duminică, 5 aprilie 2020

Cartea săptâmânii #21: „Sub aceeași stea” de John Green


Hello! Cum mai sunteți? Sper să nu vă găsesc într-o dispoziție prea nasoală deoarece în momentul în care scriu această recenzie eu deja am sentimente amestecate date de faptuș că abia ce am terminat de citit „Sub aceeași stea” / „The fault in our stars” de John Green. 

Cartea este foarte ok, scrierea efectivă nu are nimic de-a face cu sentimentele mele, ci mai degrabă subiectul cărții are de-a face cu starea mea de spirit. Nu prea îmi stă în obicei să citesc despre cancer sau asemenea subiecte, dar se pare că această carte a făcut excepție. De-a lungul timpului m-am mai lovit de acest roman, a fost citit la un moment dat de-o colegă de facultate și nu mai țin minte contextul în care mi-a menționat că citește cartea; dar, în același context țin minte că tata mi-a menționat faptul că văzuse filmul și menționa faptul că cei doi actori principali mai filmaseră împreună pentru seria „Divergent”. Cumva, nu știu încă cum, mă duce cu gândul la povestea de dragoste dintre Steve Rogers și Peggy Carter, cu toate că cele două povești nu au absolut nimic de-a face una cu cealaltă.

Acțiunea romanului este narată din perspectiva lui Hazel Grace Lancaster, o adolescentă de 16 ani jumătate, care trecuse printr-un cancer tiroidian care i se extinse și la plămâni (eu am o tiroidă leneșă, ca să vedeți capsisul). Forțată de părinți să frecventeze un cerc de sprijin, îl întâlnește pe Augustus Waters (care trecuse printr-un cancer osos ce-l lăsase cu o protejă în loc de-un picior (ce ziceam eu în clipul cu trendurile pe care le vreau moarte și-ngropate)), de care se îndrăgostește. La un moment dat, Augustus își folosește dorința „specială” care devine realitate prin Fundația Make-a-Wish și o ia într-o călătorie de week-end în Amsterdam ca să-l cunoască pe autorul cărții preferate ca să-l întrebe despre finalul  cărții ei preferate. Cum, și mai ales, de ce reușește acest lucru, vă las pe voi să aflați, dar vă avertizez că finalul e foarte trist.

Dacă recomand cartea? Desigur, o recomand cu toate că m-a întristat foarte mult. De asemenea, mă face să îmi pun întrebări filozofice despre viață și felul în care trecem noi prin ea. Într-un fel, cartea asta vine într-un anume fel în completarea sfatului unei persoane, și anume că ar un lucru bun să continui să scriu pe blog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu