Hello! Cum mai sunteți? Nu știu dacă vi-am mai povestit, dar câteodată mă mai bucur și de câte o ficțiune bună, ca să zic așa, chiar dacă nu devin neapărat fana numărul 1 al acelei opere. Pur și simplu mi se mai întâmplă și mie.
„Academia Vampirilor” este primul volum al seriei ce-i poartă numele. Rose și Lissa sunt cele mai bune prietene și locuiesc în gazdă în timp ce-și urmează studiile împreună în Portland. Nimic neobișnuit până aici. Dar Rose și Lissa nu sunt fete obișnuite. Lissa este un moroi dintr-o familie regală iar Rose este un dhampir; și mai presus de toate, sunt amândouă fugare de la o școală specială pentru cei ca ele. Dar ce sunt moroii și dhampirii? Moroii sunt vampiri vii, care se hrănesc (așa cum anticipați) cu sânge de la oamenii obișnuiți sau de la dhampiri (de menționat cantitatea mică luată, pentru a nu omorî donatorii) care își „donează” benevol sângele pentru așa ceva în schimbul endorfinelor secretate în timpul hrănirii de moroi. Dhampirii sunt ființe hibride între oameni și moroi, având constituția robustă a oamenilor și simțurile dezvoltate ale moroilor, care sunt pregătiți fizic pentru a fi gardienii moroilor; în mod normal, majoritatea femeilor dhampir rămân să-și crească copii iar bărbații sunt cei ce devin gardieni (Rose și mama ei sunt printre puținele femei gardiene).
Aventura celor două prietene în lumea nesigură a oamenilor se termină într-o seară la începutul cărții când sunt găsite în sfârșit de gardienii fostei lor școli speciale și duse înapoi la Academie. De aici o serie întreagă de peripeții în încercarea fetelor de a se reintegra în societatea Academiei și de a face față intrigilor maleficului Victor Dashkov și ale fiicei acestuia, Natalie, pentru a o forța pe Lissa să-și folosescă magia rară pentru a-l vindeca pe Victor de maladia rară și în mod normal incurabilă de care suferă.
Plus câte o nouă poveste amoroasă pentru fiecare dintre cele două prietene.
Ce nu mi-a plăcut în general la toată seria a fost faptul că se bazează pe mai noua și veșnica (eterna) poveste cu vampiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu