joi, 12 februarie 2026

Filmul / serialul săptămânii #35: „Enola Holmes”

 

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...


Astăzi vine vremea să încep seria recenziilor pentru o serie de filme, și anume cele care o au ca personaj principal pe Enola Holmes, personajul eponim al seriei. 


Filmul prezintă călătoria Enolei în călătoria ei spre a deveni un fel de detectiv feminin, ceea ce e puțin neobișnuit la vremea ei. Iar cea care o inițiază mai mult sau mai puțin de către mama ei, Eudoria Holmes (adeptă a mișcărilor feministă și anarhistă). Această „călătorie” o ducer spre a o regăsi pe mam ei care dispăruse în ziua în care Enola împlinea 16 ani, dar și spre rezolvarea tentativelor de omucidere asupra lordului Tewkesbury (care va avea un rol mai important în viața ei pe viitor).


Și ca un alt mic spoiler alert, Enola este sora mai mică a celebrului detectiv Sherlock Holmes despre care se știe și se vorbește atât de mult comparativ cu alte rude ale lui. Dar măcar filmul face o mare dreptate relației dintre Sherlock și Enola, deoarece acesta devine mai mult sau mai puțin un oarecare protector al Enolei, dar ajunge să o și respecte foarte mult.

luni, 9 februarie 2026

Filmul / serialul săptămânii #34: „Stăpânul Inelelor: Întoarcerea regelui”


Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Astăzi vorbesc despre ultimul film din trilogia „Stăpânul Inelelor”, și anume „Întoarcerea regelui”. Filmul vorbește despre ultima parte a călătoriei lui Sam și Frodo către Mordor, dar și despre ceilalți 6 membri ai Frăției vii care încearcă să îl contracareze pe Sauron pe alte planuri. Cu toate că Sauron este înfrânt într-un final, Frodo pleacă împreună cu elfii și Gandalf către Valinor într-o încercare de a se vindeca după tot ce a îndurat purtând Inelul.

Să fiu sincer, nu e un film rău, doar că mi se pare că filmul a tăiat cred că undeva spre jumătate din cartea pe care încearcă s-o adapteze. Există tot ce se poate mai multe capitole la sfârșitul cărții care nu apar deloc în film, fiind vorba despre „curățarea” Comitatului de către Saruman & Grima & oamenii lor. Da! Saruman moare la finalul cărții, nu la începutul filmului.

Cam atâta am avut de menționat.

vineri, 6 februarie 2026

5 cărți la momentul actual

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...


Pentru astăzi m-am gândit să scriu despre 5 cărți care mi se par relevante dintr-un motiv sau altul. Nu puține au un substrat puternic, dar din nefericire trebuie căutat mai atent. 


„7 ani în Tibet” de Heinrich Harrer


Cartea asta a fost citită la sfârșit de decembrie 2025 - început de ianuarie 2026. Deși e oarecum o carte autobiografică, chiar spre bildungsroman, mi-a plăcut mult. E o carte despre supraviețuire împotriva mai multor greutăți decât ar fi trebuit să existe.


Iar cei 7 ani despre care se vorbește în titlu nu se referă strict la perioada petrecută la Lhasa, se referă la toată perioada petrecută în Tibet de după evadarea reușită din închisoare. Am trecut și eu prin impresia greșită referitoare la numărul de ani.


Și da, știu și despre ecranizarea cu Brad Pitt (despre el nu cred că trebuie să vă mai dau exemple de filme) și David Thewlis („7ani în Tibet”, „Harry Potter”, „Wonderwoman”, „Sandman”). De aici mi se inoculase mie falsa senzație că cei 7 ani ar fi defapt 7 ani petrecuți în Lhasa, când defapt cei 7 ani încorporează și lungul drum până la Lhasa.


„Semnătura tuturor lucrurilor” de Elizabeth Gilbert


Aici am o altă perspectivă. Pentru mine, personal, e vorba despre reziliență, despre pionerat, despre viața unei femei geniale (cel puțin pentru timpurile ei) într-o epocă încă misogină, o carte despre a te ridica deasupra moștenirii propriei familii. Deși poate părea ușurică din cauza scriiturii, mie mi s-a părut că abordează subiecte grele și dificile, care te pun pe gânduri. Cu toate că mă pot declara o oarecare fană a cărții „Eat. Pray. Love” a lui Gilbert, mi se pare că „Semnătura tuturor lucrurilor” îmi vorbește mai mult.


Sincer, mi-ar plăcea să văd ecranizată această carte, deși nu știu exact cum ar putea fi transpusă cât de cât fidel cartea deoarece mi se pare că oferă prea puțină „acțiune” la modul care să întrețină spectatorul în fața ecranului. 


„Stăpânul Inelelor” de JRR Tolkien


Aici nu mai vorbesc doar despre trilogia „Stăpânul Inelelor”, vorbesc despre întreg universul creat de JRR Tolkien. E un întreg univers matur, creat pentru adulți (nu mă refer la situația deocheată) în sensul de minți adulte. Descriu așa universul ca antiteză a universului creat de CS Lewis care mi se pare creat pentru mintea copiilor și adolescenților mai mult.


Mi se pare o muncă colosală și uimitoare să construiești un întreg univers de la zero cu propria religie (ca să scriu așa), cu propriile ființe religioase, dar și cu sisteme întregi de limbi, gen limba elfilor care are o scriere și o vorbire aparte.


Adaptările după trilogie ale lui Peter Jackson sunt incredibile, atât ca acțiune cât și ca peisaje (Noua Zeelandă, deh, Anda), dar nu egalează pe partea narativă scriitura lui Tolkien.


„Dune” de Frank Herbert


Aici e o situația poate puțin mai complicată. Seria vorbește despre pericolul religiei, dar și al tiraniei, când o persoană „menită” să aducă pace, supraviețuire și echilibru devine un tiran, dar nu numai. Dacă aveți disponibilitatea de a încerca să observați o altă perspectivă asupra multor situații și informații din jurul nostru, aș încerca să vă sugerez să începeți măcar seria aceasta de cărți. Nu va fi o „călătorie” ușoară, dar se poate demonstra ceva fascinant.


„Die weisse Massai” de Corinne Hoffmann


Aici mi-a plăcut foarte mult povestea despre incursiunea într-o cultură cu totul și cu totul străină de a ta. Mă face să îmi pun întrebări despre cât poate fi de diversă această lume, și totuși, unele lucruri sunt oarecum la fel. Fiind un roman oarecum autobiografic, nu cred că dau prea multe detalii descriind cartea ca fiind povestea de dragoste a autoarei, poveste care are loc în mare parte în Africa.


Acestea sunt cele 5 alegeri ale mele pentru acest articol. Mi-au plăcut mult. Le-am citit în diverse etape ale vieții mele. Abia aștept să văd ce-mi rezervă viața la acest capitol.

duminică, 1 februarie 2026

Review: Geluri de duș Avon Senses

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...


În ultima vreme chiar am scăpat de sub control când vine vorba de plictiseală cosmetică, ca s-o numesc așa. Parcă nimic nu mă mai mulțumește. Folosesc un produs de 2 ori și apoi mă plictisește. Iar asta nu e deloc bine atât pentru finanțele mele, cât și pentru mediu. Încerc din răsputeri să am o oarecare diversitate la majoritatea capitolelor așa încât să nu mă simt închistată într-o opțiune, maxim 2, dar nici exagerat de multe ca să mă simt copleșită de câte cosmetice am. Iar un alt capitol la care lucrez e vinovăția de a lăsa deoparte produse pe jumătate sau chiar mai mult terminate pentru a încerca altceva, în loc de a mă chinui să termin produsul început înainte de a deschide altul. Mai precis, învăț să rotesc produsele fără vinovăție.


Deși nu sunt de acord cu politica înșelătoare a companiilor MLM când vine vorba de reprezentanți, totuși, sunt curioasă față de produsele lor, iar dacă găsesc ceva rezonabil financiar, nu mă feresc să cumpăr. În ultimii ani am cumpărat produse MLM de pe Emag sau Notino, nu neapărat direct de la reprezentanți. Plus că am mai primit vreo 2 produse a unei firme de care eram curioasă.


Astea fiind scrise, zic să trec la recenzii, nu de alta dar deja m-am întins la scris ceva de groază, așa cum mi-e stilul.


Varianta Orange Twist e oarecum o minune, chiar miroase a portocale, numai bună pentru perioadele Crăciunului sau a verii. Această versiune are o consistență oarecum neplăcută, gelatinoasă, care predispune către risipă, adică după 3 - 4 dușuri deja pare că am terminat aproape jumătate de sticlă. Versiunea asta pare să se alinieze cu antiperspirantul Elmiplant cu vitamina C.


Varianta aceasta roz, numită Pink Sands, este cu apă de cocos și fructul dragonului. Deși scrie pe ambalaj despre cocos, nu știu unde mi-a fost capul de l-am cumpărat. Precum știți, nu-mi prea place cocosul în cosmetice. Dar s-a potrivit relativ bine cu antiperspirantul Dove roz cumpărat, și ăla e cu cocos. Gelul îmi curăță bine piele, n-o usucă prea tare. Textura nu e neapărat una grozavă, mi se pare ușor prea gelatinoasă, dar asta e o altă poveste deja. Cel mai concret, nu cred că-l voi recumpăra, decât din pură nebunie, iar asta nu e exclus la mine...


Sincer, acest gel de duș a fost o cumpărătură pe fond emoțional. Din ce-mi aduc aminte, am cumpărat-o prima dată cred că prin 2011 și a doua dată în decembrie 2025. Pentru mine, miroase cumva a fructe care au cam dat-o-n stricate. Bănuiesc că izul acela de stricat e de la moscul amestecat cu apa de fructe.

Ca și consistență, parcă nu mai e atât de gelatinos ca cele 2 geluri mici (primele 2 de mai sus, cel cu portocale și cel cu cocos). Totuși, parcă îmi place acesta puțin mai mult decât cel cu cocos, dar e sub cel cu portocale.


Varianta aceasta crea c-am luat-o pe fond de „mint”, văzundu-l foarte potrivit pentru vară. Totuși, l-am început pe timp de iarnă. Are un parfum chiar foarte potrivit sezonului estival dar și dimineților, dacă sunteți genul de persoane care faceți duș dimineața. De spălat, spală bine, cu destulă spumă, dar parfumul nu țin e exagerat de mult pe piele dar prin baie ține parcă mai mult. Iar ca consistență, e chiar ceea ce trebuie pentru mine.


Per ansamblu, au fost toate gelurile o experiență, cu bune și cu rele. Tot ce se poate ca la un moment dat să mai experimentez cu această gamă de geluri de duș. Nu va fi neapărat curând, deoarece am o listă interminabilă de curiozități...

luni, 26 ianuarie 2026

Filmul / serialul săptămânii #33: „Stăpânul Inelelor: Cele 2 turnuri”

 

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...


Pentru astăzi m-am gândit să scriu câteva cuvinte despre al doilea film din trilogia „Stăpânul Inelelor”, și anume „Cele 2 turnuri”. 


Ca notă personală, mi se pare că acest al doilea film are cel mai alert ritm al acțiunii din toată trilogia. Deși și al treilea film are mai multe fire narative, acesta mi se pare mult mai pe gustul meu. Pe de o parte, Frodo și Sam își fac drum spre Mordor, conduși de Gollum. Pippin și Merry se întâlnesc cu copacii „vii” din pădurea Fangorn (spoiler alert, Fangorn e unul dintre acești copaci vii), alături de care au propriile aventuri. De asemenea, Legolas & Aragorn & Gimli își croiesc propriul drum prin și alături de Rohan în scopul de a-i găsi și ajuta pe Merry și Pippin de care știau că sunt răpiți de către uruk-hai.


Sincer, sunt o grămadă de schimbări între carte și adaptarea lui Peter Jackson. Nu voi sta să trec prin aceste schimbări, dar las aici un canal care vorbește nu doar despre universul lui Tolkien în general, dar și despre aceste schimbări între carte și film.

joi, 22 ianuarie 2026

Filmul / serialul săptămânii #32: „Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului”

 

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...


Pentru astăzi m-am gândit să scriu puțin despre primul film din trilogia „Stăpânul Inelelor”, și anume despre „Frăția Inelului”. 


Cu toate că filmul se deschide într-o notă chiar mai mult decât pozitivă (lăsând la o parte intro-ul, care, ce-i drept, mi se pare oarecum întunecat și rău prevestitor), cu aniversarea lui Bilbo și vizita lui Gandalf, lucrurile progresează spre a fi mai întunecate la sfârșitul filmului. Cheful de ducă a lui Bilbo, unchiul unuia dintre protagoniști (Frodo) împletit cu vârsta înaintată neaparentă lasă în urmă o moștenire grea pe umerii nepotului, Frodo, mai precis un inel pe care n-am altfel cum să-l descriu decât ca fiind blestemat.


Pentru a elimina răul pe care-l poate face inelul moștenit, Frodo e rugat să îl ducă în Rivendell, la elfi, pentru a se decide mai departe ce se va întâmpla cu el. În călătoria lui, Frodo începe însoțit de alți 3 hobiți, Sam, Merry și Pippin. Pe drum îl culeg și pe Aragorn (inițial cunoscut sub porecla lui de Strider) sau mai bine zis Aragorn îi culege pe hobiți în locul lui Gandalf. Deși în Rivendell trebuia să fie sfârșitul călătoriei pentru hobiți, aceștia sunt prinși în ițele mai complexe ale continentului și își continuă drumul cu încă 4 însoțitori (pe lângă Frodo, Sam, Meryy, Pippin și Aragorn care deja făceau parte din grupul călător): vrăjitorul Gandalf, elful Legolas, gnomul Gimli și omul / muritorul Boromir.


Din nefericire, până la sfârșitul filmului, îl pierdem nu numai pe Boromir, dar se pare că și Gandalf e pierdut definitiv. Și pun accent pe ideea de aparență aici.


Filmul are parte de niște peisaje absolut demențiale în sensul pozitiv, relieful Noii Zeelande unde a fost filmat filmul te poate lăsa ușor cu gura cască, pe alocuri peisajul poate deveni personajul principal. De asemenea, și coloana sonoră e bună și frumoasă din punctul meu de vedere.


Deși evident că filmul e doar o adaptare după carte, prin urmare viziunea regizorală și-a spus cuvântul, sunt mici sau mari schimbări care poate ar merita menționate. Cu toate că pe alocuri sunt scene de luptă modificate pentru a îmbunătăți sau chiar devia povestea, nu pot spune neapărat că mă supără atât de mult acestea. Ceea ce m-a frapat când am citit cartea (fac parte din categoria care întâi a văzut filmul și abia la ceva timp a citit cartea) e faptul că filmul a înlăturat un anume personaj și a sărit ecranizarea tuturor capitolelor în care acest personaj apare: Tom Bombadil.


Ca și încheiere, dacă doriți să treceți în revistă diferențele dintre carte și film, puteți trece prin canalul Fact or Fantasy.

duminică, 18 ianuarie 2026

Cartea săptămânii #55: „Instrumente mortale: Orașul Îngerilor Căzuți” de Cassandra Claire


Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Deși recunosc că pentru mine ar fi fost frumos ca seria să se termine la sfârșitul cărții a treia, nu pot nega faptul că mă delectasem cu volumele 4 și 5 la vremea când le-am citit. 

Cu toate că după finalul celei de-a treia cărți din serie lucrurile păreau că intră pe un făgaș normal, ei bine, autoarea ne dă peste nas. Deoarece la sfârșitul volumului anterior lui Clary i se îndeplinește dorința de a-l învia pe Jace, această răsturnare de situația are consecințe nefaste. De ce? Pentru că nici Clary nici Jace nu realizează în timp util faptul că orice vânător de umbre are nevoie de anumite rune și ritualuri relativ imediat după naștere (în cazul nostru după înviere) pentru a fi protejați de anumite influențe negative. 

De aici, cu ajutorul unui Simon răpit și obligat să ia parte la ritual, mama-demon Lilith îl învie pe Sebastian (Jonathan pe numele lui adevărat, care e primul copil a lui Jocelyn și prin urmare fratele lui Clary). Și nu doar că îl învie pe Sebastian, dar îl și leagă pe Jace de el, astfel încât orice vătămare a lui Sebastian se răsfrânge și asupra lui Jace.

Dacă mi-a plăcut cartea? Da, dar nu la fel de mult ca și primele 3 din serie.

miercuri, 14 ianuarie 2026

Produse cumpărate și răscumpărate de-a lungul timpului: Produse pentru demachiere

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...


Mi-am dorit de ceva vreme să tot reiterez acele produse pe care le recumpăr deoarece îmi plac și își fac treaba din punctul meu de vedere. Zilele acestea mi-am așternut pe hârtie niște idei de articole, dar și niște schițe pentru o parte dintre aceste articole. Iar astăzi continui, încet-încet, să creez o parte din seria dedicată acestor produse pe care le tot cumpăr.

Precum știți deja, în octombrie 2025 am achiziționat 2 calendare de Advent cu produse de machiaj, dar asta nu a fost prima interacțiune majoră cu machiajul din viața mea. Iar o dată cu produsele de machiaj, avem nevoie și produse destinate demachierii. Deși pot afirma că am încercat mai multe firme care fabrică loțiuni micelare (Garnier, Nivea, Balea, Cien, Cosmia, Ultra Compact etc.), 2 firme pot scrie că au fost răscumpărate cel mai uzual: Cien și Cosmia.

***


Aceste loțiuni micelare au fost cumpărate și răscumpărate, chiar dacă de-a lungul timpului ambalajele și cantitatea s-au schimbat. Nu îmi irită tenul, au preț accesibil și sunt accesibile atât și ca locații.


Ambele variante, atât cea pentru ten mixt / normal, cât și cea pentru ten sensibil nu mi-au deranjat deloc tenul și au demachiat în regulă. Și ambele au articole dedicate pe blog.

***


Deși Auchan nu îmi e foarte accesibil la modul general, sunt momente în care dau comandă de la ei pe vreo platformă de livrări la domiciliu iar atunci îmi cam fac stocul de cosmetice de la ei. Deși doar versiunea aceasta cu capac albastru am cumpărat-o, îmi place că nici aceasta nu-mi deranjează tenul și e accesibilă financiar. Sincer, mă așteptam să am un articol dedicat special pentru această apă micelară, dar nu l-am găsit prin arhiva blogului...

Cam acestea sunt produsele recumpărate relativ des când vine vorba despre produsele pentru demachiere. Cel mai probabil, voi face o actualizare la acest articol deoarece am planuri serioase să îmi diversific paleta de produse încercate.

sâmbătă, 10 ianuarie 2026

Produse cumpărate și răscumpărate de-a lungul timpului: Absorbante și proteslipuri

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Mi-am dorit de ceva vreme să tot reiterez acele produse pe care le recumpăr deoarece îmi plac și își fac treaba din punctul meu de vedere. Zilele acestea mi-am așternut pe hârtie niște idei de articole, dar și niște schițe pentru o parte dintre aceste articole. Iar astăzi încep, încet-încet, să creez o parte din seria dedicată acestor produse pe care le tot cumpăr.

Știu că produsele acestea destinate intimității, s-o numim așa, sunt încă un subiect tabu deși n-ar trebui să fie. Ce-i drept, la mine în familie nu a fost neapărat așa, un subiect tabu, dar nici nu pot spune că am vorbit prea foarte deschis și tare înafara casei despre aceste produse. Dar dacă a fost cazul în așa fel, tata a fost genul de om care să iasă și să îmi cumpere absorbante atâta timp cât i-am descris ceea ce am nevoie. Și mulțumesc pe aceastî cale.

***

La capitolul proteslipuri, cel mai des le cumpăr pe cele marcă proprie Lidl (evident, le cumpăr din Lidl). Îmi place că: 
  • se găsesc mai tot timpul dacă nu cumva permanent;
  • pachete relativ mari în sensul că găsesc și versiuni cu câte 50-60 de bucăți;
  • preț accesibil;
  • articole în care vorbesc despre aceste produse: aici (din septembrie 2022).



Nu afirm (sau susțin) că sunt singurele pe care le cumpăr, doar că în ultimii ani sunt cele mai recumpărate, astea în condițiile în care eu lucrez în Mega Image și mi-ar fi mult mai util să cumpăr produsele comercializate sub marca noastră proprie.

***

Tot așa, la capitolul absorbante am cumpărat și răscumpărat multe absorbante marcă proprie Lidl cât și Always Sensitive. Nu știu dacă am reușit, dar am încercat să pun accent pe ideea de Sensitive. Încă din 2015, într-o perioadă în care treceam prin multe la modul de familie, eu întrebam în farmacie de versiunea Sensitive. Nu vreau să detaliez subiectul cu ceea ce s-a-ntâmplat atuncea, ideea e că chiar și atunci eram conștientă de faptul că versiunea „normală” de Always îmi provoacă niște iritații horror.



Motivele pentru care aleg marca proprie Lidl:
  • nu mă irită, ceea ce deja am scris că e important la aceste produse;
  • accesibilitatea geografică adică în ideea că avem deja multe magazine Lidl prin Oradea;
  • accesibilitatea financiară, găsind și pachete care costă 6 - 7 lei (poate și mai puțin);
  • articole în care vorbesc despre aceste produse: aici (aprilie 2020), empties (martie 2019).



Prin urmare, pentru moment, acestea sunt absorbantele și proteslipurile pe care le-am tot recumpărat de-a lungul timpului, sau cel puțin în ultimii 10 ani.

Sper că vi-am stârnit interesul cu începutul acestei serii de articole.

luni, 5 ianuarie 2026

Leapșă despre lectură și vise(?)

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...


Pentru astăzi am iarăși câteva întrebări despre literatură, dar nu numai. Iar din răspunsurile date, cred că se și intuiește ce carte am terminat ultima dată (mă rog, e recitită, dar tot la lectură o pun).


1. Scrie primul personaj care îți trece prin minte și din ce carte vine.

Primul personaj care-mi vine în minte este Robert Langdon. Este personajul principal dintr-un univers al lui Dan Brown. Ca să dau exemple de opere în care apare, vi-aș enumera: „Codul lui DaVinci” (a doua carte din serie), „Îngeri și demoni” (prima carte din serie), „Simbolul pierdut” etc.


2. Scrie primul titlu de carte care îți trce prin minte.

„Camerista”, dar nu mai țin minte de cine e scrisă. Mai degrabă întrebați-o pe Nicoleta Stănciucă despre autoare.


3. Scrie primul autor care îți vine în minte.

Tot la Dan Brown mă gândesc. Și apoi la Elizabeth Gilbert mă gândesc, și ea e de luat în considerare. Amândoi sunt pe gustul meu, deși de Gilbert n-am citit decât 2 cărți. (Nu că de Brown aș fi citit mai mult de 5 cărți.)


4. Scrie titlul ultimei cărți citite.

Ultima dată am recitit „Îngeri și demoni” de Dan Brown. Iar ca primă citire a fost „7 ani în Tibet” de Heinrich Harrer (da, există și carte, nu doar filmul cu Brad Pitt).


5. Scrie personajul favorit din cartea de la numărul 4 și caracterizează-l într-un cuvânt.

- Robert Langdon care mi se pare neconformist

- Heinrich Harrer care mi se pare a fi rezilient


6. Scrie titlul cărții pe care ai vrea să o citești.

Una dintre cărțile pe care mi le doresc citite de către mine anul ăsta (2026) ar fi „Muntele vrăjit” a lui Thomas Mann. Știu că pare cel puțin aproape una dintre cărțile monstru ale literaturii universale, dacă nu e deja una dintre ele. De foarte mult timp m-a atras titlul, iar după ce am citit câteva recenzii la adresa ei, această atracție a crescut.


7. Scrie unul din lucrurile pe care ai vrea să le realizezi vara asta.

Sincer, de ani de zile îmi doresc să călătoresc dar nu reușesc să strâng bani pentru acest vis. Prin urmare, unul din lucrurile pe care aș dori să le realizez în vara asta ar fi să încep un fel de fond pentru propriile călătorii.


Cam acestea sunt răspunsurile mele de astăzi, sper să conteze.