Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți relativ bine având în vedere situația la nivel mondial. Chiar și antisociala de mine resimte neieșitul afară cu zilele. Dar având în vedere aceeași situație mai înainte menționată, mi-ar plăcea să vă prezint lista mea de 10 cărți care ar trebui citite în viața asta. Vă rog să luați în considerare că este o listă subiectivă iar unii s-ar putea să nu fie neapărat de acord cu mine. De asemenea, sunt destul de multe cărți mai lungi iar asta ar putea fi un mic plus în zilele astea pentru cei care stau acasă și nu prea mai au ce să facă. Și fără o ordine prestabilită, iată lista mea:
1. Mândrie și prejudecată de Jane Austen. Cartea doamnei Austen a nimerit pe primul loc deoarece am văzut foarte recent ecranizarea din 2005 cu Keira Knightley. Acțiunea se petrece în jurul familiei Bennet și mai ales a interacțiunii dintre a doua născută, Elisabeth, și domnul Darcy, două personaje cu personalități destul de diferite dar care au un final surprinzător.
2. Jane Eyre de Charlotte Brontë. Cartea celei mai în vârstă surori Bronte mă surprinde prin curajul, tăria și perseverența personajului eponim, de la începuturile deloc promițătoare însoțite de abuzuri fizice, psihice și emoționale, trecând prin perspectiva unui posibil mariaj bigam la a-și găsi fericirea și izbăvirea într-un mariaj.
3. 10 negrii mititei de Agatha Christie. Ah, cartea aceasta a fost cu adevărat incitantă și încâlcită. Pentru a nu știu câta oară Agatha Christie chiar m-a surprins și de data aceasta. Multă vreme am fost reticentă în a citi această carte, iar când în sfârșit am făcut-o, a fost de vis. Există și o ecranizare din 2015 cu Aiden Turner care a jucat și-n trilogia „The Hobbit” dar și în „The Mortal Instruments: City of Bones”.
4. Marile speranțe de Charles Dickens. Eh, dacă vi-aș povesti cât m-am chinuit la început să duc la sfârșit această carte, ați fi șocați sau poate mi-ați transmite că-mi lipsește o doagă. Dar știind ce știu acum, când cartea e demult citită până la capăt, nu-mi regret răbdarea. Dacă vă doriți o carte dramatică cu răsturnări de situație care ar putea friza tragedia, aceasta este cartea voastră.
5. David Copperfield de Charles Dickens. Dacă cineva mi-ar fi spus în momentul în care am ales să creez acest top că un autor va avea dublă intrare în top 10 și, mai ales, să fie unul dintre clasicii literaturii universale, aș fi afirmat despre acea persoană că are lipsă o doagă sau că nu știe ce spune. Dar se pare că Dickens are un fel de a mă plictisi la început ca până la final să mă lase cu gura căscată prin felul impresionant în care își construiește personajele și acțiunea. Personajul eponim trece prin multe încercări, de la a rămâne orfane de ambii părinți la o vârstă tragic de fragedă, printr-o prietenie care numai foloase nu-i va aduce, ajungând ca la final să aibă parte de fericirea mult meritată alături de un colectiv de oameni cinstiți, inimoși și în concordanță cu personajul principal.
6. Dune de Frank Herbert. Ei bine, în cazul acestei cărți recunosc că ecranizarea din 1984 mi-a captat atenția ca mai apoi să fiu interesată de carte. Nu știu dacă este prima carte de Sci-Fi din istorie, dar e una dintre „cele mai vechi” universuri sci-fi cu care am intrat în contact. Îmi place ideea de călătorie în spațiu foarte rapidă, dar și ideea unei oarecare lipse de calculatoare, iar asta vine din gura unei IT-iste.
7. Maitreyi de Mircea Eliade. Cartea aceasta este fascinantă pentru mine, mai ales prin prisma faptului că prezintă o altă cultură decât cea românească. Și a vorbit Săgetătoarea din mine. Cu toate că sunt foarte conștientă de faptul că perspectiva cărții nu este fidelă 100% realității (prin urmare nu prea consider a fi neapărat un roman de memorii), mi-a făcut o plăcere să citesc cartea care ne plasează literatura între cele universale care au dat opere ca Romeo și Julieta, Tristan și Isolda dar și Paul și Virginia. De unde știu că „Maitreyi” nu e 100% fidelă realității, pe lângă faptul că e un roman? Pentru că „It does not die” (sau „Dragostea nu moare” traducerea în română) de Maitreyi Devi, pe temă căreia vă las să vă documentați dacă nu ați intuit-o deja.
8. Sub aceeași stea de John Green. Ei bine, mai ales în această perioadă cu pandemiade coronavirus, poate că nu este neapărat o alegere prea înțeleaptă, dar am ales să pun în această listă și un roman oarecum de dragoste între doi adolescenți americani bolnavi de cancer. Sunt foarte conștientă de faptul că există și ecranizarea cu Shailene Woodley și Ansel Elgort în rolurile principale, dar de foarte multe ori prefer cartea în defavoarea filmului. Filmele și serialele își au și își vor avea mereu locul lor în sufletul meu (a se vedea ultima carte) dar merg întotdeauna pe mâna cărților deoarece consider că-mi fac un mare serviciu memoriei și imaginației pe termen lung. Ceea ce-mi place la carte este prezentarea situației, nimic nu e roz, nu e ca și cum amândoi protegoniștii vor supraviețui, se vor vindeca, se vor căsători și vor avea o familie frumoasă cu doi copii și o casă cu cățel și purceluș.
9. Doi ani de vacanță de Jules Verne. Eh, nici cartea asta nu pare a fi foarte inspirat aleasă având în vedere situația medicală la nivel mondial. Cred că mulți adulți cu situația locului de muncă neclară ajunși și în punctul isteriei mi se vor urca în cap la gândul ideii de a sta în vacanță / concediu 2 ani. Cu toate aceste, mi-a rezonat foarte mult situația rivalităților în mediul școlar la vârsta pre-adolescentină, dar și faptul de a se organiza aproape de unii singuri (în contextul real și național de a fi lăsat în grija bunicilor / mătușilor & unchilor pentru că părinții lucrează în străinătate).
10. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas. Aici cred că am 2 - 3 informații de împărtășit. Inițial am văzut o adaptare a romanului care să-mi deschidă curiozitatea spre romanul de bază. Și, ce să vezi, de la romanul „Cei trei mușchetari” a lui Dumas până la sute de la romaneîn mai puțin de 20 de ani de viață a mai fost un singur pas. Romanul de față vorbesște despre dragoste, minciuni, politică, război și camaradenie. Ce-mi pare rău este că încă n-am reușit să scriu recenzii pe blog la toate cărțile pe care le-am citit în viața asta și nici nu cred c-aș putea vreodată să fac acest lucru.
