Review: Gel de duș cu ceai verde marca proprie Carrefour

Hello! Cum mai sunteți? V-aș întreba sau aș scrie despre speranțele mele cum că n-ați dat fuga în îmbulzeli week-end-ul acesta, dar deja m-am obișnuit în peste 28 de ani cu mentalitatea românească, fiind conștientă c-ar fi în zadar...

Pentru astăzi m-am gândit să vă las scrise câteva cuvinte despre gelul de duș cu ceai verde marca proprie Carrefour. L-am cumpărat pe la începutul lunii dintr-un Carrefour (evident, deh) care mi-a ieșit în cale relativ întâmplător cu vreo 3 - 3.5 lei. Speram să aibă un miros proaspăt, cumva verde, dar s-a dovedit că are un parfum oarecum amărui, de crud, ceva în genul acestui gel de duș. Iar de uscat pielea, nu pot spune că mi-o usucă dar nici că mi-ar hidrata-o.

Ca și concluzie, îmi pare bine c-am încercat acest gel de duș, nu de alta dar îmi doresc de ceva vreme să le testez toată gama proprie de geluri de duș.

Filmul / serialul săptămânii #7: „DC`s Legends of tomorrow”

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? După aproximativ 2 luni de pauză ale acestei rubrici, revin azi cu recenzia pentru unul dintre „noile” seriale pe care le urmăresc. Logic, nu e neapărat nou deoarece a fost lansat în 2016 și o parte dintre personaje îmi sunt deja cunoscute.

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelor pe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

Ca un mic disclaimer, am ales o poză de articol cu echipa de actori din primul sezon din cauza nostalgiei și din cauza știți voi cui, nu mai are rost să vă mai spamez cu ideea, dar vă spun că personajul interpretat de respectiva persoană e al doilea în topul preferințelor până la momentul curent.

Ceea ce îmi place cel mai mult la serial este faptul că trecutul personajelor se observă cel parțial destul de bine asupra lor la momentul prezent. Da, cum spun și personajele, nu sunt eroi, își au păcatele personale, alegeri pe fond emoțional nu neapărat ok, dar, hei, acesemea detalii te fac uman, nu-i așa?

Ce nu-mi place prea mult este faptul că sunt prea multe schimbări în ceea ce privește echipa de bază a Legendelor, adică la sfârșit de sezon 5 rămâi cu doar 2 din personajele cu care ai început seria?

Ce este un wireframe?

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine, mai ales cu vremea care este prin vestul țării... n-am cuvinte.

Dacă și tu ești începător în ale programării, ai foarte multe de învățat despre o grămadă de lucruri, unelte (tools), tehnologii, procese și alte asemenea lucruri. În rezumatul de față încerc să explic pe foarte scurt (atâta cât se poate pe foarte scurt) ce înseamnă wireframe, deoarece îmi dau seama că v-am băgat deja în ceață cu termenul.

Ce este un wireframe:

Wireframe-ul despre care vorbesc în documentul de față face referire la procesul de dezvoltare a produselor software, fie că vorbim despre aplicații desktop sau de site-uri web. În primul și în primul rând, acest wireframe (orice o fi fiind acest termen) se folosește în faza de explorare a ciclului de viață a produsului.

Acest wireframe este, în fapt, o modalitate de proiectare a produselor software la nicel structural. Îl puteți asemui cu un schelet bidimensional al unui software, la fel cum se folosesc schițele în domeniul arhitecturii. Ceea ce este important când se creează acest wireframe este faptul că se ia în considerare înfățișarea conținutului și cum afectează acest conținut nevoile și navigarea utilizatorului. Fiind utilizat în procesul de dezvoltare timpurie pentru structura de bază a software-ului (chiar înainte de adăugarea proiectării vizualre și a adăugării majorității conțiutului), stilizarea, culorile și elementele grafice sunt utilizate la minimum.

De asemenea, aduce în prim-plan utilitatea, scalabilitatea (inexistența nevoii de reproiectare pentru menținerea performanței unui produs la suprasarcină) și ușurința de actualizare a produsului software în curs de dezvolare.

Există 3 tipuri de wireframe, în funcție de detalierea acestuia: low-fidelitu wireframe, mid-fidelity wireframe și high-fidelity wireframe.

Avantajele folosirii unui wireframe:

• Crearea și folosirea unui wireframe furnizează o schemă sau un șablon al produsului ce poate fi discutată cu clientul foarte devreme în procesul de dezvoltare a proiectului.
• De asemenea, poate exista și un răspuns (feedback) din partea posibililor viitori utilizatori ai produsului.
• Asigură faptul că funcționalitatea aplicației și conținutul sunt poziționate corect pe baza nevoilor afacerii cât și a clienților.
• Permite clarificarea vizuală și / sau grafică a elementelor aplicației. Clientul, dacă nu are cunoștințe cât de cât mai aprofundate de IT, poate că nu știe ce e aia „hero image”, „google map intergration”, „product filtering”, „light boxes” etc, dar în momentul în care îi arăți schițele, va înțelege mult mai bine ceea ce dorești să îi transmiți.

Cartea săptămânii #31: „Academia vampirilor” de Richelle Mead

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Nu știu dacă vi-am mai povestit, dar câteodată mă mai bucur și de câte o ficțiune bună, ca să zic așa, chiar dacă nu devin neapărat fana numărul 1 al acelei opere. Pur și simplu mi se mai întâmplă și mie.

„Academia Vampirilor” este primul volum al seriei ce-i poartă numele. Rose și Lissa sunt cele mai bune prietene și locuiesc în gazdă în timp ce-și urmează studiile împreună în Portland. Nimic neobișnuit până aici. Dar Rose și Lissa nu sunt fete obișnuite. Lissa este un moroi dintr-o familie regală iar Rose este un dhampir; și mai presus de toate, sunt amândouă fugare de la o școală specială pentru cei ca ele. Dar ce sunt moroii și dhampirii? Moroii sunt vampiri vii, care se hrănesc (așa cum anticipați) cu sânge de la oamenii obișnuiți sau de la dhampiri (de menționat cantitatea mică luată, pentru a nu omorî donatorii) care își „donează” benevol sângele pentru așa ceva în schimbul endorfinelor secretate în timpul hrănirii de moroi. Dhampirii sunt ființe hibride între oameni și moroi, având constituția robustă a oamenilor și simțurile dezvoltate ale moroilor, care sunt pregătiți fizic pentru a fi gardienii moroilor; în mod normal, majoritatea femeilor dhampir rămân să-și crească copii iar bărbații sunt cei ce devin gardieni (Rose și mama ei sunt printre puținele femei gardiene).

Aventura celor două prietene în lumea nesigură a oamenilor se termină într-o seară la începutul cărții când sunt găsite în sfârșit de gardienii fostei lor școli speciale și duse înapoi la Academie. De aici o serie întreagă de peripeții în încercarea fetelor de a se reintegra în societatea Academiei și de a face față intrigilor maleficului Victor Dashkov și ale fiicei acestuia, Natalie, pentru a o forța pe Lissa să-și folosescă magia rară pentru a-l vindeca pe Victor de maladia rară și în mod normal incurabilă de care suferă. 

            

Plus câte o nouă poveste amoroasă pentru fiecare dintre cele două prietene.

            

Ce nu mi-a plăcut în general la toată seria a fost faptul că se bazează pe mai noua și veșnica (eterna) poveste cu vampiri.

Vacanța la munte

Hello! Cum mai sunteți? A venit vremea frumoasă afară, soarele strălucește sus pe cer din ce în ce mai mult timp, iar afișajele termometrelor devin din ce în ce mai prietenoase. Ceea ce înseamnă doar un singur lucru: a venit vremea concediilor. Deși prin România este încă o tradiție ca oamenii să meargă vara la mare, în special pentru plajă, iar iarna la munte pentru săniuș și schi, a început, totuși, să se dezvolte și un alt tip de turism: turismul activ. Prin turism activ mă refer la acel tip de concediu / vacanță sau city break în care nu mergi undeva doar ca să stai cu burta la soare sau să te dai de două ori cu placa pe pârtie și asta e cam tot ce faci. Mă refer la acel gen de turism în care explorezi la maxim destinația (orașul) aleasă, faci drumeții montane, iei pulsul locului.

Pentru articolul curent mi-am propus să vă ofer câteva sugestii umile pentru petrecerea unui concediu activ la munte, mai ales pe timp de vară. Am ales aceste sugestii de așa natură încât să fie și pe placul meu personal, nu doar al vostru, al cititorilor.

Drumeții

Drumețiile sunt unul dintre cele mai accesibile și ușoare lucruri pe care le puteți face când vine vorba de concediul la munte. În plus, e și gratis. În cel mai favorabil caz aveți nevoie de foarte puține lucruri:

• protecție solară;
• ochelari de soare;
• apă;
• încălțăminte adecvată;
• un rucsac de calitate;
• niște gustări, de preferabil și câteva gustări energizante;
• niște bandaje în caz de urgență;
• telefonul mobil (pentru aceleași motive ca și punctul ulterior);
• pălării, eșarfe, șepci etc pentru accoperit capul.

Un alt motiv pentru care să alegi o drumeție ar fi peisajele incredibile peste care poți da. De asemenea, o asemenea activitate îți permite să te deconectezi de probleme și să mai elimini din stresul cotidian cu care ne-am confruntat cu toții în ultima perioadă. Unde mai pui că dacă ești inspirat, te poți bucura de o drumeție în condiții de siguranță în cazul acestei pandemii.

sursă foto

Ca un ultim sfat, aș înclina să vă sugerez să consultați un punct zonal de informare turistică pentru a putea alege un traseu adecvat situației grupului. Sau puteți încerca la recepția locației la care sunteți cazați, nu de alta, dar personalul de acolo vă poate furniza idei fantastice.

Ciclism montan

Pentru pasionații de drumeții care se descurcă destul de bine cu mersul pe bicicletă, le-aș sugera drumețiile pe bicicletă. Nu doar că nivelul de adrenalină este mai mare, dar te bucuri și de un grad de libertate mai mare. Nu de puține ori, locațiile acreditate (hoteluri, pensiuni, campinguri) pun la dispoziția propriilor clienți posibilitatea de a închiria o bicicletă potrivită unei asemenea activități, dar oferă și posibilitatea de a-ți aduce tu de acasă propria bicicletă.

sursă foto

Ca și un lucru adițional rucsacului și celorlalte lucruri necesare de mai sus, mai adaug pe listă și casca de protecție, care e obligatorie.

Cățărări

Cui nu-i place ca din când în când să escaladeze tot felul de suprafețe? Mie da, și am 28 de ani în momentul în care scriu acest articol. Iar concediul la munte vă poate oferi oportunitatea de a vă satisface această indulgență într-un mediu sigur și organizat, dacă sunteți atenți și alegeți un organizator autorizat.

sursă foto

Rafting

Pentru cei pasionați de sporturi nautice, un concediu la munte pe timp de vară le poate oferi satisfacerea „micilor” plăceri nevinovate. În multe regiuni montane există cursuri de apă cu albie îndeajuns de largă și adâncă încât să permită navigarea cu bărci gomflabile.

sursă foto

Atât distractiv cât și sportiv, raftingul combină spiritul de echipă și distracția. Acest sport are tot ce e nevoie pentru a fi o alegere interesantă pentru vacanța la munte a multor familii!

Sfat: s-ar putea ca această activitate să fie ușor costisitoare, depinzând foarte mult de facilități, zonă și țară; se poate ajunge cu ușurință la cheltuieli de 25 – 30 euro / dolari americani / lire sterline per persoană pentru o singură ședință

Bălăceală

Sincer, cui nu-i place bălăceala în apă pe timp de vară, când afară sunt temperaturi toride? Departe de plajele adesea aglomerate ale coastei, muntele și apa sa proaspătă vă întind brațele.

Regiunile montane nu numai că oferă o ușoară atenuare a temperaturilor resimțite în zona câmpiilor, dar, de asemenea, oferă o multitudine de cursuri de apă și lacuri în care să te bălăcești. De asemenea, și locațiile (unele dintre ele, nu neapărat toate) în care vă cazați vă pot pune la dispoziție diverse variante de piscine

Parcurile naturale / naționale / regionale

Zonele montane nu sunt căutate de iubitorii de natură și activități în aer liber doar pentru drumeții. Mai ales în zonele montane și deluroase puteți întâlni o multitudine de parcuri de aventură, parcuri naturale, naționale sau regionale care sunt în fapt, sanctuare pentru fauna și flora aflate în pericol de extincție. Atât zonele protejate respective cât și drumul până la ele oferă experiențe de neuitat cât și priveliști demne de imortalizat pentru eternitate.

Acestea sunt doar câteva dintre activitățile pe care le puteți desfășura în zonele montane în absența zăpezii. Prin intermediul acestui articol mi-am dorit să vă ofer doar o perspectivă asupra unor activități (pe care eu le consider) interesante pe care le puteți realiza la munte.

Săpunuri solide încercate recent (Fruit Passion și Nancy)

Hello! Cum mai sunteți? Sper că aveți grijă de voi, nu de alta dar se pare că nu se știe de unde te poți îmbolnăci zilele acestea... Iar ca să fiu în ton cu ce-am scris anterior, astăzi voi lăsa scrise câteva cuvinte despre ultimele 2 noi săpunuri solide încercate.

Aceste săpunuri marca Fruit Passion le-am găsit doar prin magazinele Lidl, nu știu dacă se comercializează și în alte unități comerciale. Varianta aceasta cu fructul pasiunii și mango miroase discret a fructe și spală destul de bine, dar, totuși, cam favorizează uscarea pielii. O dată cumpărat și pus la a-și face treaba, nu mi-a plăcut cum miroase, nu găsesc nici măcar un singur argument logic pentru situație, dar aș sugera faptul că n-a existat chimie între noi. Îmi dorisem să-l încerc și pe acesta deoarece a fost ultimul neîncercat dintre cele 3 (deși despre primul încercat n-am scris nici până în ziua de azi...).

Sincer, nu știu să vă spun unde puteți găsi săpunurile Nancy, eu tind să le găsesc prin magazinele de cartier, adică în acele mici ABC-uri de la colțurile blocurilor. Săpunul acesta mi-a plăcut ca și miros deoarece era proaspăt, plus că bucata mi se părea îndeajuns de măricică (să ne facem bine înțeleși, îmi plac săpunurile care sunt o idee mai mari când abia desigilezi ambalajul, dar e o limită fină pentru mâinile mele mici între ce e ideal și ce e mult prea mare). Dar, la fel, cam ca orice săpun solid are tendința de a ajuta procesul nefast de uscare excesivă a pielii.

Noi cumpărături

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine... Și ca să încep bine articolul de față, am un fel de mărturisire (sau confesiune, dacă vreți s-o luați așa) de făcut, și anume că n-ați vrea să știți ce „coș de gunoi” am la capitolul empties și nici măcar n-a trecut un an de strâns. Iar mărturisirea a fost făcută ca un fel de mică justificare pentru multitudinea de produse cumpărate în 3 luni de zile de când strâng pozele de mai jos.

• o loțiune intimă Cien Pro Care
• un gel de duș Cien menthol & lime
• un săpun solid Fruit Passion cu fructul pasiunii și mango
• niște role de prosoape de bucătărie
• un antiperspirant Dove Original
• o spumă de păr Bevola

• un săpun lichid Bevola Sensitive
• un șampon schauma
• o cremă de mâini Bevola Cotton

• un săpun lichid cu aloe vera
• niște absorbante pentru că toate tipele trecute de adolescență cam au menstruație
• niște periuțe de dinți

• niște acetonă de la farmec
• o loțiune de corp Cien cu aloe vera
• un lac de unghii
• un gel de duș Cien Lime
• o mască de păr Kallos Argan
• niște vopsea de păr de la Syoss la care am prins o megaofertă

• o sticluță de albastru de metilen
• un gel de duș Carrefour cu ceai verde
• un gel de duș Carrefour cu lemn de cedru
• o cremă de mâini Geroroyal cu gălbenele
• un antiperspirant Fa Invisible Sensitive
• un antiperspirant Fa Sport
• o pastă de dinți dentalux

Cartea săptămânii #30: „Die Weisse Massai” de Corinne Hofmann

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Pentru că e duminică m-am gândit să abordez ceva mai ușor și, totuși, nu neapărat ușor, ca să zic așa, și anume o carte.

Cred că era prin iarnă sau la începutul carantinei când scrolam pe site-ul celor de la Cinemagia în căutare de filme și alte prostioare când am dat peste titlul „Die Weisse Massai”. M-a atras ideea de limbă exotică, probabil tribală și am intrat pe linkul respectiv cu mult înainte să realizez că așa-zisa limbă exotico-tribală e doar germana (ca să vă imaginați câtă germană mai știu). Citind recenzia filmului, am aflat că e defapt ecranizare după o carte autobiograficcă a autoarei elvețiene Corinne Hofmann. Sincer, nu știu nici până acum de ce am ales să citesc cartea în loc de a vedea filmul, dar nu-mi pare rău deloc, cu toate că nici până la momentul publicării acestei recenzii eu n-am văzut ecrannizarea.

Povestea cărții este simplă, și.totuși, mă pune pe mine pe gânduri deoarece realizez încet încet că lumea aste este foarte mare și foarte diversă, din această cauză mă simt prizonieră în orașul în care îmi fac veacul momentan. Corinne pleacă la un moment dat într-un concediu de Crăciun în Kenya, însoțită fiind de iubitul ei, Marco. Cu toate că nu stă o eternitate în țara respectivă, doar câteva zile aș putea spune, se îndrăgostește nebun și iremediabil de un membru al tribului Massai. Motiv pentru care se hotărăște să își lase în urmă viața liniștită din Elveția pentru a-și urma sufletul. Cartea este plină de diferențele culturale dintre cei doi, Corinne și massaiul ei iubit. Finalul  cărții  vă las  pe  voi 

să-l aflați dacă veți citi cartea...

Review: Gel de duș Cien Menthol & Lime

Hello! Cum mai sunteți? Deoarece suntem încă în plină pandemie iar unii dintre concetățeni nu înțeleg cu frumosul când vine vorba despre protecția intracomunitară împotriva acestui virus, m-am gândit să vin cu o recenzie la un produs care să le ușureze viața celor cărora tot le pasă.

Articolul de azi este destinat gelului de duș Cien menthol & lime pe care l-am adorat până la ultima picătură. Cred că nici nu vă puteți imagina cât mi-a plăcut această combinație văratică dintre mentă și citrice, era cumva răcoritoare și te trezea de dimineață, dacă alegeai să faci un duș / baie în acel moment al zilei. Pe lângă mirosul demențial, ce mi-a mai plăcut la produs a fost faptul că venea într-o cantitate de 500 ml pentru care plăteai sub 5 lei din amintirile mele. Plus că nu simțeam să-mi usuce pielea în mod special sau asemenea părți negative.

Ca și o concluzie generală, mi-a plăcut foarte mult acest gel de duș și nu e exclus să îl recumpăr până la sfârșitul anului (adică până la sfârșitul lui 2020).

Review: Cremă de mâini Bevola Cotton

Hello! Cum mai sunteți? Vă bucurați de weekend? Eu sunt puțin cam ocupată, dar nu mă plâng deloc, cred că o să se scoată într-un final, adică pe termen mediu și lung.

Ca un scurt anunț, am decis să scriu recenzii pentru niște produse pe care o să vi le prezint ulterior într-un articol de tip haul. Aceste produse sunt cumpărate și testate, poate chiar și terminate deja, doar că încă nu am strâns îndeajuns de mult material pentru un asemenea articol (cel cu cumpărăturile).

Pentru astăzi m-am gândit să vă las scrise câteva cuvinte despre crema de mâini Bevola Cotton. De cumpărat, am cumpărat crema de mâini undeva pe la sfârșit de mai sau început de iunie. Aveam nevoie de o cremă de mâini care să mă ajute cu situația mâinilor care par a fi foarte iritate, eu bănuiesc că ar fi faptul că am avut de-a face cu praful la greu. Sincer, nu prea mai știu ce să mai încerc la capitolul creme de mâini din domeniul drugstore, iar să merg până în cealaltă parte a orașlui să caut ceva prin Marionnaud și Douglas doar ca să văd de creme de mâini, nu vreau și gata. La fel, nu vreau să dau comenzi online de creme de mâini ca să plătesc transportul mai mult ca și comanda în sine.

Crema asta de mâini de la Bevola are un parfum tare greu, l-aș duce într-o zonă de parfumuri orientale. Iar ca și efect, e exact același lucru ca și crema de mâini cu mușețel de la Bevola sau Cien, nimic special. Nu pot spune că e ceva negativ, costă doar 5 lei și se găsește prin toate magazinele Kaufland. Doar că, personal, nu m-a cucerit, prefer variantele cu mușețel.

10 lucruri (care îmi plac și care nu îmi plac)

Hello! Cum mai sunteți? Aseară (defapt, pentru mulți ar fi noapte având în vedere că mai erau câteva minuțele până la miezul nopții) am reușit să mă pun să scriu acest articol și să îl programez pentru dimineața asta deoarece nu am obiceiul să mă aglomerez cu zeci de articole într-o singură zi ca mai apoi să nu mai am ce posta luni de zile.

Zilele acestea a circulat un fel de tag sau leapșă printre bloggeriele pe care le citesc, mai precis Alina de la Alina lui Brumărel și Dana de la Bibelou; cu toate că eu nu știu să fi fost tăguită sau așa ceva, mi-ar face plăcere să îmi las și eu gândurile, cu toate că unele n-or să vă mai surprindă cu nimic deoarece le-am mai atins pe blog sau Youtube.

Și eu voi începe cu cele 10 lucruri care nu îmi plac, nu de alta, dar chiar  mi-ar plăcea să las să-mi iasă oful și să mă eliberez de tot „răul”, ca să zic așa, deoarece am câțiva (mulți) pitici pe creier.

1. Discriminarea de orice fel: nu îmi place deloc discriminarea, iar aici includ multe lucruri, printre care rasismul și homofobia. Ce mă interesează pe mine descendența unor oameni? Descendența te face un om bun sau un om rău? De când? La fel, ce mă interesează pe mine ce faci tu acasă, în intimitate? De ce mi-ar păsa de viața ta amoroasă atâta vreme cât nu ai situații sexuale nepotrivite în public? Mai sunt și alte forme de discriminare, dar eu vreau să aflu persoana din spatele aparențelor deoarece nu știi niciodată peste ce comoară de oameni dai.
2. Bullying-ul: am trecut de-a lungul timpului printr-o grămadă de bullying, de la faze de genul că am un anumit tip de memorie și n-am știut să-mi țin gura, la fluierat pe stradă doar pentru că arat cu arat, la ceva mai recent în context foarte personal pe motiv că eu nu îmi voi găsi un nou loc de muncă pe simplu motiv că eu nu sunt schelet ambulant gen Marilyn Monroe. Cei care au un asemenea comportament nu își dau seama ce cicatrici lasă în urmă, cicatrici care probabil nu se vor vindeca absolut niciodată.
3. Părerile nesolicitate: dacă nu îți cer foarte explicit părerea sau sfatul, nu mi le oferi. Nu vreau să aud / citesc nimic de genul „eu nu aș fi făcut / acceptat etc asta” sau cum ar fi trebuit eu să aleg altceva. Mi-am făcut propriile alegeri conform felului în care am gândit și simțit sau pe baza informațiilor și instinctului la dispoziția mea atunci.
4. Body shamingul: nu mi se pare normal să mă diminuezi ca ființă doar pentru că nu îți place cum arată. Mi s-a întâmplat și mie, li s-a întâmplat și celebrităților ca Wentworth Miller (o să ajung și aici ceva probabil mult mai încolo). Ce crezi că o să rezolvi dacă îmi comunici că sunt grasă, că am țâțele prea mari (cu toate că sunt 100% naturale, așa le am de la mama natură), că sunt prea păroasă pentru o tipă sau că sunt piticania Pământului? Crezi că eu nu știu? Ce ai rezolvat punând sare pe propriile mele răni?
5. Locuitul la comun de convenție: probabil singurul motiv pentru care aș face asta ar fi reducerea cheltuielilor, dar și atunci cu anumite condiții. Sunt o introvertită destul de pură, îmi place singurătatea și liniștea mea, am nevoie de acel foarte mult timp cu mine însumi pentru a-mi vindeca rănile de peste zi, ultimele lucruri dorite pe fața acestui Pământ sunt lupta pentru măscioara aceea minusculă care îmi oferă doar o parte din confortul necesar desfășurării activității pe care trebuie să o desfășor și e mai ok decât patul, sau să mă deranjezi cu televizorul (aflat la 2 metrii de patul meu că, deh, garsonieră) tău aprins dat aproape la maxim la cel mai devreme 11 noaptea când eu trebuie să mă trezesc că la 6 deoarece am lucruri de rezolvat foarte de dimineață și nu am nici cel mai mc control asupra orelor; de asemenea, nu îmi doresc ca în primele 5 minute de când m-am trezit să îmi întorci stomacul pe dos cu fumul tău de țigară deoarece am și eu nevoie de încăperea în care fumezi.
6. Small-talk-urile / bârfa: am observat că mi-am pierdut interesul față de conversațiile neinportante / de suprafață. Nu prea am pe ce să fac small-talk. Mă plictisesc, nu le văd rostl, nu aflu nimic important.
7. Aici nu am neapărat un sumar de 2 - 3 cuvinte, dar nu îmi place să fiu sufocată și verificată nici în viața prefesională nici în cea privată. Nu îmi place să fiu căutată și verificată tot timpul, simt că nu pot să respir. Dacă am ceva important să-ți împărtășesc, dau de tine. De altfel, dacă am nevoie de ajutorul tău, te caut, nu am nici cea mai mică reținere în a-ți comunica că nu mă descurc cu ceva anume.
8. (Cred că)Ipocrizia: faze de genul „Taci dracului că nu știi ce zici / taci dracului că ești proastă” ca peste 15 minute să vii cu exact aceeași idee / soluție dar de data asta e cea bună / corectă doar pentru că a venit din gura ta și nu a mea. Și asta mi s-a întâmplat acum 7 ani într-o fază stresantă și m-a rănit destul de rău doar că am simțit că nu merită să fac gură din cauza întregii situații; dar de lăsat cicatrice, a lăsat.
9. Frigul: nu îmi place frigul deloc. Mă simt incomfortabil cu haine groase sau straturi și straturi de haine pe mine, mă fac să mă simt și mai mare, și așa sunt mare de felul meu. De asemenea, în ultimii ani am observat că frigul vine la pachet cu o „îndesire” a episoadelor în care mă confrunt cu durerile articulare. Plus că sufăr de hipotiroidie.
10. Să devin părinte: am mai atins puțin situația asta, încet-încet încep să realizez că poate nu e neapărat ceva conștient rău din partea mea, deși acest „rău” are multe fațete, ca de obicei. Rămâne un subiect pe care să-l disec într-un articol independent.

Și acum, că am scos din mine tot ce e mai rău, și credeți-mă că e eliberator / purificator (cathartic ar fi termenul în engleză), zic că hai și cu cele 10 lucruri care îmi plac:

1. Mirosul de tei: știu că nu toată lumea iubește acest miros, în schimb, pentru mine e de-a dreptul divin. Anul acesta a venit spre a treia decadă a lui iunie iar eu începeam să cred că am sărit peste această etapă mult iubită deoarece a fost o vreme anapoda și eu țineam minte că în 2005 a fost mai devreme episodul.
2. Asfințiturile și răsăriturile: nu pot spune că prind prea multe răsărituri deoarece sunt o bufniță de noapte, dar ambele perioade ale zilei îmi plac enorm de mult deoarece, în mintea mea, răsăritul aduce un nou început, o nouă speranță ca să zic așa, iar asfințitul termină o zi, o perioadă, așa că pot spera din nou la ceva pozitiv. Aici cred că-și fac simțită prezența zodia mea de bază, ascendentul și descendentul deoarece toate trei sunt zodii mutabile / mobile.
3. O carte bună: întotdeauna mi-a plăcut o carte bună, din care care să te prindă din primele rânduri iar la final să nu-ți dai seama cum ai reușit s-o termini, ce-o să faci cu viața de acum înainte cu toate că ți-ai petrecut toată după-amiaza, seara și noaptea citind cartea iar acum e deja următoarea dimineață.
4. O conversație bună: nu contează că e ceva de 5 minute sau mai mult, vreau ceva din care să învăț ceva folositor pentru mine, nu contează că am luat cuvântul de 2 ori și tu tot de 2 ori atâta timp cât am senzația că am trecut printr-o viață de om cu acea conversație. Mi-e foarte greu să încapsulez aici ideea de conversație în urma căreia să îmi fi deschis ochii la ceva anume.
5. Momentele mele cu mine: cum am mai zis, am nevoie de momentele mele cu mine în urma unei zile. Nu fumez, așa că nu frecventez locurile specifice de fumat dintr-o casă la comun; chiar și așa, pentru mine ieșitul la fumat e un lucru sau o acțiune de stat eu cu mine în încercarea de a mă calma. De asemenea, am nevoie de statul meu cu o carte în mână s-o parcurg, de somnul meu.
6. Self-care: într-o lume nebună am nevoie să îmi acord timp mie. Mi-e din ce în ce mai clară situația. Fie că e vorba de a mă spăla pe cap, fie că fac o baie, fie că fac orice altceva. Iar ca o idee genială, poate că ar trebui să încep un jurnal lunar de self-care, dacă interesează pe care idei referitoare la așa ceva. P.S.: Ideea e preluată de la Wentworth Miller (ajung chiar acum și aici, în sfârșit).
7.  Oamenii care inspiră: am câțiva oameni care pe mine mă inspiră și despre care îmi doresc să vorbesc. Nu că trebuie să vorbesc despre aceștia, că nu trebuie, dar e ceva ce îmi doresc. Camelia Neaga e una dintre persoanele care mă inspiră, o face într-o modalitate subtilă și de aceea am pus-o prima, pe o treaptă ceva mai jos deși îmi pare rău să fac asta. Iar următoarele 2 persoane mă inspiră fiecare în arii diferite, dar într-o intensitate care pentru mine e mind-blowing, nu alta. Alina Câmpurean - fostă Alina Greavu - (aka Aluziva) mă inspiră mai ales ca și părinte și ca părinte susținător a propriilor copii în niște feluri incredibile: eu nu mi-am putut imagina o asemenea deschidere a unui părinte către situația în care propriul copil e LGBT. De asemenea, mi se pare cu capul pe pământ și referitor la felul în care sunt prezente agresivitatea (chiar hărțuirea) sexuală către femei și misoginismul. Iar despre Wentworth Miller ce mai pot spune? Deși e ceva nou, felul în care vorbește despre depresie, cât și activismul lui în ceea ce privește tot ce privește sănătatea mentală, diversitatea rasială și LGBT-ul... jos pălăria. Doar atât am de spus referitor la om. Și ar mai fi ceva, ceva ce mi-e greu să verbalizez public deoarece mi-e groază să nu fiu înțeleasă greșit: mi-aș dori să fi avut un frate mai mare ca acest om.
8. Căldura și apa: precum am mai menționat în articolul de azi, îmi place căldura, mă face să fiu mai în elementul meu, cu toate că și eu am momente în care mă simt depășită de căldură, dar parcă tolerez mai bine canicula de 40 de grade Celsius la umbră decât 0 grade. De asemenea, în majoritatea timpului, dacă ar fi să aleg un concediu / o vacanță de relaxare gen stat cu burta la soare și făcut absolut nimic, mi-ar plăcea să se întâmple undeva pe malul apei.
9. Liberatea: am o mare situație cu îngrăditul libertății. Îmi place să pot face ceea ce îmi doresc eu cât de des posibil. Iar dorința mea de libertate este unul dintre motivele pentru care nu îmi doresc copii.
10. Călătoritul și experiențele noi: aici e o situație delicată, care iarăși ar merita un articol separat în care să mă explic în profunzime. Pe scurt, îmi doresc să călătoresc mult și să întâlnesc oameni noi deoarece chiar vreau să mă expun la diversitate. 

Cam acestea au fost răspunsurile mele, sper să nu mă înjurați prea mult pentru lungimea articolului, eu cred că am lucrat vreo 2 ore la această „capodoperă”, din această cauză și am senzația că e un articol lung; probabil are legătură și cu faptul că am avut destul de mult de muncit pentru a scoate lucruri destul de private la suprafață. 

Updates

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine... Sincer, nici nu știu exact ce îmi doresc să scriu în această seară. Îmi propusesem să scriu o grămadă de lucruri în ultima lună, chiar aveam o ditamai lista de articole pe care mi le planificasem mai în mare sau mai în amănunt să le scriu, doar că ultimele săptămâni au fost de neînțeles pentru mine, așa că le-am lăsat să treacă pe lângă mine, încercând doar să văd încotro mă vor duce. Iar despre destinații, ce pot să spun? Am ajuns prin niște locuri interesante, locuri și situații care, dacă vor fi exploatate, probabil mă vor duce înspre locuri și experiențe și mai interesante, doar că mă simt înspăimântată de călătorie. 

Ultimii ani au reprezentat pentru mine un oarecare șir nesfârșit de descoperiri, multe dintre ele despre mine; chiar pot spune că am descoperit lucruri pe care nici nu mi le-aș fi închipuit în cele mai sălbatice vise sau închipuiri. De asemenea, am desoperit oameni care mi-au deschis ochii la un alt nivel, iar aici mă refer nu doar la partea mea întunecată, ci și la partea mea pozitivă cât și față de cei din jurul meu. Am o grămadă de defecte, nimic de bine de zis la acest capitol (și nu știu dacă cineva și-ar dori să audă sau să citească halul negativ în care încă îmi vorbesc mie însumi), dar, de asemenea, știu că unele dintre judecățile mele dure la adresa propriei persoane și existențe au fost rodul colectivelor pe care le frecventez sau le-am frecventat cât și a societății în care mă aflu. E foarte greu să disec tot ce îmi doresc să fi spus cu afirmația anterioară, dar e ceva foarte greu. Cred că o să dezvolt subiectul în mai multe postări, deoarece sunt mai multe fire de despicat în multe direcții, iar asta înseamnă să încerc să scriu un eseu de câteva zeci de pagini (mi se pare enorm, de aceea îmi doresc să sparg afirmația în mai multe articole). De asemenea, mi-am dat seama de faptul că tot ce luăm ca garantat (sau tot ce luăm ca sigur) în viața asta se poate spulbera într-o clipită din motive mai mărunte sau mai mari și mi-e foarte groază de momentul în care mă va izbi, căci se va întâmpla fără nicio urmă de negativism sau pesimism aici.

Tot ce mai îmi doresc eu să vă transmit în acest articol este faptul că toți suntem perfect normali. Dacă vă considerați anormali sau defecți pentru X motiv, nu sunteți, credeți-mă când vă spun asta. Vă spune asta o persoană căreia i s-a spus că nu e normală pentru câteva motive și care a avut nevoie de terapie ca urmare. Tot ce am înțeles într-un final este faptul că sunt diferită față de oamenii din comunitatea locală în care trăiesc, diferită neînsemnând defectă sau nebună, diferită însemnând doar unică în propriul fel normal. De aceea vă spun, dacă aveți ocazia să călătoriți înafara orășelului sau sătucului vostru, faceți-o, dacă se întâmplă chiar înafara țării, cu atât mai bine; nu contează dacă oportunitatea de a călători vine din viața (personală) de zi cu zi sau din cea profesională.