Hello! Cum mai sunteți? Pentru că e duminică m-am gândit să abordez ceva mai ușor și, totuși, nu neapărat ușor, ca să zic așa, și anume o carte.
Cred că era prin iarnă sau la începutul carantinei când scrolam pe site-ul celor de la Cinemagia în căutare de filme și alte prostioare când am dat peste titlul „Die Weisse Massai”. M-a atras ideea de limbă exotică, probabil tribală și am intrat pe linkul respectiv cu mult înainte să realizez că așa-zisa limbă exotico-tribală e doar germana (ca să vă imaginați câtă germană mai știu). Citind recenzia filmului, am aflat că e defapt ecranizare după o carte autobiograficcă a autoarei elvețiene Corinne Hofmann. Sincer, nu știu nici până acum de ce am ales să citesc cartea în loc de a vedea filmul, dar nu-mi pare rău deloc, cu toate că nici până la momentul publicării acestei recenzii eu n-am văzut ecrannizarea.
Povestea cărții este simplă, și.totuși, mă pune pe mine pe gânduri deoarece realizez încet încet că lumea aste este foarte mare și foarte diversă, din această cauză mă simt prizonieră în orașul în care îmi fac veacul momentan. Corinne pleacă la un moment dat într-un concediu de Crăciun în Kenya, însoțită fiind de iubitul ei, Marco. Cu toate că nu stă o eternitate în țara respectivă, doar câteva zile aș putea spune, se îndrăgostește nebun și iremediabil de un membru al tribului Massai. Motiv pentru care se hotărăște să își lase în urmă viața liniștită din Elveția pentru a-și urma sufletul. Cartea este plină de diferențele culturale dintre cei doi, Corinne și massaiul ei iubit. Finalul cărții vă las pe voi
să-l aflați dacă veți citi cartea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu