Top 5: Flori preferate

        Hello! Azi m-am gândit să inaugurez o nouă categorie de postări, și anume „Top 5”. Primul top despre care vă voi vorbi este un top al florilor preferate.

        Pe locul 5 se află ghioceii, simbol vestitor al primăverii și al renașterii naturii. Pentru mine e un semn că zilele insuportabile ale iernii se vor duce curând, aceste flori îmi readuc speranța venirii zilelor calde și fără amenințarea ploilor și a norilor care îmi aduc numai dureri de degete și palme (mi-e teamă să nu mă fi pricopsit cu reumatism sau afecțiuni mai locale ale articulațiilor).

        Pe locul 4 se află, surprinzător și pentru mine, liliacul. Mi-e dor de el foarte mult, îmi aduc aminte de ziua Sfântului Gheorghe din clasa a noua cred. Știu că ne adunaserăm la statuia generalului Moșoiu de lângă Parcul Bălcescu iar foarte mulți dintre noi am venit cu crenguțe de liliac cel mai probabil luate din piețe sau rupte de pe marginea drumurilor. Pentru mine, liliacul e un alt simbol al primăverii și cred că-mi place mirosul lui mult mai mult decât vreau să recunosc la momentul de față.

        Pe locul 3 se află levănțică pentru efectul ei calmant pe care îl ador. Vă rog, nu vă gândiți că-mi place movul sau ceva de genul, chiar nu-mi prea place culoarea, dar nu pot transmite această antipatie și asupra florilor. Sunt genul de persoană mai stresată și agitată, așa c-aș avea nevoie de un calmant natural, nu-mi prea place să iau medicamente cu pumnul, și așa sunt nevoită să mai iau analgezice din când în când pentru unele dureri.

        Pe locul 2 m-am gândit să pun orhideile, întotdeauna mi-am dorit să am măcar una, dar n-am reușit încă să mă cadorisesc cu un exemplar. Mi se pare că orhideea are un anumit rafinament al ei, la fel cu Aurora Toma spunea despre Today că are ceva al lui.

        De florile care ocupă locul 1 sunt complet și iremediabil îndrăgostită. E vorba despre trandafirii roșii și mai precis de aceia de un roșu închis bordo. E o dragoste care ține de enorm de multă vreme și cred că va mai ține multă vreme.N-aș putea să spun când a început povestea noastră de dragoste dar sper că nu se va termina niciodată.