Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine, mai ales că vin sărbătorile de primăvară iar eu chiar îmi fac niște speranțe false cum că n-o să fiți inconștienți să vă dați coate prin piețe și magazine de parc-ați fi la ușa cortului doar pentru ca la final să aruncați marea masă de mâncare pe care v-ați chinuit s-o cumpărați și s-o gătiți.
În altă ordine de idei, pentru astăzi mi-ar face o deosebită plăcere să scriu despre cartea lui Michelle Moran, „Nefertiti Regina Nilului”. Nu știu dacă știți, dar în general am o chestie, sau obsesie (cum vreți voi s-o luați, nu mă supăr), cu mitologiile și istoria antică, prin urmare nu e de mirare faptul că mi-a căzut în mâini volumul de față. Ceea ce e interesant într-o notă negativă este faptul că am așteptat mai bine de 4 ani să citesc cartea (articolul îl găsiți aici). Nu mă pot înțelege eu de ce, dar cert e faptul că o dată pusă să citesc cartea, n-am mai lăsat-o din mână; cert îi că a venit la pachet cu un film inspirat din cultura egipteană.
Trecând la cartea propriu-zisă, chiar că mi-a plăcut. Nu știu cât din carte este pură istorie și cât ficțiune pură, cert că cele două se îmbină bine. Nu prea am înțeles de ce cartea o are în titlu pe Nefertiti pe când defapt acțiunea o are în centru pe sora acesteia, Mutnedjmet, sau Mutny pentru cei apropiați. Acțiunea se desfășoară pe parcursul a mai multor decenii, din perioada chiar premergătoare căsătoriei lui Nefertiti cu Amenhotep al IV-lea (Akhenaton) până după încoronarea lui Tutankhaton ca urmare a asasinării lui Nefertiti. Dah, este o perioadă imensă de timp, dar cartea face o treabă bună.
Prin urmare, sunt foarte interesată de continuarea cărții dacă aceasta a văzut lumina tiparului, deoarece dau cărții actuale nota 10 din 10.
