Deodorantul poate fi prieten sau dușman

        Hello! Mi-ar plăcea să împărtășesc cu voi vreo 2 amintiri, total diferite, despre deodorante în general. De fapt, cei care îmi citesc blogul de mai multă vreme știu una dintre amintiri, dar despre cealaltă nu prea știe nimeni.
        Prima întâmplare despre care vă vorbesc și a cărui personaj principal e deodorantul s-a petrecut pe 20 ianuarie 2015, deci în iarna asta. Aveam examen în ziua respectivă, așa încât am contat parcă pe B.U. Wild să mă protejeze, mai ales că nici nu prea avusem chef de învățat dar aveam chef de copiat, mâncat la cantina universitară și apoi shopping prin Auchan. Examenul a fost cum a fost c-am luat toți note pe ochi frumoși, la cantină habar nu mai am ce-am mâncat dar până în Auchan am luat-o pe jos, că era mai comod decât să mă extra - mega - complic cu OTL-ul; transpir pe drum, prin magazin și cred că chiar și pe autobuz cred. Iar ajunsă acasă m-a pus supărarea să verific cam cum stau cu mirosul la subraț... Chiar m-am simțit mirosind puțin a transpirație, am rămas blocată, chiar nu m-am așteptat să fiu prinsă cu garda jos într-un asemenea hal fără de hal. De atunci m-am învățat minte ca împotriva nedoritului miros de transpirație să contez doar pe anti-perspirante, deodorantele, EDT-urile și EDP-urile le-am lăsat doar pentru mirosul lor nu și pentru protecție.
        A doua întâmplare e ceva mai veche, de acum vreo doi ani când mergeam la laboratorul de ASC I mai ales cu altă semigrupă, era chiar semigrupa mea preferată cu toate că ei erau de la Calculatoare iar eu sunt la Tehnologia Informației (IT software). Nu știu exact de ce îmi plăcea semigrupa respectivă, poate datorită atmosferei create între colegii respectivi plus vreo 2 motive mai speciale. În fine, nu exact despre asta e povestea. La un moment dat, așteptând în fața ușii pentru a intra la oră împreună cu colegii respectivi, unul dintre băieți, cu care mă înțelegeam foarte bine (nu e unul dintre cele 2 motive mai speciale), îmi spune că miros bine. Înițial, rămân ceva de genul WTF? Chiar atât de rău se simte că m-am dat cu ceva? Dar mi-a picat bine că cineva a remarcat că m-am dat cu ceva care îi mirosea bine, cu atât mai mult un băiat. Ca o mică paranteză, am rămas gen WTF deoarece am pățit în anul întâi să mă dau cu atâta parfum încât la o oră după să-mi fie aproape rău de la miros, deși îmi plăcea mirosul respectiv și să rămân surprinsă că nimeni nu mi-a zis nimic legat de miros.
        Cam asta am avut de povestit despre situații antagonice legate de deodorante.