Hello! Cum mai sunteți? Capul sus, nu mai sunt multe zile de restricționare atât de drastică, așa încât cred că mai suportăm 6 zile, nu-i așa? Până atunci, ce-ar fi să vă delectați cu niște povestioare?
Pentru astăzi m-am pregătit cu niște cuvinte la adresa culegerii de povestiri strânse sub umbrela „Hanului Ancuței” de Mihail Sadoveanu. În culegere sunt 9 povestiri, fiecare spusă de către un alt narator după modelul povestirii în ramă. Elementul central care leagă toate povestirile, sau cele 2 elemente pe care le-am găsit sunt, efectiv, Hanul Ancuței, locul în care s-au adunat povestitorii, și dimensiunea spațială anume că toate cele 9 povestiri s-au spus într-o singură seară la gura focului, element purificator în acest caz. Nu sunt critic literar de meserie, nu-mi pot da cu părerea într-un mod profesionist, dar mie, acum când sunt adultă, povestirile mi se par bănăluțe, cu toate că acum 15 ani când am studiat în gimnaziu pentru prima dată „Hanul Ancuței”, nu mi păreau chiar banale povestirile.
Ca și o concluzie generală, recomand „Hanul Ancuței” mai ales dacă vă doriți o lectură ușoară sau chiar pentru copii aflați la începutul adolescenței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu