Hire Me Direct

miercuri, 27 mai 2020

Filmul / serialul săptămânii # 6: „NCIS: L.A.”


Hello! Cum sunteți? Acum, pe mijloc de săptămână, m-am gândit să mai aduc la lumină un alt serial pe care îl urmăresc, și anume „NCIS: L.A.”.

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelor pe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

Am început să urmăresc aceste serial, „NCIS: L.A.” acum o grămadă de vreme, nici n-aș putea să vă spun când; era vremea câns am urmărit serialul pe familia de canale AXN, dar mai apoi, prin 2016 - 2017 am început să îl urmăresc de la început pentru a avea perspectiva cronologică asupra evenimentelor. Ceea ce m-a atras la serie a fost ideea de serial polițist, iar apoi faptul că Chris O`Connell joacă în el (a se insera aici o referință la cum a început mie să-mi placă cititul); și să nu uităm de Linda Hunt, pe care am mai întâlnit-o și în alte filme. 

Per total, este un serial ok, mai ales că are cel puțin un cross-over cu „Hawaii 5.0” ediția de 2011 care se numără printre serialele mele favorite. Ce e cam nasolică este faptul că se cam trage de păr acțiunea cu prea multe sezoane.

duminică, 24 mai 2020

Cartea săptămânii #28: „Harry Potter și Piatra filosofală” de J.K. Rowling


Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine și nu ați făcut excese în ultimele zile, de când s-au mai înmuiat aceste restricții datorite situației medicale curente. Sincer, pe mine nu mă mai surprinde nimic, dar cred că deja vi-ați dat seama de asta.

Istoria mea cu universul Harry potter e destul de veche, doar că nu m-a prins 100%, ca să zic așa. A fost interesant la început datorită ineditului și al noutății, dar așa cum febra a venit, așa s-a și dus. În școala generală aveam o colegă de clasă care îmi era și prietenă, iar această fată era foarte pasionată de universul Harry Potter (dacă te recunoști cine ești, te salut). Prin urmare m-am contaminat și eu cu o bucățică din entuziasmul prietenei mele.

„Harry Potter și Piatra Filosofală” este primul volum al seriei, care ne face introducerea în universul Harry Potter. Harry este un orfan care este crescut de mătușa și unchiul său, soții Dursley, dar nu se poate mândri cum c-ar fi îndrăgit de familia lui adoptivă. În schimb, viața lui este dată peste cap în vara în care împlinește 11 ani deoarece află că nu este o persoană foarte obișnuită, iar o școală cu renume de care nu mai auzise vreodată are un loc rezervat pentru el. De aici încolo, Harry cunoaște personaje noi care îi vor modela viitorul, iar unele dintre aceste personaje se dovedesc mai profunde (într-un sens mai pozitiv sau mai negativ) decât par a fi la prima vedere.

Consider că această carte merită citită, mai ales dacă ești copil sau la începutul adolescenței, dar o recomand cu căldură și adulților.

joi, 21 mai 2020

Despre inconștiență și alți demoni


Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi mi-ar plăcea să fiu mai pozitivă, dar nu-mi pot ascunde prea bine sentimentele. Am înțeles că în viața multora, spiritualitatea și religia joacă un rol important. Mai degrabă cred că am ajuns doar să tolerez situația, nu neapărat să o înțeleg. dar pentru mine e important să tolerez anumite lucruri și să merg mai departe decât să mă războiesc cu oamenii. Motivul este faptul că încep din ce în ce mai mult să fac un efort în a-i înțelege pe cei din jurul meu, iar experiențele cu persoane diferite consider că te îmbogățesc.

Ceea ce nu pot să înțeleg foarte bine este lipsa de conștiență și responsabilitate a oamenilor în această perioadă. Toată lumea se crede puternică, toată lumea știe sigur că nu i se poate întâmpla COVID. Cu toate că e foarte greu să stai închis în casa / apartament multă vreme, mai ales dacă ești extrovertit sau preferi să stai în aer liber, doar stai în casă. Nu doar tu ești în pericol, ne pui pe restul în pericol, restul care ieșim de maxim 2 ori pe săptămână din casă, și atunci pentru că trebuie. Chiar nu am înțeles de ce trebuie să te duci la lăcașurile de cult ca să fii în comuniune cu divinitatea ta. Acasă nu ești? Nu pot înțelege ce poți găsi într-un lăcaș de cult iar acasă nu ai. Deși am fost botezată ortodoxă, nu pot să afirm faptul că aș fi o persoană religioasă. Dar chiar și eu am în casă niște icoane și niște cruciulițe moștenite, prin urmare anticipez că persoanele foarte religioase au și ele așa ceva. Iar de rugat sau meditat, poți să o faci și acasă. Deci, de ce-ai vrea să te îmbulzești prin biserici? 

La fel, am tolerat dar niciodată nu am putut înțelege de ce, când ieși din locuință, trebuie neapărat să iei tot blocul sau tot orașul cu tine? De vreme ce nu faci vreun sport de echipă care să implice zeci de persoane, de ce nu te poți bucura de doar 2 - 3 persoane? Sunt sigură că poți să iei cu tine la plimbare o singură persoană iar dacă nu vrei să depui efort, poți să-și găsești o bancă liberă pe care să stai și să citești. 

luni, 18 mai 2020

O nouă mică obsesie


Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi să știți că nu ne-am adunat aici ca să discutăm cosmeticale, ca să știți de pe acuma, ci mai degrabă ca să mă citiți pe mine filozofând despre porcării.

Nu știu ce mi s-a întâmplat în aproximativ ultimele două săptămâni, să zic, dar am cam devenit obsedată de canalul de Youtube „History Of Middle Earth” care dezbate universul filmelor și cărților lui JRR Tolkien (aka „Stăpânul Inelelor / The Lord of The Rings” și „Hobbitul / The Hobbit” care sunt cele mai cunoscute dintre operele lui). Nu înțeleg de ce am devenit obsedată de canal, deoarece nu am fost niciodată mare fană a cărților sau a filmelor. Ok, toate au fost, să zic, interesante, dar nimic wow cu excepția peisajelor din film și a felului în care arăta Orlando Bloom în pielea lui Legolas (asta pe când eram adolescentă); acțiunea nu mă impresionează, dezvoltarea personajelor nu mă impresionează, viziunea regizorului nu mă impresionează. Dar, ce mi se pare important de menționat este faptul că cine deține canalul de față încearcă să explice universul lui Tolkien, iar asta poate fi un mare plus deoarece în momentul în care înțelegi un univers, s-ar putea să devii mare fan.
Așa încât dacă ți-ai dorit vreodată să afli mai multe despre Middle Earth, click aici.

duminică, 17 mai 2020

Cartea săptămânii #27: „Instrumente mortale: Orașul oaselor” de Cassandra Claire


Hello! Cum sunteți? Vă priește relaxarea noilor măsuri luate de către autorități? Eu încă îmi doresc să dau pe gât în jos o grămadă de cărți pe care încă nu le-am citit, iar faptul că cică am făcut curățenie între cărțile primite nu m-a ajutat deloc, chiar mi-a indus o stare de anxietate când am realizat câte îmi doresc să citesc.

„Orașul oaselor” este primul volum al seriei „Instrumente mortale” a Cassandrei Claire. Povestea debutează cu Clarissa (Clary pentru apropiați) Fray care pare a fi o adolescentă obișnuită dar care tocmai asta nu e. Acțiunea efectivă începe în momentul în care ea începe să vadă peste tot un anumit simbol sau semn, ca la scurt timp să asiste împreună cu cel mai bun prieten al ei, Simon, la ceea ce crede ea a fi o crimă. Partea suspectă este că nimeni altcineva nu a mai observat crima. Lucrurile se complică pentru Clary când, a doua zi, îl vede pe unul dintre criminali când e la o cafea cu Simon, și asta în timp ce mama Clarissei dispare. Ce e cu crima aceea aparent inexistentă și cu dispariția doamnei Fray vă las pe voi să descoperiți citind cartea.

La momentul în care am terminat de citit cartea, eu abia am așteptat să pun mâna pe următorul volum.

vineri, 15 mai 2020

Review: Săpunul lichid Cien Sweets and Flowers Rose & Macaroons


Hello! Cum mai sunteți? Nu știu cum ați pățit-o voi, dar eu aveam impresia că abia de la noapte vom scăpa de starea de urgență, dar deja am scăpat de acea stare de vreo 9 ore pe când acest articol. O să tac acum referitor la situația asta deoarece simt că nu are rost. 

Pe la mijlocul lunii martie am fost într-o tură de cumpărături prin Lidl și Kaufland pentru diverse, iar acesta este unul dintre săpunurile lichide care mi s-au lipit de mâini. Erau 3 săpunuri lichide în această gamă Sweets and Flowers, nici unul foarte intringante. Dar cum aveam nevoie de săpun în casă, l-am ales pe acesta cu trandafiri și macaroons. A fost o decizie bazată pe faptul că îmi place diversitatea. Săpunul a costat 4,5 lei pentru 500 ml și e cumpărat din Lidl deoarece Cien e una dintre mărcile lor proprii. Parfumul produsului este aproape similar cu a variantei cu migdale, doar că mirosul acela de migdale cred că a fost puțin balansat de altceva deoarece nu m-a mai deranjat atât de mult. De uscat mâinile, nu prea s-a-ntâmplat, dar are potențialul de a înrăutăți situația unei pieli deja uscate.

De recumpărat produsul, nu știu ce să zic. Nici măcar nu știu dacă îl vor mai readuce vreodată. Probabil voi cumpăra săpunuri din această gamă pentru a diversifica ce folosesc.

Review: Antiperspirantul Rexona Quantum Dry


Hello! Cum mai sunteți? Sper că rezistați bine acum, căci înțeleg și eu cum e să fii închis în casă pentru atât de multă vreme. Eu zic că e mai bin să tragem acum ceva mai mult ca să ne fie bine mai târziu...

Și pentru că nici eu nu sunt mai bună ca și voi, mintea mea mă duce deja la ideea de vară și caniculă cu toate că este doar jumătatea lui aprilie. Pentru cei care deja mă cunoașteți cât de cât, știți că am o serioasă problemă cu transpiratul excesiv, mai ales la temperaturi mai ridicate, ceea ce este cam incomfortant pentru mine deoarece am o fobie legată de mirositul urât (împuțirea) în public. Acesta este motivul pentru care mai folosesc antiperspirante pentru bărbați pe perioada verii.

Nu știu ce s-a-ntâmplat vara trecută, dar nu am avut nevoie de un întreg recipient de antiperspirant masculin, prin urmare l-am terminat spre toamnă. Este vorba despre Rexona Quantum Dry. Nu mai țin minte exact cât a costat, dar se învârte în jurul prețurilor pentru antiperspirantele Rexona feminine. Cred că știți că nu mă prea pricep la descrisul mirosurilor, dar vă pot spune că avea un parfum okish, dar nu mi-a plăcut atât de mult ca a celui Invisible Ice Fresh tot de la Rexona. De protejat, m-a protejat pe temperaturi înalte ceva mai bine față de orice variantă de antiperspirant feminin pe care l-am încercat.

De cumpărat strict acest antiperspirant, probabil n-o să îl mai cumpăr, dar dacă mai găsesc alte sortimente de antiperspirante in gama masculină a celor de la Rexona, sunt interesată.

luni, 11 mai 2020

Review: Spuma de duș Cien


Hello! Cum mai sunteți? Sper că nu aveți de gând ca sâmbătă să dați năvală peste tot pe unde se poate doar pentru că s-au mai îmblânzit măsurile luate de autorități în lupta contra pandemiei. Defapt, de ce încerc eu să vă țin morală? Oricum românașul nu prea are chef s-asculte...

În altă ordine de idei, pentru astăzi mi-aș dori să vă povestesc câteva cuvinte despre așa-zisa spumă de duș de la Cien. Scriu așa-zisa deoarece în reclamă era „descrisă” ca fiind spumă când, defapt, produsul este un gel de duș. Produsul vine într-o cantitate de 750 ml ambalat într-un recipient de plastic cu o formă nu foarte prietenoasă cu ținutul lui în mână deoarece este imens. Ca și preț nu mai țin minte exact cât am dat, dar intuiesc că undeva la 5 - 8 lei. Produsul este într-adevăr un gel, cu o nuanță de roz intens, dar, totuși, transparent. Ca și miros, mi se pare destul de unisex, spre masculin aș spune, aducându-mi aminte de gelul de duș cu bergamotă și lemn de cedru pe care l-am găsit prin 2016. De uscat pielea, nu mi se pare c-ar usca-o, dar nici nu te ajută pe partea de hidratare, deci mare atenție dacă aveți deja pielea uscată.

Dacă aș mai recumpăra produsul? Probabil că da deoarece îmi place per ansamblu, e destul de mare și ieftin, singurul lucru nasol fiind forma și dimensiunea recipientului.

duminică, 10 mai 2020

Cartea săptămânii #26: „Hanul Ancuței” de Mihail Sadoveanu


Hello! Cum mai sunteți? Capul sus, nu mai sunt multe zile de restricționare atât de drastică, așa încât cred că mai suportăm 6 zile, nu-i așa? Până atunci, ce-ar fi să vă delectați cu niște povestioare?

Pentru astăzi m-am pregătit cu niște cuvinte la adresa culegerii de povestiri strânse sub umbrela „Hanului Ancuței” de Mihail Sadoveanu. În culegere sunt 9 povestiri, fiecare spusă de către un alt narator după modelul povestirii în ramă. Elementul central care leagă toate povestirile, sau cele 2 elemente pe care le-am găsit sunt, efectiv, Hanul Ancuței, locul în care s-au adunat povestitorii, și dimensiunea spațială anume că toate cele 9 povestiri s-au spus într-o singură seară la gura focului, element purificator în acest caz. Nu sunt critic literar de meserie, nu-mi pot da cu părerea într-un mod profesionist, dar mie, acum când sunt adultă, povestirile mi se par bănăluțe, cu toate că acum 15 ani când am studiat în gimnaziu pentru prima dată „Hanul Ancuței”, nu mi păreau chiar banale povestirile.

Ca și o concluzie generală, recomand „Hanul Ancuței” mai ales dacă vă doriți o lectură ușoară sau chiar pentru copii aflați la începutul adolescenței.

vineri, 8 mai 2020

Updates la „11 trucuri uimitoare pentru combaterea dușmănoasei plictiseli” (1)


Hei! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine. Știu că mai este doar puțin până când se liniștesc apele cu privire la starea aceasta de urgență, dar, cel puțin eu, nu știu ce va fi în continuare... Prin urmare, m-am gândit să fac o serie de actualizări la articolul în care vă dădeam sugestii pentru a încerca să faceți față mai bine situației. Îmi susțin în continuare acele idei, doar că întotdeauna vor veni alte și alte idei sau completări și nu văd de ce aș încerca să schimb un articol de care sunt foarte mândră.

Prin urmare, aș mai putea adăuga câte ceva la lista respectivă dar și noi resurse la unele puncte discutate acolo.

  • cum nu am cum să citesc sau nu are cum să-mi placă toate cărțile din această lume, am aici o listă de recenzii pentru cărți de la diverse persoane, listă care va fi actualizată din când în când;
  •  iarăși, cum nu am cum să văd toate serialele și filmele existente în această lume, am aici o altă listă, de data asta cu recenzii la filme și seriale;
  • la capitolul canale de Youtube, aș avea pentru moment doar 2, maxim 3 canale ca și recomandare pentru voi: Better than Yesterday, Mama Doctor Jones și Nicoleta Stănciucă. Better than Yesterday este un canal dedicat dezvoltării personale, Mama Doctor Jones este destinat mai ales pentru educație referitoare la sistemul reproducător feminin (și credeți-mă, România are nevoie de așa ceva), cât despre Nicoleta Stănciucă pot spune că ați putea lua clipurile referitoare la fashion, îngrijire și tea talk-urile ei.


Pentru moment, cam acestea ar fi actualizările, voi căuta câte ceva pentru viitoare actualizări.