Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine…
Astăzi mi-ar face mare plăcere să vorbesc despre al șaptelea și penultimul film din seria Harry Potter, și anume partea întâi din „Harry Potter și Talismanele Morții”. Sincer, într-un fel, mi-a plăcut ideea de a face mai mult de un singur film dintr-o carte relativ măricică. Doar că, cumva, poate că fiind o serie atât de vastă, s-ar fi pretat mult mai bine un serial cu 7 sezoane, un sezon pentru fiecare carte în parte. Știu, poate fi o părere controversată.
În acest film mi-a plăcut faptul că s-a acordat atenție unor detalii, poate (mai mult ca sigur) nu tuturor detaliilor, dar e un mare plus. Un minus din partea mea ar fi faptul că există multe porțiuni fără vreun ritm intens al acțiunii.
Un alt accent aș vrea să îl pun asupra introducerii unor personaje ca să le facă dreptate, deoarece nu fuseseră introduse la vremea la care ar fi fost frumos să fie introduse. Iar exemplul cel mai relevant, pentru mine cel puțin, este Bill Weasley care a fost întotdeauna personajul meu preferat din cărți. Iar un exemplu concret de personaj care s-a pierdut în procesul ecranizărilor este Charlie Weasley.
Per ansamblu, este un film de vizionat de dragul vremurilor de demult pentru mine, sau pentru fanii înrăiți ai seriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu