Lecții până la 28 de ani (III)

Hello! Cum mai sunteți? Pe la începutul anului am început această serie de postări și mi-ar plăcea să o și termin până nu mor aici de bătrânețe, așa că here we go!

Învață mereu ceva nou

Nu te opri din a învăța niciodată. De ce? Nu doar că lucrurile evoluează cu o viteză amețitoare în zilele noastre, dar uneori trebuie să schimbi macazul profesional în viața asta. Iar să te apuci să înveți ceva nou la 55 de ani după ce-ai lâncezit ultimii 30 de ani prostindu-te că nu mai ai de ce să înveți ceva nou este una dintre cele mai mari porcării pe care le-ai putea face. De asemenea, învățând ceva nou, pot să ți se ivească în cale oportunități noi, ți-e mult mai ușor să te reîncadrezi pe piața muncii. Și ce este cel mai important lucru aici, încetinești degradarea neuronală din creier.

E ok să nu-ți dorești copii

Asta este o discuție foarte lungă, dar pe foarte scurt sunt o grămadă de motive pentru a-ți dori sau a nu-ți dori copii, iar asta crede-mă că este foarte normal. De la banalul nu e momentul, trecând prin probleme de sănătate și ajungând la a nu-ți plăcea copiii deloc, sunt atât de multe motive pentru care să nu ai copii, iar toate motivele sunt perfect valide. Tu te cunoști cel mai bine, nimeni n-ar trebui să își permită să îți impună să ai copii.

E ok să-ți schimbi meseria

Este foarte ok și normal să nu stai la primul loc de muncă 45 de ani adică de când ieși de pe băncile școlii până ieși la pensie. Sunt destule motive pentru care să-ți schimbi locul de muncă. De exemplu, vrei un venit mai bun, alte beneficii extra-salariale, te muți într-un alt oraș, vrei un alt domeniu, vrei alte provocări, poate ai găsit un alt loc de muncă mai aproape de locul unde locuiești.

E ok să nu profesezi în domeniul în care ți-ai terminat facultatea

Uneori, se întâmplă se termini o facultate și să nu îți găsești de lucru în domeniu. Sau ți-a plăcut facultatea, dar când a fost să dai nas în nas cu un loc de muncă în domeniu, ghici ce? Nu-ți place domeniul. Am mai auzit și de cazuri în care, deși persoanele în cauză au absolvit facultatea au avut nevoie de alte experiențe profesionale înainte de a profesa în domeniul în care au terminat facultatea.

E ok să îți schimbi liceul / specializarea de liceu

Ok, asta vine oarecum dintr-o experiență nu neapărat rea sau bună cu liceul, este doar o experiență. Cel puțin în România se întâmplă să îți greșești codurile la înscrierea la liceu și să nimerești să intri la o specializare care nu ți se potrivește deloc. Într-o asemenea situație, întreb mai ales aparținătorii legali, căci acolo este o problemă defapt: vi se pare în regulă să torturați un adolescent prin a-l forța să rămână la o specializare în care face 60% materii la care nu excelează deloc când ați putea să-l transferați la o altă specializare unde s-ar simți mai bine și și-ar descătușa potențialul? Sau există situația în care din diverse considerente, este mai în regulă să te muți din liceu deoarece nu îți place mentalitatea locului respectiv.

E ok să îți schimbi facultatea

Iarăși, din înalta mea înțelepciune, vă pot spune că se întâmplă, poate mai frecvent decât vă puteți închipui, ca facultățile să nu fie ceea ce vi-ați închipuit. Ce caută sportul și engleza, poate chiar și fizica cu electrotehnica și electronica la partea de IT, unde se presupunea că faci software development? Și anterior chiar nu am glumit deloc. Mi-aș fi dorit să fac ceva mai de profil programming decât chestii hardware. Așa încât, mi se pare absolut normal să îți schimbi facultatea dacă nu îți întrunește așteptările / standardele.

Review: Șampon antimătreață Schauma

Hello! Cum mai sunteți?

Cred că deja știți faptul că am o imensă situație cu dermatita mea seboreică, iar astaîmi impune un drum al căutării și găsirii unui șampon antimătreață eficient și cât mai ieftin. De-a lungul timpului am folosit șampoane de la Clear, Head & Shoulders, Schauma, Dove, Cosmia și câte și mai câte, nici eu nu mai știu exact. Vi-am lăsat link mai sus către majoritate a șampoanelor antimătreață pe care le-am folosit în ultimii ani și despre care am scris pe acest blog, doar ca să vă faceți o impresie despre ce înseamnă pentru mine situația cu scalpul meu.

 

În ultima perioadă am observat faptul că șampoanele de la Schauma, mă refer la acestea antimătreață, nu prea își mai fac treaba pentru mine, iar asta îmi restrânge mult prea mult opțiunile, doar H& și Clear ce își mai fac treaba. De data asta am mers pe versiunea clasică de șampon antimătreață de la Schauma plus versiunea mică, deoarece deja aveam experienața celeilalte versiuni de șampon Schauma antimătreață folosit în ultimul an și nu-mi doream ceva fără rezultate care să mai fie și greu de terminat pe deasupra. Ei bine, se pare că avusesem instinc bun, nici această versiune nu a avut rezultatele mult așteptate, îmi era greu să scap de mâncărimi și descuamări. 

Prin urmare, cred că o perioadă bună de timp voi sta deoparte de șampoanele antimătreață a celor de la Schauma deoarece nu am observat nicio îmbunătățire. 

Cartea săptămânii #33: „It does not die” de Maitreyi Devi

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper că vă găsesc bine, mai ales cu temperaturile acestea nasoale, cu toate că subsemnata își striga în gura mare dorința de temperaturi caniculare.

Cu toții o știm pe eroina lui Mircea Eliade, Maitreyi, din romanul cu același nume (fiind personaj eponim). Dar ce s-a-ntâmplat cu ea după încheierea romanlui lui Eliade? Dar e oare adevărat tot ce-a scris Eliade în cartea respectivă? Sau e doar o versiune umplută de fantezie și durere? Adevărul e undeva la mijloc ar spune unii. Dar eu cred că adevărul e mai spre altceva, ca să spun așa.

La 42 de ani după evenimentele povestite de Eliade, Maitreyi este vizitată de un român în încercarea de a afla toată povestea. Din acel moment începe o călătorie către infinit a autoarei, care-și dă seama că a atins timpul.

O călătorie incitantă a autoarei către vremurile de acum 42 de ani (timpul romanului), de parcă totul s-ar fi petrecut deunăzi, menite nu numai să clarifice adevărul despre ce s-a-ntâmplat în perioada în care Eliade a locuit sub acoperișul tatălui ei, dar e și o călătorie inițiatică a autoarei spre a se descoperi pe sine și a ne dezvălui o parte din culoarea Indiei și din viața poetului Tagore.

Personal, e a doua sau a treia oară când încerc să citesc cartea, din păcate doar de această dată am reușit s-o duc de la un capăt la altul, dar nu mi-a părut defel rău pentru drumul pe care l-am parcurs cu această carte în mână. Și de asemenea, îi rămân recunoscătoare doamnei profesoare Vînturache pentru că ne-a spus de această carte minunată, cu toate că îmi doresc să fi realizat faptul că sunt oarecum talentată la literatură și cât de mult îmi place să citesc. Cred că e în zadar să închei mărturisind că mi-e dor de fosta mea dirigintă (din clasele V- VII) care a realizat ce zace în mine. Îi voi rămâne veșnic recunoscătoare și îmi pare rău că nu m-am ridicat în continuare la nivelul așteptărilor dânsei.

Review: Masca de păr Kallos Argan

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine. Eu mă bucur de niște zile ușor mai relaxate, nu mă pot plânge deloc de cum îmi merge.

Pentru astăzi mi-am propus să vă las câteva cuvinte scrise despre o nouă mască de păr încercată de la Kallos. Nici nu îmi mai aduc aminte dacă am mai folosit acest produs. Am cumpărat masca de păr o dată cu vopseaua de păr (aceea blondă) de la Syoss, deoarece am considerat faptul că ar putea fi o trecere destul de drastică de la părul meu natural sau vopsit în roșcat (fără decolorare) la blond. Pot spune că mi-a plăcut această mască de păr deoarece îmi „înmuia” părul și mă ajuta cu perierea acestuia, în condițiile în care am folosit-o cu aplicare de 2 - 3 minute sau chiar 30 - 60 de minute. Secretul meu este să nu clătesc de tot masca, adică mai las ceva urme de produs în păr.

Ca și o concluzie, cred c-aș mai recumpăra produsul, după ce mai termin de încercat produsele și combinațiile pe care le am pe lista de dorințe (de încercat). 

Filmul / serialul săptămânii #8: „Profilage” (a.k.a. „Profiling” sau „Psihologia crimei”)

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți cu această vreme înăbușitoare? Mie, personal, nu-mi vine să cred că vara asta s-a decis să vină, așa, pe sfârșit de sezon, dar măcar mă bucur de căldură atâta vreme cât se mai poate. Eu am parte de o săptămână destul de ocupată, puțin mai haotică decât acceptă toleranța mea, dar, din nou, nu mă plâng căci îmi dau seama că va fi ok la sfârșit.

Deoarece îmi dau seama cât e de importantă o rutină de selfcare, în special în asemenea perioade, încerc din răsputeri că fac zilnic ceva și pentru mine, pentru a mă ajuta să trec mai bine peste perioadele stresante. Una dintre preferințele mele care îmi aduc o stare de bine este vizionarea filmelor sau serialelor.

Pentru astăzi mi-am propus să vă las scrise câteva cuvinte despre unul dintre serialele mele foarte preferate, și anume „Profilage”. E adevărat că eu nu am văzut „Criminal Minds”, habar n-am să pun în relație cele 2 seriale, dar am văzut vreo 3 sezoane și ceva din „The Mentalist”, iar aici vă pot spune că există legătură, eu am început să văd „Profilage” ca o adaptare feministo-franceză a „The Mentalist”. Personal, îmi place cum sunt expuse evenimentele și felul în care Chloe și Adele trec peste traumele pe care viața le-a oferit.

Ca și concluzie generală, recomand serialul, mai ales dacă sunteți pasionați de serialele polițiste și franceză (căci serialul nu numai că se desfășoară preponderent în Paris, ci și dialogul are loc prin intermediul francezei).

Review: Antiperspirantul Fa Invisible Sensitive

Hello! Cum mai sunteți? Nu știu cum e la voi, dar pe la mine au venit să stea ditamai căldurile alea mai de vară, în sfârșit, zici că vara nu mai avea de gând să vină pe la mine, exact ca și cu mirosul de tei. Iar în concordanță cu situația, m-am gândit să abordez și subiectul articolului de azi.

Recenzia zilei de astăzi îi revine antiperspirantului Fa Invisible Sensitive. Am cumpărat produsul cred că pe la început de vară, prinsesem o ofertă la Kaufland, dând pe el sub 7 lei. Și credeți-mă pe cuvânt că știu c-am luat-o rău pe arătură cu produsele Fa în ultimul an, nici eu nu știu ce m-a apucat. Nu știu exact ce așteptări aveam de la acest produs, țin minte că îl luasem pentru că era antiperspirant și deoarece nu-l mai încercasem până atunci, cred că se poate spune că eram într-o dispoziție de minte deschisă. În schimb, pot spune că acest produs m-a dezamăgit, deoarece nu mă protejează eficient, la 4 - 6 ore are nevoie de reaplicare. Iar ca parfum, pe mine mă duce cu gândul la acel miros clasic de Nivea pe care îl detest.

Ca și o concluzie generală, aș vedea produsul mai potrivit pentru persoanele care nu au o situație critică cu transpirația înnebunite după mirosul clasic Nivea.

Cartea săptămânii #32: „Academia Vampirilor: Inițierea” de Richelle Mead

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi m-am gândit să continuăm seria „Academia Vampirilor” cu cel de-al doilea roman din serie, și anume „Inițierea”.

În debutul acestui al doilea volum al seriei "Academia Vampirilor", Rose călătorește împreună cu Dimitri către locul unde trăiește un bărbat care ar trebui să joace un rol decisiv în formarea lui Rose ca gardian. Dar când cei doi dhampiri ajung la locație, descoperă rămășițele unui atac al cărui autori sunt un grup de strigoi, grup ce-a fost ajutat de oameni, lucru nemaiîntalnit până atunci.

Strigoii pot fi "creați" în două feluri: când un moroi omoară un hrănitor în timpul mesei (adică îi mănânca tot sângele, precum a făcut Natalie Dashkov în cartea anterioară) sau când un om sau dhampir este omorât și apoi forțat să bea din sângele altui strigoi (a se vedea cărțile următoare).

Apoi, lumea moroilor este zguduită de un alt asemenea atac al strigoilor care nu numai ca forțează elevii Academiei și familiile acestora să se întâlnească pe perioada vacanței de iarnă într-o stațiune bine păzită ci și o omoară pe mama Miei Rinaldi, rivala Lissei și a lui Rose. Scăparea unei informații despre localizarea strigoilor, îi va aduna într-o aventură dramatică pe Eddie, Mason și Mia plecați într-o vânătoare sinucigașă de strigoi și Rose și Christian Ozera pe de altă parte în încercarea de a-i întoarce pe calea logicii pe cei din primul grup.

În această carte se observă drumul parcurs de Rose spre maturizare (drum lung pe care nu-l încheie înca) cât și relațiile cu noi personaje (Adrian Ivashkov, Tasha Ozera și propria mama) și evoluția cu personajele deja cunoscute.

        

Sfârșitul cărții vi-l las spre a-l "degusta" singuri. Enjoy!

        

Ceea ce-mi place la acest volum este încercarea de maturizare a Miei (produsă de moartea mamei și participarea la acea vânătoare sinucigașă de strigoi pe care am pomenit-o mai sus) și a lui Rose. Ce nu-mi place la această carte sunt atitudinile lui Adrian (mi se par prea disperate încercările lui Adrian de a o atrage romantic pe Rose spre el) și a lui Janine (chiar mi s-a părut tâmpită reacția ei când a observat că Rose s-a oprit politicoasă la abordarea lui Adrian în timpul banchetului de Crăciun), mama lui Rose.

Review: Gel de duș cu ceai verde marca proprie Carrefour

Hello! Cum mai sunteți? V-aș întreba sau aș scrie despre speranțele mele cum că n-ați dat fuga în îmbulzeli week-end-ul acesta, dar deja m-am obișnuit în peste 28 de ani cu mentalitatea românească, fiind conștientă c-ar fi în zadar...

Pentru astăzi m-am gândit să vă las scrise câteva cuvinte despre gelul de duș cu ceai verde marca proprie Carrefour. L-am cumpărat pe la începutul lunii dintr-un Carrefour (evident, deh) care mi-a ieșit în cale relativ întâmplător cu vreo 3 - 3.5 lei. Speram să aibă un miros proaspăt, cumva verde, dar s-a dovedit că are un parfum oarecum amărui, de crud, ceva în genul acestui gel de duș. Iar de uscat pielea, nu pot spune că mi-o usucă dar nici că mi-ar hidrata-o.

Ca și concluzie, îmi pare bine c-am încercat acest gel de duș, nu de alta dar îmi doresc de ceva vreme să le testez toată gama proprie de geluri de duș.

Filmul / serialul săptămânii #7: „DC`s Legends of tomorrow”

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? După aproximativ 2 luni de pauză ale acestei rubrici, revin azi cu recenzia pentru unul dintre „noile” seriale pe care le urmăresc. Logic, nu e neapărat nou deoarece a fost lansat în 2016 și o parte dintre personaje îmi sunt deja cunoscute.

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelor pe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

Ca un mic disclaimer, am ales o poză de articol cu echipa de actori din primul sezon din cauza nostalgiei și din cauza știți voi cui, nu mai are rost să vă mai spamez cu ideea, dar vă spun că personajul interpretat de respectiva persoană e al doilea în topul preferințelor până la momentul curent.

Ceea ce îmi place cel mai mult la serial este faptul că trecutul personajelor se observă cel parțial destul de bine asupra lor la momentul prezent. Da, cum spun și personajele, nu sunt eroi, își au păcatele personale, alegeri pe fond emoțional nu neapărat ok, dar, hei, acesemea detalii te fac uman, nu-i așa?

Ce nu-mi place prea mult este faptul că sunt prea multe schimbări în ceea ce privește echipa de bază a Legendelor, adică la sfârșit de sezon 5 rămâi cu doar 2 din personajele cu care ai început seria?

Ce este un wireframe?

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine, mai ales cu vremea care este prin vestul țării... n-am cuvinte.

Dacă și tu ești începător în ale programării, ai foarte multe de învățat despre o grămadă de lucruri, unelte (tools), tehnologii, procese și alte asemenea lucruri. În rezumatul de față încerc să explic pe foarte scurt (atâta cât se poate pe foarte scurt) ce înseamnă wireframe, deoarece îmi dau seama că v-am băgat deja în ceață cu termenul.

Ce este un wireframe:

Wireframe-ul despre care vorbesc în documentul de față face referire la procesul de dezvoltare a produselor software, fie că vorbim despre aplicații desktop sau de site-uri web. În primul și în primul rând, acest wireframe (orice o fi fiind acest termen) se folosește în faza de explorare a ciclului de viață a produsului.

Acest wireframe este, în fapt, o modalitate de proiectare a produselor software la nicel structural. Îl puteți asemui cu un schelet bidimensional al unui software, la fel cum se folosesc schițele în domeniul arhitecturii. Ceea ce este important când se creează acest wireframe este faptul că se ia în considerare înfățișarea conținutului și cum afectează acest conținut nevoile și navigarea utilizatorului. Fiind utilizat în procesul de dezvoltare timpurie pentru structura de bază a software-ului (chiar înainte de adăugarea proiectării vizualre și a adăugării majorității conțiutului), stilizarea, culorile și elementele grafice sunt utilizate la minimum.

De asemenea, aduce în prim-plan utilitatea, scalabilitatea (inexistența nevoii de reproiectare pentru menținerea performanței unui produs la suprasarcină) și ușurința de actualizare a produsului software în curs de dezvolare.

Există 3 tipuri de wireframe, în funcție de detalierea acestuia: low-fidelitu wireframe, mid-fidelity wireframe și high-fidelity wireframe.

Avantajele folosirii unui wireframe:

• Crearea și folosirea unui wireframe furnizează o schemă sau un șablon al produsului ce poate fi discutată cu clientul foarte devreme în procesul de dezvoltare a proiectului.
• De asemenea, poate exista și un răspuns (feedback) din partea posibililor viitori utilizatori ai produsului.
• Asigură faptul că funcționalitatea aplicației și conținutul sunt poziționate corect pe baza nevoilor afacerii cât și a clienților.
• Permite clarificarea vizuală și / sau grafică a elementelor aplicației. Clientul, dacă nu are cunoștințe cât de cât mai aprofundate de IT, poate că nu știe ce e aia „hero image”, „google map intergration”, „product filtering”, „light boxes” etc, dar în momentul în care îi arăți schițele, va înțelege mult mai bine ceea ce dorești să îi transmiți.