Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine...
Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelor pe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.
Pentru astăzi m-m gândit să închei, cel puțin pentru o vreme, capitolul ecranizărilor ce țin de universul mușchetarilor, scriind recenzia pentru filmul care mi-a deschis apetitul nu doar pentru citit cât și pentru mușchetari. Țin să menționez că prima dată când am vizionat filmul a fost în 2002, deci la vreo 9 ani de la lansare.
Despre film n-aș putea spune neapărat că este vreo capodoperă cinematografică, dar a fost acel ceva foarte necesar pentru a-mi stârni curiozitatea pentru citit, curiozitate care, ulterior, se va transforma într-o pasiune. Și, ca o adolescentă ce eram, m-a captat D`Artagnan interpretat de Chris O`Donnell. Ca și ecraizare, filmul nu este neapărat o ecranizare fidelă a cărții, este o viziune ceva mai personală a echipei de producție, dar poți să găsești destul de bine ideea cărții în film.
Per ansamblu, aș cam recomanda vizionarea filmului, cu toate că această recenzie vine puțin cam târziu după ieșirea din starea de urgență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu