Hello! Cum mai sunteți? Știu că nu e neapărat un subiect de
discutat sâmbăta, și mai ales în contextul unui week-end
prelungit și a îmbunării restricțiilor ce va avea loc de luni în
sus, dar mi-am dorit de ceva vreme să abordez anumite subiecte pe
care nu știu exact sub ce umbrelă să le adun, ca să zic așa.
Nu am înțeles niciodată de ce unii oameni își bagă nasul în
unele aspecte foarte private ale vieții tale dacă acele aspecte nu
privează libertatea altora. Nu am înțeles, de asemenea, unele
așteptări ale altora de la alții, așteptări neadaptate
prezentului, doar pentru că pe vremea pretendenților era altfel.
Cred cu tărie că ne putem trăi frumos viața la standardele
proprii în majoritatea cazurilor, iar alții nu ar trebui să fie
niște hărțuitori sau bullies doar pentru că nu ne înțeleg. Am
încercat o mare parte din viața mea să nu mă ridic împotriva
unor asemenea situații deoarece cred că toți ar trebui să fim
toleranți, necontând background-ul nostru sau experiențele noastre
nasoale. Nu o dată am fost pusă în situații în care eu dădeam
un pas înapoi din diferite cauze iar apoi îmi făceam procese de
conștiință peste procese de conștiință deoarece devenisem
conștiență de simplul fapt că prin neexplicarea motivelor pentru
care mă comportasem în felul în care o făcusem transmisesem
rasism deși din perspectiva mea nu fusese vorba nicio clipă de
rasism.
Ca să vă dau un scurt exemplu de situație care m-a pus în
situația de a părea rasistă deși nu era nici pe departe cazul, o
să vă povestesc o întâmplare petrecută în perioada toamnei lui
2011 – toamnei lui 2014. Nu mai țin minte anul în care s-a
întâmplat, țin minte doar că era toamnă iar cel puțin una
dintre bunicile mele era în viață. Eu eram în perioada studiilor
de licență iar la fiecare început de an universitar trebuia să
merg la secretariatul facutății de care țineam ca să îmi procur
o hârtie doveditoare cum că eu sunt încă studentă ca mai apoi să
merg cu hârtia respectivă la Casa de Sănătate. Zis și făcut,
trec prin procedura asta iar la ieșirea de la Casa de Sănătate
vreau să merg până în Kaufland la cumpărături ca mai apoi să
ajung unde locuiam în perioada respectivă, adică în cealaltă
parte a orașului. De la ghișeu până la Kaufland nu aveam de mers
mai mult de 5 – 8 minute (de mers în ritmul me de mers, adică a
melcului turbat) în condițiile în care aveam de făcut câțiva
pași, să traversez liniile de tramvai prin stația de acolo iar
apoi să trec prin 2 rânduri de semafoare pentru a ajunge în
parcarea de la Kaufland. Situația mea de atunci se prezenta prin
nevoia imperioasă de a urina (ceea ce urma să fac în baia
clienților de la Kaufland) și neîncrederea și necunoștința mea
la capitolul engleză. Ideea e că în stația de tramvai era o
persoană de culoare care își dorea, cel mai probabil, să își
facă cunoștințe aici de vreme ce preconiza să mai stea pe la noi
prin oraș ceva vreme, și a intrat în vorbă cu mine. Eu nu prea
știam cum să îi spun persoanei respectivă că stau să mă piș
pe mine și că nu prea am încredere în engleza mea de baltă. Îmi
părea și încă îmi pare rău de felul în care am tratat persoana
respectivă, deoarece îmi dădeam seama că răneam.
Tot așa îmi dau seama cum sunt rănite alte persoane doar pentru că
sunt conștiente că sunt altfel într-un fel pozitiv. Nu am înțeles
niciodată de ce mulți se simt lezați de persoane de același sex
care se țin de mâini în public sau, în cel mai rău caz, se
sărută în public; asta în același timp când nu sunt deloc
împotriva ținutului de mână în public în cazul unui cuplu
heterosexual sau că un cuplu heterosexual se linge cu nesimțire în
public. De asemenea, nu înțeleg de ce e treaba altuia ce se
întâmplă într-un cuplu, înafara celor doi care formează cuplul?
De ce e treaba ta sau a altora că un cuplu e format din persoane de
același sex? Chiar nu înțeleg de ce cineva ar fi deranjat de așa
ceva... Nu consider că ar fi treaba noastră dacă un cuplu e
homosexual sau heterosexual, atâta vreme cât amândoi partenerii /
partenerele sunt în acea relație într-un mod liber-consimțit; ar
trebui să ne preocupe mai ales situația violenței domestice sau a
violurilor. Mă întreb de ce e treaba altora altora sau cum sunt
lezați alții de existența homosexualității. Cred că ar mai fi
util să se facă eduație sexuală, EDUCAȚIE SEXUALĂ, în școală,
iar aceasta să fie reglementată prin lege adoptată în Parlament,
fără a fi nevoie de acordul familiei indiferent de religia cuiva
sau alte asemenea situații.
De asemenea, nu am înțeles de ce e treaba oamenilor din exterior
existența sau inexistența copiilor în viața cuiva / viața de
cuplu. N-am înțeles de ce e considerat drept „o datorie” a
femeilor de a făta țânci ca o vacă / scrofă pe bandă rulantă
doar pentru că e femeie. Cine ești tu să-mi impui să am copii
dacă nu e să fie? Am mai vorbit
în acest articol foarte puțin
despre această situație. De asemenea, sper ca într-un bun final să
scriu acel articol referitor la propria situație cu copiii.
De asemenea, nu am înțeles de ce oamenii țin cu dinții de religie
când e vorba de alte viața altei persoane. Chiar niciodată nu mi-a
plăcut ca cineva cu care am o discuție pe care să zic că simt că
o câștig să îmi aducă ca ultim argument ceva religios. Ok, de ce
faci asta? Dacă eu n-am aceeași religie ca și tine (gen un creștin
cu un budist sau alte asemenea exemple) iar argumentul tău e egal cu
zero? Ajungem să ne păruim pentru nimic. Și nu e alsolut nicio
problemă în a aparține altei religii sau să fii agnostic / ateu.
Chiar niciuna.
Cam acestea ar fi câteva dintre gândurile mele. Probabil că la un
moment dat voi crea articole separate pentru câteva dintre punctele
atinse aici într-un mod superficial.
Alte articole în care am mai vorbit despre o parte din aceste puncte:
aici,
aici,
aici.
