Se afișează postările cu eticheta jules verne. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jules verne. Afișați toate postările

duminică, 22 martie 2020

10 cărți care trebuie citite în viața asta

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți relativ bine având în vedere situația la nivel mondial. Chiar și antisociala de mine resimte neieșitul afară cu zilele. Dar având în vedere aceeași situație mai înainte menționată, mi-ar plăcea să vă prezint lista mea de 10 cărți care ar trebui citite în viața asta. Vă rog să luați în considerare că este o listă subiectivă iar unii s-ar putea să nu fie neapărat de acord cu mine. De asemenea, sunt destul de multe cărți mai lungi iar asta ar putea fi un mic plus în zilele astea pentru cei care stau acasă și nu prea mai au ce să facă. Și fără o ordine prestabilită, iată lista mea:

1. Mândrie și prejudecată de Jane Austen. Cartea doamnei Austen a nimerit pe primul loc deoarece am văzut foarte recent ecranizarea din 2005 cu Keira Knightley. Acțiunea se petrece în jurul familiei Bennet și mai ales a interacțiunii dintre a doua născută, Elisabeth, și domnul Darcy, două personaje cu personalități destul de diferite dar care au un final surprinzător. 

2. Jane Eyre de Charlotte Brontë. Cartea celei mai în vârstă surori Bronte mă surprinde prin curajul, tăria și perseverența personajului eponim, de la începuturile deloc promițătoare însoțite de abuzuri fizice, psihice și emoționale, trecând prin perspectiva unui posibil mariaj bigam la a-și găsi fericirea și izbăvirea într-un mariaj. 




3. 10 negrii mititei de Agatha Christie. Ah, cartea aceasta a fost cu adevărat incitantă și încâlcită. Pentru a nu știu câta oară Agatha Christie chiar m-a surprins și de data aceasta. Multă vreme am fost reticentă în a citi această carte, iar când în sfârșit am făcut-o, a fost de vis. Există și o ecranizare din 2015 cu Aiden Turner care a jucat și-n trilogia „The Hobbit” dar și în „The Mortal Instruments: City of Bones”.

4. Marile speranțe de Charles Dickens. Eh, dacă vi-aș povesti cât m-am chinuit la început să duc la sfârșit această carte, ați fi șocați sau poate mi-ați transmite că-mi lipsește o doagă. Dar știind ce știu acum, când cartea e demult citită până la capăt, nu-mi regret răbdarea. Dacă vă doriți o carte dramatică cu răsturnări de situație care ar putea friza tragedia, aceasta este cartea voastră.

5. David Copperfield de Charles Dickens. Dacă cineva mi-ar fi spus în momentul în care am ales să creez acest top că un autor va avea dublă intrare în top 10 și, mai ales, să fie unul dintre clasicii literaturii universale, aș fi afirmat despre acea persoană că are lipsă o doagă sau că nu știe ce spune. Dar se pare că Dickens are un fel de a mă plictisi la început ca până la final să mă lase cu gura căscată prin felul impresionant în care își construiește personajele și acțiunea. Personajul eponim trece prin multe încercări, de la a rămâne orfane de ambii părinți la o vârstă tragic de fragedă, printr-o prietenie care numai foloase nu-i va aduce, ajungând ca la final să aibă parte de fericirea mult meritată alături de un colectiv de oameni cinstiți, inimoși și în concordanță cu personajul principal.




6. Dune de Frank Herbert. Ei bine, în cazul acestei cărți recunosc că ecranizarea din 1984 mi-a captat atenția ca mai apoi să fiu interesată de carte. Nu știu dacă este prima carte de Sci-Fi din istorie, dar e una dintre „cele mai vechi” universuri sci-fi cu care am intrat în contact. Îmi place ideea de călătorie în spațiu foarte rapidă, dar și ideea unei oarecare lipse de calculatoare, iar asta vine din gura unei IT-iste.




7. Maitreyi de Mircea Eliade. Cartea aceasta este fascinantă pentru mine, mai ales prin prisma faptului că prezintă o altă cultură decât cea românească. Și a vorbit Săgetătoarea din mine. Cu toate că sunt foarte conștientă de faptul că perspectiva cărții nu este fidelă 100% realității (prin urmare nu prea consider a fi neapărat un roman de memorii), mi-a făcut o plăcere să citesc cartea care ne plasează literatura între cele universale care au dat opere ca Romeo și Julieta, Tristan și Isolda dar și Paul și Virginia. De unde știu că „Maitreyi” nu e 100% fidelă realității, pe lângă faptul că e un roman? Pentru că „It does not die” (sau „Dragostea nu moare” traducerea în română) de Maitreyi Devi, pe temă căreia vă las să vă documentați dacă nu ați intuit-o deja.

8. Sub aceeași stea de John Green. Ei bine, mai ales în această perioadă cu pandemiade coronavirus, poate că nu este neapărat o alegere prea înțeleaptă, dar am ales să pun în această listă și un roman oarecum de dragoste între doi adolescenți americani bolnavi de cancer. Sunt foarte conștientă de faptul că există și ecranizarea cu Shailene Woodley și Ansel Elgort în rolurile principale, dar de foarte multe ori prefer cartea în defavoarea filmului. Filmele și serialele își au și își vor avea mereu locul lor în sufletul meu (a se vedea ultima carte) dar merg întotdeauna pe mâna cărților deoarece consider că-mi fac un mare serviciu memoriei și imaginației pe termen lung. Ceea ce-mi place la carte este prezentarea situației, nimic nu e roz, nu e ca și cum amândoi protegoniștii vor supraviețui, se vor vindeca, se vor căsători și vor avea o familie frumoasă cu doi copii și o casă cu cățel și purceluș. 

9. Doi ani de vacanță de Jules Verne. Eh, nici cartea asta nu pare a fi foarte inspirat aleasă având în vedere situația medicală la nivel mondial. Cred că mulți adulți cu situația locului de muncă neclară ajunși și în punctul isteriei mi se vor urca în cap la gândul ideii de a sta în vacanță / concediu 2 ani. Cu toate aceste, mi-a rezonat foarte mult situația rivalităților în mediul școlar la vârsta pre-adolescentină, dar și faptul de a se organiza aproape de unii singuri (în contextul real și național de a fi lăsat în grija bunicilor / mătușilor & unchilor pentru că părinții lucrează în străinătate).

10. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas. Aici cred că am 2 - 3 informații de împărtășit. Inițial am văzut o adaptare a romanului care să-mi deschidă curiozitatea spre romanul de bază. Și, ce să vezi, de la romanul „Cei trei mușchetari” a lui Dumas până la sute de la romaneîn mai puțin de 20 de ani de viață a mai fost un singur pas. Romanul de față vorbesște despre dragoste, minciuni, politică, război și camaradenie. Ce-mi pare rău este că încă n-am reușit să scriu recenzii pe blog la toate cărțile pe care le-am citit în viața asta și nici nu cred c-aș putea vreodată să fac acest lucru.

duminică, 15 martie 2020

Cartea săptămânii #19: „Copiii căpitanului Grant” de Jules Verne


Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi m-am gândit să abordez un subiect ceva mai ușurel și mai copilăros, și anume una dintre cărțile lui Jules Verne. Sunt foarte conștientă de faptul legat de simplitatea cărților acestui autor, cărți care de obicei sunt mai degrabă adaptate copiilor și adolescenților, iar filmele sunt cele care mai degrabă adaptează ideile acestor cărți pentru publicul mai matur să-l numim. Nu mai are rost să menționez de importanța cititului, am dezbătut puțin subiectul aici.

„Copii căpitanului Grant” este una dintre cărțile lui Jules Verne pe care le-am lecturat abia la maturitate și, totuși, mi-a stârnit curiozitatea. Pe foarte pe scurt, cartea prezintă aventurile lordului Glenarvan și ale echipajului său care încearcă să-i ajute pe cei doi copii ai căpitanului Grant să-și găsească tatăl pierdut pe ocean. Echipajul (lordul Glenarvan, soția acestuia, echioajul lorsului, copiii căpitanului Grant dar și un om de știință puțintel cam cu capul în nori) trece printr-o grămadă de peripeții doar ca să-l găsească pe căpitanul Grant în cel mai neașteptat loc cu putință, și nu, nu e vorba despre Regatul Unit de unde s-au îmbarcat în drumeție.

Ca și o concluzie generală, mi-a plăcut destul de mult cartea, mi-ar plăcea să dau și de o adaptare la un moment dat.

luni, 18 aprilie 2016

Ce-am mai făcut în ultima săptămână #27

        Sinceră să fiu, eram aproape convinsă că voi sări de data aceasta peste postarea din categoria „Ce-am mai făcut în ultima săptămână” deoarece aveam impresia că nu voi despre ce să vă povestesc, dar meditând puțin, mi-am dat seama că, totuși, am făcut câte ceva.


       În primul rând, am trecut de jumătatea primului volum al romanului „Copiii căpitanului Grant” de Jules Verne, asta după ce am abandonat „Copiii lui Hurin” de J.R.R. Tolkien, pur și simplu nu m-a pasionat cartea respectivă și am fost dezamăgită deoarece eram atâtt de sigură c-o s-o iubesc. Încep să mă obișnuiesc cu faptul că nu întotdeauna îmi aleg cărți care să mi se potrivească ca lumea, iar pe acestea din urmă mi-am propus să le abandonez căci nu-și are rostul să-mi consum timpul cu ele.


        Apoi, mă tot chinui cu crearea unui ROF (regulament de organizare și funcționare) pentru o firmă imaginară de IT pe care trebuie să-l creez ca parte a unui proiect la o materie și numai nu mai reușesc să-l termin, iar asta îmi stă pe creier, dacă înțelegeți ideea.

 
        La o altă materie am reușit să încropesc câteva pagini (vreo 3 - 4) la un referat pe care va trebui să-l aducem în sesiune, sesiune care începe în 6 iunie. Menționez că referatul acesta ar trebui să aibă minim 10 pagini de text efectiv, adică fără să punem la socoteală pagina de titlu, cuprinsul și bibliografia, dar e o dimensiune destul de rezonabilă.

        Pe la masteruri am reușit s-ajung abia joi, și atunci cu întârziere, o să vă explic și asta imediat. Luni am zis că nu trec prin campus căci n-are rost deoarece îi știam năravul lui Mang de a nu da pe la ore iar la Științe n-aveam ore căci e săptămână impară când eu am liber pe acolo. 

        Marți nu m-am putut trezi să merg pe ora 10 dimineața la șeful de catedră de la Științe să îl întreb ce ne cere la cele două materii la care îl avem profesor la partea de curs a materiilor și aș fi putut să dau de la 12 și de un alt profesor și aș fi scăpat și de acela pentru tot restul semestrului, până în sesiune. 

        Miercuri, fiind 13, nu am ieșit din casă din cauza faptului că-s mai superstițioasă ca o babă, vi-o spun cu inima deschisă. Deși aș fi putut să dau de la ora 12 de șeful de catedră de la Științe, am marțea de la 10 la 12 unul dintre cursurile cu el iar al doilea îl am miercurea de la 12 la 14. Iar de la 15 la 18 aș fi avut ore iarăși cu cineva cu care n-am reușit să dau nas în nas, nu cunosc cadrul didactic respectiv. Fiind și săptămână impară, cum vi-am spus, aș fi avut de la 18 la 20 laborator cu proful care semestrul trecut la un alt laborator ne-o dat muncă în echipă și m-am trezit c-am fost singura proastă din tot anul de master de la Științe care chiar a lucrat ca să-și dea seama în sesiune că nu conta nici 0% laboratorul

        Joi am ajuns după ora 16 la curso - proiect deoarece am trecut pe la Bursa Locurilor de Muncă organizată la Trade Center. La Bursă am ajuns pe la ora 15 când majoritatea firmelor își strânseseră boarfele deși ar mai fi trebui să stea până la 16 acolo. Oricum, n-am observat nicio firmă orientată strict doar către IT, iar asta m-a întristat. Plus că erau anunțate 90 de firme dar eu n-am observat mai mult de 50 de standuri nici în ruptul capului.


        În schimb, sâmbătă și duminică m-am bucurat de Formula 1, sâmbătă am văzut o reluare a calificărilor, și aceea am prins-o abia prin Q2 (aproximativ a doua treime a calificărilor pentru necunoscătoare), dar au fost interesante, la fel ca și cursa de ieri, nu îmi pare rău că m-am trezit după nici 7 ore întregi de somn, îmi trebuise ceva anume care m-a trezit cu vreo oră și un pic înainte de începerea cursei și n-am mai putut adormi apoi.

        Cam asta mi-a fost săptămâna, nu extraordinar de interesantă, dar am avut câteva cuvinte de spus.