joi, 8 octombrie 2015

Cafelele care-mi plac

        Hello! Precum am mai spus și până acum, ador cafelele și ceaiurile per ansamblu. De-a lungul timpului, am testat mai multe mărci cât și sortimente de cafea, așa încât am ajuns la câteva cafele care chiar îmi plac și la alte câteva pe care chiar nu le pot suporta sau pur și simplu s-a întâmplat să am așteptări mari de la ele și să se dovedească apoi adevărate epic fail-uri, din cauza propriilor mele așteptări.
        O să fac 2 postări diferite, și asta până la sfârșitul anului, în care vă voi prezenta câte 3 cafele care-mi plac și 3 cafele care m-au dezamăgit. Azi vă voi vorbi puțin despre cele 3 cafele care-mi plac iar în viitorul apropiat vă voi vorbi despre cele 3 cafele care m-au dezamăgit.


Jacobs Kronung:


        Prima cafea despre care vă povestesc puțin este Jacobs Kronung. Momentan nu am poză decât cu varianta decofeinizată, dar asta este.
        Mulți oameni consideră că are un gust acrișor neplăcut ca și cum ar fi cafeaua necoaptă ca lumea sau neprăjită ca lumea, dar eu îi ador acest gust. Și-n plus, îmi place și mai mult gustul când combin această cafea cu laptele UHT din ăla la cutii de un litru. În plus, are un preț bun, undeva la aproximativ 18 lei / 500 gr în varianta normală cu cofeină.
        Din partea mea, cafeaua are o notă de 9 / 10.


Amaroy:


        Nu am o poză individuală cu cele două cafele despre care mai vorbesc, așa încât voi folosi o poză de grup. Cafeaua Amaroy despre care vorbesc acum este cea din stânga în poza de grup de mai sus.
        Ceea ce-mi place la această cafea este reprezintat de echilibrul gustului. Nu mi se pare deloc amară ca și la cafelele ieftine din piață (mă refer la cafelele de 19 lei / kg din piață), cafele ieftine în care pot pune și 10 lingurițe de zahăr și tot doar amare și ieftine mi se par. Și ceea ce mi se pare interesant la această cafea este faptul că gustul îi rămâne la fel de echilibrat și după adăugarea zahărului. Din păcate, nu-mi mai amintesc cât dădeam pentru 500 de grame, ultimul pachet l-am luat în urmă cu ceva vreme.
        Eu îi acord o notă de 8 / 10.


Dallmayr:


        Ultima dar nu și cea de pe urmă este Dallmayr-ul. Este cafeaua din mijloc în poza de grup de mai sus.
        Despre aceasta pot spune că este cu adevărat extraordinară. Are un gust fin și bogat, gust pe care și-l păstrează la fel și după ce-o complimentez cu lapte.
        Ce-i drept, e cam scumpă, de obicei se găsește cu aproximativ 27 lei / 500 grame, dar am găsit-o în iarnă la promoție prin Lidl și cu 20 de lei, dar și cu 22 de lei.
         Nota pe care i-o acord este 10 / 10.

        Stați pe fir și joia viitoare, când vă voi oferi, tot așa, un articol mai aparte față de celebrele și clasicele mele recenzii.

2 comentarii: