Filmul / serialul săptămânii #2: „The Mentalist”

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine cu măsurile de siguranță în vigoare despre care există speranțe a se mai relaxa după 15 mai. Ce v-aș ruga eu ar fi să nu exagerați și să dați buluc peste grămadă imediat prin toate locurile proaspăt deschise doar pentru că nu mai puteți fi amndați.

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelorpe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

Am început să urmăresc serialul „The Mentalist” după ce l-au vizionat alte 2 persoane iar eu am devenit curioasă. De menționat faptul că scriu această recenzi înainte de a fi terminat de vizionat tot serialul. Deoarece înaintea lui am vizionat „Profilage”, pot să afirm faptul că cele 2 seriale seamănă destul de mult între ele, „Profilage” fiind o adaptare (da, adaptare, deoarece „The Mentalist” a văzut lumina ecranelor cu un an înainte) franceză după „The Mentalist”.

Despre serial, pot spune că diversitatea cazurilor este ok, chiar foarte ok, doar că rezolvarea acestor cazuri de către personajul principal mi se pare cam prea identică, iar asta mă plictisește. Și nu prea mi s-a mai întâmplat să mă plictisesc atât de rău la un serial, cu toate că consider un oarecare grad de plictiseală ca fiind rezonabil dacă stau să mă gândesc că e vorba de un serial. Un mare plus ar fi faptul că cazurile sunt rezolvate în mare măsură folosind capacitatea sau puterea minții și a observațiilor, nu forță brută, ceva într-o oarecare măsură ca și Hercule Poirot, dar oarecum adaptat timpurilor mai actuale.

I-am acordat șansă acestui serial timp de primele 4 sezoane, nu cred că va mai primi vreo mare șansă de la mine din cauza plictiselii.

Cumpărături

Hello! Cum mai sunteți? Am tot ezitat să fac articolul de față, din mai multe motive, printre care și aparența faptului că sunt o grămadă de produse, așa, deodată, cu toate că au fost cumpărate în decursul a 3 luni și jumătate plus că am și consumat o grămadă de produse. Dar nu știu de ce mă ascund, adică, majoritatea sunt produse de igienă, iar igiena ar trebui să fie de bază în perioada asta, nu-i așa? Chiar și antigermofoba de mine a început să fie cam prea obsedată de spălatul pe mâini...

Cred că vi-am menționat în precedentul articol cu cumpărături faptul că mai aveam o tură de shopping în plan. Ei bine, asta a fost prada acelei sesiuni desfășurate în Auchan, chiar la sfârșit de 2019:

- un pachet de șervețele umede Freshmaker, terminat de multă vreme;

- un pachet de role de prosoape de bucătărie, tot terminate;

- o mască de păr marca proprie Auchan, Cosmia, la care aș dori să-i fac o recenzie separată, dar tot terminată e și aceasta;

- un scrab de corp de la Cosmia cu caise;

- un săpun lichid Bevola Jasmin Blossom, din care mai am, să aproximez, 200 ml, pe care-l țin la naftalină doar ca să am cu ce să alternez dacă dau de o situație în care mă plictisește săpunul lichid în uz;

- o pastă de dinți dentalux pentru copii cu aromă de gumă de mestecat care este deja terminată, care, culmea, mi-a plăcut;

- un antiperspirant roll-on Bevola Original, l-am căutat special să fie antiperspirant;

- un săpun solid Aile Ocean Fragrance, singurul din poză de care încă nu m-am atins;

- un antiperspirant Fa Fiji Dream care îmi plăcea, dar ceva s-a schimbat, nu pot să spun că mă mai omor atât de tare după parfum, dar asta este;

- o așa zisă spumă de duș Cien care este defapt un banal gel de duș, din care mai 200 ml - 250 ml în condițiile în care sticla are 750 ml;

- un gel de duș no name din Lidl la 1 litru, varianta Relaxing (mai am undeva la 200 ml din el);

- un antiperspirant Fa Fresh & Dry;

- un săpun lichid Bevola Bronze Shine terminat la care urmează o recenzie;

- un pachețel de șervețele umede Cien cu castravete și ceai verde;

- un săpun lichid Cien din gama Sweets and Flowers, varianta cu trandafiri și macaroons care e terminat și el și la care urmează o recenzie;

- un pachet de absorbante Siempre cu parfum discret de mușețel (am uitat să le pozez și pe cele de la Bevola), niște produse de igienă banale dar foarte necesare, de care n-ar trebui să ne fie rușine niciunuia;

- un alt pachet de șervețele umede, de data asta de la Wickies;

- un săpun lichid cu extract de măcieșe din Lidl, început precum se poate observa;

- un balsam de păr Cien cu ulei de macadamia, început și el;

- un săpun lichid cu aloe vera din Lidl, care își așteaptă rândul liniștit;

- o cremă de mâini Cien cu mușețel pe care-am uitat s-o pozez lângă celelalte produse.

Cam acestea au fost produsele cumpărate în 4 luni de zile, mie nu mi se par a fi multe, nici măcar cei 2,5 litrii de săpun lichid căci este nevoie de săpun în aceste timpuri.

Cartea săptămânii #24: „Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți cu toții bine. În ultima vreme am devenit nostagică, îmi cam vine să recitesc cărțile pe care le-am citit deja sau să revizionez filme pe care deja le-am văzut, sau, chiar mai rău, să continui să consum seriale care nu mă prea pasionează. Sper să ies din spirala asta și să mă bucur de noutăți, mai ales că în ultima perioadă am reușit să-mi dau peste cap rău de tot programul de somn, ceea ce nu mă încântă prea tare (nu c-aș fi eu reo mare amatoare de vreo rutină „normală” de somn).

Istoria celor trei muchetari este una destul de interesantă și încâlcită în cazul meu, sinceră să fiu. Nu știu exact dacă a început efectiv cu o tentativă eșuată de a citi „Vicontele de Bragelonne” sau efectiv cu ecranizarea din 1993. Cert îi că filmul l-am văzut spre sfârșitul clasei a treia (precoce, vă înțeleg pe unii) ceea ce se întâmpla în prima jumătate a lui 2002, iar de atunci am cam pus întrebări pe acasă iar situația făcea să se găsească în casa bunicilor cartea, prin urmare am devorat universul respectiv. Nu știu exact ce m-a atras la carte, felul în care D`Artagnan evoluează, felul în care Athos trece peste tot ce i-a scos viața în cale? Cert e faptul că am mai devorat câteva cărți din acest univers plus câteva adaptări cinematografice ale cărților. Dar asta nu a fost chiar totul, defapt e doar o mică părticică. Căci cartea mi-a deschis apetitul pentru lectură așa cum cadrele didactice nu au reușit niciodată (să vă explic că nici până acum nu am citit vreodată „Robinson Crusoe”, deși am primit cartea drept premiu în 2001 la sfârșit de clasa a doua?).

Aș recomanda cartea tuturor pasionaților de beletristică de aventură sau care au o înclinație către cultura franceză. Mie categoric mi-a schimbat viața și de accea și-a făcut loc în topul celor 10 cărți pe care le recomand. 

Filmul / serialul săptămânii #1: „Arrow”

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine. De asemenea, sper c-ați avut grijă de voi în ultimele zile, când au fost Paștele ortodox.

Astăzi mi-aș dori să încep o nouă serie cu această recenzie, și anume seria „Filmul / serialul săptămânii” în care doresc să las câteva impresii despre filmele și serialele prin care trec (Doamne, ce bine mi-ar fi prins un timp verbal de genul prezentului perfect din engleză) de-a lungul timpului; n-o să scriu despre fiecare în parte, căci pe unele le-am cam uitat, dar sper ca această secțiune să mă ajute și pe mine.

Am creat această rubrică destinată special filemlor și serialelorpe care le-am vizionat sau pe care încă le vizionez pentru a încerca a le aduce în atenția publicului, în perioada pandemiei și măsurilor luate pentru combaterea acesteia în 2020, pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva plictiselii și instinctului de a ieși afară. Ulterior, am continuat seria pentru că îmi place să scriu despre aceste filme și seriale. Iar ca un ultim disclaimer, acestea sunt părerile mele personale, nefiind un critic cinefil.

Eu am început să urmăresc serialul online prin ianuarie - februarie 2013, în timpul sesiunii de iarnă. Asta s-a întâmplat din cauza faptului că era un trend prin anul meu cu serialul, deși nu știu de unde au aflat de el. Iar de-a lungul timpului nu mi-a părut rău deloc că m-am apucat de serial, cu o singură excepție: sezonul 6.

Aventurile și situațiile prin care trece Oliver Queen m-au ținut cu gura căscată, m-au scos din lumea mea introducându-mă într-un alt univers. L-am observat pe Ollie evoluând de la un singuratic marcat de deciziile luate în timpul exilului „pe insula Yuan Liu” la a-și lăsa viața în mâinile echipei lui. Sunt foarte conștientă de faptul că Oliver nu e un sfânt, are păcatele lui, dar și însușirile lui.

Dacă recomand serialul? Categoric! Mai ales dacă aveți timp la dispoziție și vă plac serialele / filmele cu „super”eroi.

Cartea săptămânii #23: „Hobbitul. O călătorie neașteptată” de JRR Tolkien

Hello! Cum mai sunteți? Sper că nu v-ați îmbuibat prea tare de sărbători sau să fi uitat de normele de protecție într-o goană nesăbuită după cine știe ce. Pentru mine a fost o perioadă liniștită în care nu prea m-am stresat, mai degrabă am citit puțin și am mai vizionat niște seriale și filme ca să am ce să scriu pe blog. Nu că acestea au fost singurele lucruri pe care le-am făcut, dar celelalte nu prea au relevanță aici.

Cartea de față am cumpărat-o prin 2014 și pot spune că am devorat-o relativ în perioada chiar ulterioară achiziionării. Sincer, nu-mi pot închipui cât de creativi să fi fost membrii echipei care a transformat cartea într-o trilogie pe micile și marile ecrane, de vreme ce cartea în sine are doar 313 pagini; am înțeles situația la „Stăpânul Inelelor”, unde chiar ai 3 volume cu nici nu mai țin minte câte pagini pe volum (undeva la minim 300 pagini / volum dacă eu mai țin minte bine). Iar pentru cei care-și doresc să intre în universul imaginat de JRR Tolkien, le-aș recomanda să încerce cartea aceasta înainte de „Stăpânul Inelelor”. 

De recomandat cartea nimic nu mă oprește să o recomand sau nu, este foarte ok, doar că pentru mine, personal, nu a intrat în acel top scurt de 10 cărți. Nu aș putea spune de ce universul nu m-a atras, dar un lucru e cert: m-au fermecat peisajele din ambele serii cinematografice.

<<Aceasta este povestea despre cum un Baggins a avut o aventură și s-a trezit că face și zice lucruri cu totul și cu totul neașteptate... Bilbo Baggins este un hobbit care se bucură de o viață confortabilă, lipsită de mari ambiții, și care a

rareori face drumuri mai lungi decât cele până în cămara lui. Viața lui calmă este deranjată de apariția vrăjitorului Gandalf și a treisprezece gnomi. Aceștia vor să-l ia cu ei într-o aventură „într-acolo și din nou înapoi”, căci au un plan cum să fure comoara lui Smaug, un dragon uriaș și extrem de periculos...

Preludiu la trilogia „Stăpânul Inelelor”, „Hobbitul” s-a vândut în milioane de exemplare de la publicarea sa în 1937, devenind una dintre cele mai îndrăgite și iubite cărți ale secolului XX. >>

Urări de Paște

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi nu vreau să mă întind prea mult la vorbe deoarece nu e cazul. Tot ce îmi doresc este să vă transmit să vă bucurați cum puteți de aceste Paște fără să încălcați interdicții ridicate de autoritățile țării.

Multă ipocrizie

Hello! Cum mai sunteți? Nu prea sunt în toane bune. Recunosc că mă sâcâie un pic incultura și lipsa de judecată a unora. Am observat pe Facebook unii care sunt revoltați nu de situația de pe aeroportul din Cluj-Napoca când mulți dintr concetățeni s-au înghesuit să plece din țară să lucreze în străinătate nerespectând acea distanță de siguranță, ci sunt revoltați că nu ne e permis să participăm la slujba de înviere de duminică seara. Ok, nu e deloc în regulă ce s-a întâmplat în Cluj. Dar sper că responsabilii vor fi trași la răspundere. Iar faza e următoare, și e nașpa din partea mea c-o evidențiez: dacă oamenii ăia se vor îmbolnăvi, vor fi pe capul nemților, nu al nostru, și vor fi sub 1000 de persoane. Dar dacă lumea se va înghesui la biserică sâmbătă seara, vor fi mult peste 1000 de persoane care să se îmbulzească prin biserici. Iar acești bolnavi vor rămâne pe capul nostru, al sistemului românnesc.

Cam asta e mentalitatea românească, ce să spun...

Cartea săptămânii #22: „Nefertiti Regina Nilului” de Michelle Moran

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine, mai ales că vin sărbătorile de primăvară iar eu chiar îmi fac niște speranțe false cum că n-o să fiți inconștienți să vă dați coate prin piețe și magazine de parc-ați fi la ușa cortului doar pentru ca la final să aruncați marea masă de mâncare pe care v-ați chinuit s-o cumpărați și s-o gătiți.

În altă ordine de idei, pentru astăzi mi-ar face o deosebită plăcere să scriu despre cartea lui Michelle Moran, „Nefertiti Regina Nilului”. Nu știu dacă știți, dar în general am o chestie, sau obsesie (cum vreți voi s-o luați, nu mă supăr), cu mitologiile și istoria antică, prin urmare nu e de mirare faptul că mi-a căzut în mâini volumul de față. Ceea ce e interesant într-o notă negativă este faptul că am așteptat mai bine de 4 ani să citesc cartea (articolul îl găsiți aici). Nu mă pot înțelege eu de ce, dar cert e faptul că o dată pusă să citesc cartea, n-am mai lăsat-o din mână; cert îi că a venit la pachet cu un film inspirat din cultura egipteană.

Trecând la cartea propriu-zisă, chiar că mi-a plăcut. Nu știu cât din carte este pură istorie și cât ficțiune pură, cert că cele două se îmbină bine. Nu prea am înțeles de ce cartea o are în titlu pe Nefertiti pe când defapt acțiunea o are în centru pe sora acesteia, Mutnedjmet, sau Mutny pentru cei apropiați. Acțiunea se desfășoară pe parcursul a mai multor decenii, din perioada chiar premergătoare căsătoriei lui Nefertiti cu Amenhotep al IV-lea (Akhenaton) până după încoronarea lui Tutankhaton ca urmare a asasinării lui Nefertiti. Dah, este o perioadă imensă de timp, dar cartea face o treabă bună. 

Prin urmare, sunt foarte interesată de continuarea cărții dacă aceasta a văzut lumina tiparului, deoarece dau cărții actuale nota 10 din 10. 

Urări de Florii

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi nu vreau să mă întind prea mult la vorbe deoarece nu e cazul. Tot ce îmi doresc este să vă transmit să vă bucurați cum puteți de aceste Florii fără să încălcați interdicții ridicate de autoritățile țării.

Review: Șampon Schauma Anti-Dandruff Intense

Hello! Cum mai sunteți? Cum vi-a fost săptămâna? Sper că sunteți ok.

Nu știu cum e situația voastră, dar eu știu sigur că am dermatită seboreică de foarte mulți ani, situație confirmată de către un dermatolog. La mine se manifestă prin mătreață, mâncărimi și  iritații, nu doar pe scalp, dar și pe zona sprâncenelor sau lateralele nasului. Și ca ne lămurim încă de pe acum, dermatita seboreică, o dată ce ai avut prima criză nu mai scapi de ea până la moarte, singurul lucru pe care îl mai poți face este să înveți să trăiești cu ea pentru a-ți îmbunătăți viața.

Prin decembrie anul trecut, mi-am cumpărat două șampoane anti-mătreață la distanță de câteva zile unul de altul. Al doilea este acest Clear, primul fiind șamponul Schauma de față. Ceea ce m-a determinat să cumpăr acest Schauma au fost două motive: are acel ingredient anti-mătreață mult căutat, și anume zinc pyrithione, iar al doilea motiv este prețul, pentru 400 ml am dat undeva la 12 - 13 lei, în condițiile în care Clear sau Head & Shoulder costă undeva la 20 - 22 lei pentru aceeași cantitate de produs, ceea ce mi se pare mult prea mult. Acest șampon Schauma, teoretic fiind targetat pentru bărbați (de parcă doar ei ar avea probleme cu mătreața intensă, nu-i așa?) are un parfum destul de masculin, dar nu mă deranjează deoarece nu persistă deloc pe păr.

Ce nu mi-a plăcut la produs este faptul că nu prea am observat rezultate. Nu cred că e un produs rău, doar că pentru mine s-a dovedit a fi mai degrabă un produs de întreținere și nu unul neapărat anti-mătreață.

Review: Cremă La Roche - Posay Effaclar Duo

Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți ok. Sunt foarte conștientă de faptul că această carantină s-ar putea să mai țină o perioadă mai mare sau mai mică. De asemenea, izolarea asta s-ar putea să lase urme atât în psihicul nostru cât și la exterior. Pe partea de psihic nu știu cât vă pot ajuta, dar pe partea de minimă îngrijire cred că pot spune vreo două cuvințele.

Prin urmare și fără nicio altă introducere, mi-ar face plăcere să vă las câteva cuvinte despre crema din poză, care este un Effaclar Duo de la La Roche-Posay. Nu știu exact dacă este neapărat o cremă sau un tratament, dar textura produsului este cremoasă. Produsul este destinat tratării erupțiilor cutanate de genul coșurilor, mai pe românește spus, este o cremă care, aplicată local pe coșuri, te ajută în lupta lor, reducând perioada de vindecare a erupțiilor și ajutându-și pielea să nu facă cicatrici în urma coșurilor. Eu am folosit produsul în a doua parte a anului 2018 și pot confirma faptul că funcționează. Deși am câștigat crema de față la un concurs desfășurat pe Instagram, am făcut o mică cercetare iar online puteți găsi tratamentul pe Notino (69 de lei) și Emag (66 de lei), dar nu știu exact în ce farmacii fizice îl puteți găsi.

Review: Antiperspirant roll-on Fa Soft & Control

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine. Știu că, în general, zilele de luni nu sunt cele mai drăguțe, cu atât mai puțin în perioada aceasta de izolare în case, dar hai scoatem ce e mai bun din ziua de azi, iar eu vin cu o recenzie pentru un produs numai bun în zilele stresante, și anume antiperspirantul roll-on Fa Soft & Control.

Eu am primit produsul, așa încât nu știu exact cât costă, dar în general, antiperspirantele și deodorantele de la Fa constă undeva la 8 - 9 lei prin Kaufland, așa că bănuiesc că prețul acestuia se învârte tot în intervalul respectiv. Parfumul produsului ar trebui să fie de liliac (habar n-am ce altceva ar trebui să-nsemne „lila”), dar nu se simte foarte puternic. Marketingul laudă produsul care ar trebui să te protejeze 48 de ore împotriva mirosurilor neplăcute și a transpirației, dar hai să fim serioși, ce produs poate face toate acestea? Niciunul. Antiperspirantul acesta te protejează o noapte întreagă dar trebuie reaplicat de dimineață; de asemenea, pentru mine nu-l văd oportun în plină vară, pe 38 de grade la umbră, când ar trebui să fiu plecată de-acasă 10 - 12 ore încontinuu. Iar ca o ultimă informație, acesta este un antiperspirant deoarece conține săruri de aluminiu iar alcoolul lipsește.

Ca o concluzie generală, este un produs bun pentru zilele în care nu te confrunți cu temperaturi caniculare sau pentru persoanele care nu transpiră prea mult. Eu mi-am făcut damblaua, trec la următoarea curiozitate.

Cartea săptâmânii #21: „Sub aceeași stea” de John Green

Sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Sper să nu vă găsesc într-o dispoziție prea nasoală deoarece în momentul în care scriu această recenzie eu deja am sentimente amestecate date de faptuș că abia ce am terminat de citit „Sub aceeași stea” / „The fault in our stars” de John Green. 

Cartea este foarte ok, scrierea efectivă nu are nimic de-a face cu sentimentele mele, ci mai degrabă subiectul cărții are de-a face cu starea mea de spirit. Nu prea îmi stă în obicei să citesc despre cancer sau asemenea subiecte, dar se pare că această carte a făcut excepție. De-a lungul timpului m-am mai lovit de acest roman, a fost citit la un moment dat de-o colegă de facultate și nu mai țin minte contextul în care mi-a menționat că citește cartea; dar, în același context țin minte că tata mi-a menționat faptul că văzuse filmul și menționa faptul că cei doi actori principali mai filmaseră împreună pentru seria „Divergent”. Cumva, nu știu încă cum, mă duce cu gândul la povestea de dragoste dintre Steve Rogers și Peggy Carter, cu toate că cele două povești nu au absolut nimic de-a face una cu cealaltă.

Acțiunea romanului este narată din perspectiva lui Hazel Grace Lancaster, o adolescentă de 16 ani jumătate, care trecuse printr-un cancer tiroidian care i se extinse și la plămâni (eu am o tiroidă leneșă, ca să vedeți capsisul). Forțată de părinți să frecventeze un cerc de sprijin, îl întâlnește pe Augustus Waters (care trecuse printr-un cancer osos ce-l lăsase cu o protejă în loc de-un picior (ce ziceam eu în clipul cu trendurile pe care le vreau moarte și-ngropate)), de care se îndrăgostește. La un moment dat, Augustus își folosește dorința „specială” care devine realitate prin Fundația Make-a-Wish și o ia într-o călătorie de week-end în Amsterdam ca să-l cunoască pe autorul cărții preferate ca să-l întrebe despre finalul  cărții ei preferate. Cum, și mai ales, de ce reușește acest lucru, vă las pe voi să aflați, dar vă avertizez că finalul e foarte trist.

Dacă recomand cartea? Desigur, o recomand cu toate că m-a întristat foarte mult. De asemenea, mă face să îmi pun întrebări filozofice despre viață și felul în care trecem noi prin ea. Într-un fel, cartea asta vine într-un anume fel în completarea sfatului unei persoane, și anume că ar un lucru bun să continui să scriu pe blog.

Review: Serumul pentru vârfuri uscate de la Kallos

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine. Sunt niște zile foarte ieșite din cotidianul majorității, iar unul dintre lucrurile pe care le putem face pentru noi, în primul rând, iar apoi pentru cei dragi din jurul nostru, este să avem grijă de noi, mai mult ca niciodată (mai ales că majoritatea aem și mai mult timp la dispoziție).

Pentru astăzi voi dezbate puțin acest serum pentru vârfuri uscate a celor de la Kallos. Îmi adu aminte acum 5 - 6 ani de zile când vedeam la alte bloggerițe sau youtubărițe produse Kallos, le doream și eu dar nu prea aveam acces la ele. Astăzi, chiar și cu situația asta de pandemie, stare de criză / urgență și distanțare socială, mi se pare că aceste produse Kallos sunt mai accesibile decât acum 5 - 6 ani. Cele mai accesibile locuri pentru cumpărarea produselor sunt Kaufland, Notino și Auchan, iar în general și Bănuțel.

Am cumpărat serumul prin decembrie 2019 pentru 10 lei din Kaufland. M-am tot jucat mai bine de 3 luni cu el, iar acum cred că mi-am făcut o oarecare impresie despre el. Vă rog să luați în considerare faptul că acestea sunt părerile mele proprii, de asemenea și experiențele mele proprii; acestea nu sunt adevăruri absolute. Eu folosesc, de regulă, 2 sau maxim 3 pompițe, dar le folosesc rând pe rând, una câte una, deoarece dacă le folosesc pe toate deodată îmi rămân „petece” de păr de-a dreptul slinoase iar pe alte porțiuni nu prea ajunge serumul. La capitolul potolit părul rebel, face pe jumătate treaba respectivă. Iar cu vârfurile despicate, îmi mai liniștește și „dezusucă” vârfurile deshidratate, dar în ceea ce privește vârfurile despicate, așa cum era de așteptat, nu face nimic deoarece pe acelea doar foarfeca le repară.

Dacă aș recumpăra produsul? Sincer, nu știu, am început să învăț să mă aștept și la imprevizibil din partea mea. Aș spune că nu prea l-aș mai recumpăra, dacă ar fi să dau un răspuns categoric.

Unul dintre cele mai bune șampoane uscate încercate (Review: Șampon uscat Nivea Fresh Revive pentru tonuri închise)

Hello! Cum mai sunteți? Sper că vă găsesc bine! Prin Oradea au fost câteva zile destul de frumușele ca și temperaturi, ceea ce înseamnă că părul meu cu tendință de îngrășare începe încet - încet să-și facă de cap.

Prin urmare, „vedeta” articolului de azi este ultimul șampon uscat încercat, și anume varianta pentru tonuri închise a șamponului uscat Nivea Fresh Revive. Am cumpărat produsul din Kaufland aproximativ pe la mijlocul lunii decembrie când l-am prins într-o promoție la 13 lei, în mod normal ajungând și la 24 de lei în anumite magazine. Sincer, îmi doream să experimentez ceva nou la capitolul șampon uscat, după ce deja m-am cam plictisit de Balea și Kallos. Ce mi-a plăcut la acest șampon a fost eficacitatea produsului, care e mai mare ca în cazul produselor Kallos și Balea; acesta chiar îmi usucă puțin părul când îl folosesc. Plus că faptul că e destinat tonurilor închise ajută foarte mult chiar și în cazul părului meu vopsit roșcat. Un ultim lucru de menționat este faptul că în momentul în care m-am spălat pe cap în mod clasic, în apă rămâneau reziduuri maronii, deci un semn că produsul funcționează. Un dezavantaj major ar fi prețul produsului, adică să dau 24 - 25 de lei pentru un produs mass-market este destul de mare mai ales când Kallos și Balea au prețuri de 10 - 12 lei pentru aceeași cantitate.

Ca și o concluzie generală ar fi faptul că probabil îl voi recumpăra abia când va reveni în promoții generoase.