O pauză cam lungă...

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Niște cuvinte de care îmi era dor, mai ales să le scriu. O lungă perioadă am sperat să le rescriu. Apoi mi-am pierdut orice speranță de a le rescrie. Aveam impresia că nu mai am niciun interes în a mai scrie, că nu mai am ce și despre ce să scriu, eram și sunt obosită după locul de muncă, că mă lasă aparatura, că nu mai am chef de asta, că nu sunt și nu am fost niciodată relevantă, că nu mai am subiecte pentru scris.

 

E adevărat faptul că simțeam nevoia de o pauză. Nu neapărat pentru că nu mai aveam niciun interes pentru scris, ci mai degrabă dintr-o greșeală personală, anume aceea de a-mi impune un program rigid de postat și niște obiective relativ mai greu de atins, având în vedere faptul că nu-mi câștig existența din acest blog și nici nu sunt freelancer. Îmi doream atât de mult să bat propriile performanțe de a scrie minim 321 de postări pe an, atât cât am avut la începuturile blogului prin anul 2015, încât nu realizam că cel mai probabil nu mai e fezabil. Nu mai urmez în această perioadă vreo formă de învățământ (fiind întreținută de altcineva) care să-mi furnizeze timpul liber necesar pentru asemenea performanțe.

La capitolul ce și despre ce să scriu e oarecum o altă povestioară. Aproape niciodată nu scriu „compuneri” libere, adică „ce”. Dar la capitolul „despre ce”, probabil am deja o listucă măricică de subiecte, să le numim așa, despre care să scriu, unele mai interesante, altele mai puțin interesante. Doar să găsesc așa-zisul echilibru pentru a-mi așterne pe hârtia internetului ideile.

Oboseala de la locul de muncă se resimte la majoritatea persoanelor aș putea afirma. Și aici intervine ceea ce deja am scris puțin mai sus, încercam să trag de mine să fac și să dreg și aici, ceea ce poate nu-și are rostul atât de mult. Să încerci să devii mai bun la capitolul pasiuni personale și hobby-uri nu e neapărat un lucru rău, dar aș sfătui evitarea burnout-ului, nu de alta dar nu știu dacă chiar merită.

În legătură cu relevanța, nu știu dacă mă mai pasionează atât de mult asta. În această perioadă lungă de absență, chiar recunoșteam la un moment dat faptul că-mi lipsește scrisul. Cel mai probabil sunt în procesul de a realiza faptul că ceea ce am nevoie e defapt să fiu eu însumi propria cititoare, iar mai apoi, lucrurile se vor mai așeza puțin și pe partea aceasta de relevanță.

Cât privește aparatura, într-un fel mă gândesc să îmi instalez serviciul de Blogger și pe telefonul mobil, să pot să scriu și de acolo ceea ce mi-ar plăcea să scriu, deși nu îmi place deloc ceea ce sunt capabilă să fac referitor la așezarea în pagină a articolelor când vine vorba despre aplicația mobilă. Cel mai probabil voi lăsa articolele de pe telefonul mobil așa imperfecte cum sunt sau le voi re-edita de pe desktop în măsura în care îmi va permite viața și dacă voi considera că merită efortul.

Mai multe încă nu prea mai știu ce să vă scriu... Îmi rămâne speranța faptului că-mi voi regăsi drumul scrisului, chiar dacă va fi imperfect în propria viziune.