriente Persian Dream, dar mă știți deja, am alte plăceri vinovate.

De asemenea, mi-am dat seama cum mi-am schimbat obiceiurile legate de blog. Au fost momente când era un eveniment negativ să nu am zilnic articole pe blog. Au urmat ani în care nu am postat aproape nimic. Asta se datorează în parte și faptului că simt că nu mai am despre ce scrie, se întâmplă des să recumpăr aceleași și aceleași produse.

Sincer, perioada 2018 - prezent nu a fost deloc prietenoasă cu mine, lucrurile au început să-și mai revină în ultimii 2 ani, chiar dacă începutul pandemiei părea că mi-a priit mai bine. Probabil la început de pandemie aveam eu nevoie de comfort, comfort găsit în scris aici, pe blog, nu sunt deloc bună când vine vorba despre a scrie opere beletristice. Chiar așa, vi-ar plăcea să vă împărtășesc eșecurile mele beletristice? Nu de alta, dar să ne distrăm împreună de lipsa mea de talent, nu de alta...

Dar ce-a rămas în viața mea, cu bune și cu rele, au fost cititul și Formula 1, cred că amândouă au intrat în viața mea în 2002 iar de atunci nu mi-au mai dat drumul. Într-un fel, nu-mi văd viața fără aceste două mici bucurii. 

10 cărți care trebuie citite în viața asta

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți relativ bine având în vedere situația la nivel mondial. Chiar și antisociala de mine resimte neieșitul afară cu zilele. Dar având în vedere aceeași situație mai înainte menționată, mi-ar plăcea să vă prezint lista mea de 10 cărți care ar trebui citite în viața asta. Vă rog să luați în considerare că este o listă subiectivă iar unii s-ar putea să nu fie neapărat de acord cu mine. De asemenea, sunt destul de multe cărți mai lungi iar asta ar putea fi un mic plus în zilele astea pentru cei care stau acasă și nu prea mai au ce să facă. Și fără o ordine prestabilită, iată lista mea:

1. Mândrie și prejudecată de Jane Austen. Cartea doamnei Austen a nimerit pe primul loc deoarece am văzut foarte recent ecranizarea din 2005 cu Keira Knightley. Acțiunea se petrece în jurul familiei Bennet și mai ales a interacțiunii dintre a doua născută, Elisabeth, și domnul Darcy, două personaje cu personalități destul de diferite dar care au un final surprinzător. 

2. Jane Eyre de Charlotte Brontë. Cartea celei mai în vârstă surori Bronte mă surprinde prin curajul, tăria și perseverența personajului eponim, de la începuturile deloc promițătoare însoțite de abuzuri fizice, psihice și emoționale, trecând prin perspectiva unui posibil mariaj bigam la a-și găsi fericirea și izbăvirea într-un mariaj. 

3. 10 negrii mititei de Agatha Christie. Ah, cartea aceasta a fost cu adevărat incitantă și încâlcită. Pentru a nu știu câta oară Agatha Christie chiar m-a surprins și de data aceasta. Multă vreme am fost reticentă în a citi această carte, iar când în sfârșit am făcut-o, a fost de vis. Există și o ecranizare din 2015 cu Aiden Turner care a jucat și-n trilogia „The Hobbit” dar și în „The Mortal Instruments: City of Bones”.

4. Marile speranțe de Charles Dickens. Eh, dacă vi-aș povesti cât m-am chinuit la început să duc la sfârșit această carte, ați fi șocați sau poate mi-ați transmite că-mi lipsește o doagă. Dar știind ce știu acum, când cartea e demult citită până la capăt, nu-mi regret răbdarea. Dacă vă doriți o carte dramatică cu răsturnări de situație care ar putea friza tragedia, aceasta este cartea voastră.

5. David Copperfield de Charles Dickens. Dacă cineva mi-ar fi spus în momentul în care am ales să creez acest top că un autor va avea dublă intrare în top 10 și, mai ales, să fie unul dintre clasicii literaturii universale, aș fi afirmat despre acea persoană că are lipsă o doagă sau că nu știe ce spune. Dar se pare că Dickens are un fel de a mă plictisi la început ca până la final să mă lase cu gura căscată prin felul impresionant în care își construiește personajele și acțiunea. Personajul eponim trece prin multe încercări, de la a rămâne orfane de ambii părinți la o vârstă tragic de fragedă, printr-o prietenie care numai foloase nu-i va aduce, ajungând ca la final să aibă parte de fericirea mult meritată alături de un colectiv de oameni cinstiți, inimoși și în concordanță cu personajul principal.

6. Dune de Frank Herbert. Ei bine, în cazul acestei cărți recunosc că ecranizarea din 1984 mi-a captat atenția ca mai apoi să fiu interesată de carte. Nu știu dacă este prima carte de Sci-Fi din istorie, dar e una dintre „cele mai vechi” universuri sci-fi cu care am intrat în contact. Îmi place ideea de călătorie în spațiu foarte rapidă, dar și ideea unei oarecare lipse de calculatoare, iar asta vine din gura unei IT-iste.

7. Maitreyi de Mircea Eliade. Cartea aceasta este fascinantă pentru mine, mai ales prin prisma faptului că prezintă o altă cultură decât cea românească. Și a vorbit Săgetătoarea din mine. Cu toate că sunt foarte conștientă de faptul că perspectiva cărții nu este fidelă 100% realității (prin urmare nu prea consider a fi neapărat un roman de memorii), mi-a făcut o plăcere să citesc cartea care ne plasează literatura între cele universale care au dat opere ca Romeo și Julieta, Tristan și Isolda dar și Paul și Virginia. De unde știu că „Maitreyi” nu e 100% fidelă realității, pe lângă faptul că e un roman? Pentru că „It does not die” (sau „Dragostea nu moare” traducerea în română) de Maitreyi Devi, pe temă căreia vă las să vă documentați dacă nu ați intuit-o deja.

8. Sub aceeași stea de John Green. Ei bine, mai ales în această perioadă cu pandemiade coronavirus, poate că nu este neapărat o alegere prea înțeleaptă, dar am ales să pun în această listă și un roman oarecum de dragoste între doi adolescenți americani bolnavi de cancer. Sunt foarte conștientă de faptul că există și ecranizarea cu Shailene Woodley și Ansel Elgort în rolurile principale, dar de foarte multe ori prefer cartea în defavoarea filmului. Filmele și serialele își au și își vor avea mereu locul lor în sufletul meu (a se vedea ultima carte) dar merg întotdeauna pe mâna cărților deoarece consider că-mi fac un mare serviciu memoriei și imaginației pe termen lung. Ceea ce-mi place la carte este prezentarea situației, nimic nu e roz, nu e ca și cum amândoi protegoniștii vor supraviețui, se vor vindeca, se vor căsători și vor avea o familie frumoasă cu doi copii și o casă cu cățel și purceluș. 

9. Doi ani de vacanță de Jules Verne. Eh, nici cartea asta nu pare a fi foarte inspirat aleasă având în vedere situația medicală la nivel mondial. Cred că mulți adulți cu situația locului de muncă neclară ajunși și în punctul isteriei mi se vor urca în cap la gândul ideii de a sta în vacanță / concediu 2 ani. Cu toate aceste, mi-a rezonat foarte mult situația rivalităților în mediul școlar la vârsta pre-adolescentină, dar și faptul de a se organiza aproape de unii singuri (în contextul real și național de a fi lăsat în grija bunicilor / mătușilor & unchilor pentru că părinții lucrează în străinătate).

10. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas. Aici cred că am 2 - 3 informații de împărtășit. Inițial am văzut o adaptare a romanului care să-mi deschidă curiozitatea spre romanul de bază. Și, ce să vezi, de la romanul „Cei trei mușchetari” a lui Dumas până la sute de la romaneîn mai puțin de 20 de ani de viață a mai fost un singur pas. Romanul de față vorbesște despre dragoste, minciuni, politică, război și camaradenie. Ce-mi pare rău este că încă n-am reușit să scriu recenzii pe blog la toate cărțile pe care le-am citit în viața asta și nici nu cred c-aș putea vreodată să fac acest lucru.

Lecții până la 28 de ani (II)

Hello! Cum mai sunteți? La sfârșit de februarie am început o serie de articole în care vorbeam despre câteva lecții pe care le-am învățat până la 28 de ani sau pe care mi-aș fi dorit să le învăț până la această vârstă. Sunt foarte conștientă de faptul că în funcție de cititori și de o grămadă de factori ce țin de aceștia s-ar putea să calc ceva lume pe bătături, ca să am o formulare cât de cât decentă.

Călătorește

De ce e important să călătorești? De ce să arunci bani pe geam cu călătoritul în loc să stai închis în casă? Pentru că dai nas în nas cu oameni noi, care au mentalități și culturi diferite. De aceea. Te expui diversității și ai mult mai puține șanse să devii rasist de orice fel. De asemenea, dacă ești ca mine și nu îți găsește locul în orașul în care ai trăit toată viața ta, ai posibilitatea de a-ți găsi locul pe lumea asta, și, poate, să-ți dai seama cine ești și care ți-e rostul. Un alt beneficiu al călătoritului este îmbogățirea culturii tale generale; una este să citești din cărți anumite lucruri reale și alta este să le cunoști la fața locului. Sincer, deși îmi pică bine să stau cu burta la soare lângă piscina hotelului de 5 stele la care sunt cazată, îmi pică și mai bine să-mi extind zona de comfort interacționând cu culturi noi, cu „ruine” nemaiîntâlnite pentru mine și să gust produse locale din piețe sau mici restaurante. Și ca o mențiune, în zona în care m-am născut și crescut puteam face oricând plajă la piscina unor hoteluri bune fără a plăti și cazarea.

Citește

Și aici nu mă refer doar la cărțile comuniste pe care sistemul educațional românesc încearcă să ți le bage cu de-a sila pe gât în jos. Mă refer la literatura mondială. Sigur găsești ceva. Fă-ți timp măcar săptămânal să răsfoiești presa scrisă ca să mai afli ce se petrece în lumea asta mare. De asemenea, citind, poți să te mai specializezi în anumite domenii (știu, îți mai trebuie și practică de multe ori, dar primul pas este să pui mâna să citești, că altfel minunile nu se petrec). Nu în ultimul rând, punând mâna să citești poți să evoluezi și pe partea de hobby-uri. Ce să mai zic că-ți ascute creativitatea (te ajută să găsești soluții out of the box la lucru) plus că niciodată ecranizările mai niciodată nu corespund cărților, niciodată nu dezvoltă acțiunea și personajele nu sunt dezvoltate ca lumea din rațiuni de spațiu pe ecran dar sunt mult mai la îndemână chiar din cauza faptului că îți ia maximm 3 ore să vezi un film, poate mai faci altceva social pe lângă vizionarea filmului dacă mergi la cinema, dar o carte mai degrabă o citești singură în mult mai multe ore. De exemplu, personajul meu preferat din Harry Potter nu a fost niciodată construit ca lumea în filme; și mă refer aici la Bill Weasley, culmea. Iar alt exemplu ar fi cartea lui John Green, „Sub aceeași stea”, pe care m-am chinuit săptămâni întregi s-o citesc în loc să-mi iau vreo 2 ore și ceva să văd filmul.

Alege-ți una sau două materii școlare și aprofundează-le

Știu și sunt foarte conștientă de faptul că sistemul educațional românesc promovează exact opusul a ce-ți scriu eu aici. Momentan, sistemul își dorește ca tu să tocești toate informațiile la toate materiile fără să îți dezvolte gândirea critică și fără să țină cont de cine ești tu, de ce îți dorești tu, de abilitățile tale. Am fost acolo și mi-am dorit să fiu bună la toate materiile, până să îmi dau seama că artele și fizica nu sunt deloc de mine. De asemenea, nici cu matematica nu sunt cea mai bună prietenă, când sunt sub presiune fac greșeli de calcul elementare (gen doi plus doi vor face oricât dar nu patru, am pățit-o la BAC și puteți râde de mine) cu toate că îți pot spune mecanic teoria corectă. Ceea ce am făcut și eu, dar nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit s-o fac atunci, este să îți alege vreo 2 materii pe care să le aprofundezi bine, că te ajută, că nu te ajută vreun cadru didactic. Eu, personal, am mers mult pe lectură, și nu neapărat că întrebam pe cineva să îmi recomande cărți ci căutam eu ce credeam că mi-ar plăcea sau mai întrebam bibliotecarii care habar n-aveau ce făceam eu la liceu sau cine-mi sunt profesori. Prin intermediul cititului, pot spune că am intrat puțintel și pe tărâmurile istoriei, psihologiei și filosofiei (aici am mers uneori și pe eventuala listă de recomandări ale profesoarei cu care am făcut atât psihologie cât și filosofie în liceu).

Nu-ți fie frică să greșești

Multora ne este frică să greșim, iar aici mă includ și pe mine. Mi-ar plăcea să fiu perfectă, să „nimeresc” totul din prima, să am un parcurs în linie dreaptă prin viață, cu toate că, în același timp, sunt conștientă de faptul că perfecțiunea este supraestimată (în engleză se folosește termenul de overrated). Ei bine, ce credeți? Nu se prea poate un parcurs în linie dreaptă prin viață. Uneori trebuie să greșim. Facem alegeri în această viață ca mai apoi să realizăm că nu ne duc unde vrem noi să ajungem, sau chiar ne dăm seama că o dată ajunși unde ne dorim defapt nu asta ne dorim sau că ceea ce ne dorim cere niște sacrificii pe care nu suntem pregătiți să le facem sau chiar nu ne dorim să le facem. Așa încât sfatul meu e să greșiți, este mai bine decât să nu faceți nimic fiind împietriți de groaza eșecului.