Hello! Cum mai sunteți? Postarea aceasta e scrisă duminică seara, iar eu nu mai pot de somn... N-am dormit nici foarte mult nici bine sâmbătă spre duminică, deci într-un fel e de explicată starea mea de somnolență psihică și emoțională, căci fizic aș avea destulă energie, n-am a mă plânge de așa ceva. Plus că în Oradea a fost foarte urât duminică, genul acela de vreme care mie-mi displace și-l consider semiscârbos: rece și înnorat; ar mai fi trebuit să și plouă, și-aș fi considerat vremea de-a dreptul scârboasă.
Luni nici nu prea știu ce-am făcut, nici marți nu e într-o zonă 100% necețoasă, cert e faptul că luni nu m-am dus pe la inginerie de la 16:00 - cică venea Mang de la ora respectivă, dar eu personal nu mai am de ceva vreme încredere în cuvântul lui, și ora 16:00 după ce că în orar e trecută ora 15:00 -, dar nici de la 17:00 n-am trecut pe la Științe de lene și de motiv că mnoa, cine știe, o dată-n viață s-a ține de cuvânt și Mang și să nu dau nas în nas cu colegii de la inginerie.
Marți și miercuri n-am avut chef de Științe, dar marți am fost până în Penny-ul din Ioșia (Ioșia fiind un cartier al Oradiei), până acolo m-am dus cu autobuzul dar m-am întors pe jos, cred că mi-a luat vreo aproximativ 30 de minute să ajung până în apartament, dar e ok, am avut și 3 etaje de urcat, asta e scuza mea numărul 1. Și am avut o întâlnire drăguță pe digul crișului, defapt 2 întâlniri, dar prima a fost chiar frumoasă: lebăda. Nu m-așteptam să mai întâlnesc lebede după ce s-a desființat podul de pontoane dintre Podurile Decebal și Densușeanu, construindu-se în locul lui Podul Rutier Sovata. Știu, nu sunt chiar denumirile oficiale, dar așa le știm noi, orădenii, la momentul actual.
Ce-a de-a doua întâlnire a fost cu un porumbel, îl puteți observa mai jos și pe el, dar de porumbei am parte destul și în copacii dintre blocuri sau pe pervaze, așa încât nu e neapărat atât de spectaculos ca întâlnirea cu lebăda.
Am mai pozat tot marți și vreo 2 acoperișuri albe de tip cupolă cred că peste 2 terenuri de sport, chestia care m-a atras e faptul că alte terenuri de sport care erau acoperite peste iarnă și-au retras acoperișul respectiv.
Joi am ajuns pe la biblioteca județeană și am reușit să-mi iau 6 cărți pentru mine și una pentru mama, de data asta am nimerit minim 3 cărți faine, două dintre ele tocmai ce le-am terminat iar a treia e în curs de citit mai pe-ndelete...
Această carte cu povestiri a lui Eric Emmanuel Schmitt e cartea în curs de citit, observ că ea s-a-ncărcat prima, mi se pare la fel de interesantă ca și celălalt volum de povestiri a lui Schmitt,
„Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” despre care vi-am vorbit mai pe larg deja.
Despre
„13 probleme” deja am apucat să vorbesc în articolul de duminică, dafapt e și Duminica Floriilor în 2016, citisem doar 10 dintre cele 13 povestiri care formează volumul când am scris recenzia, dar Agatha Christie nu m-a dezamăgit chiar deloc cu volumul din seria Miss Marple. E drept că îmi programasem lectura cărții doar pe sâmbătă iar ea s-a-ntins puțin și pe duminică, dar tot ce se poate să-mi fi planificat eu în mod greșit prioritățile sâmbătă...
„Ultimele cazuri ale lui Miss Marple” am citit-o în Duminica Floriilor, a fost tot un volum de povestiri mai degrabă, dintre cele 9 capitole ale cărții, doar 7 o au în centru pe celebra Miss Marple, m-a surprins cele 2 povestiri fără ea, dar asta e.
Accesoriile de mai sus sunt ceea ce-am purtat de-a lungul zile de joi, am alternat brățările, nu le puteam purta chiar pe toate în același timp deoarece aș fi părut foarte încărcată la capitolul mâini, vi-am povestit că printre activitățile de joi s-a numărat și vizita la bibliotecă.
Vineri am fost puțin mai temperată la capitolul accesorii, pe lângă faptul c-am citit puțin din volumul de povestiri a lui Schmitt, m-am mai chinuit ceva ceva cu primul volum din „Copiii căpitanului Grant” a lui Verne, dar m-au atras mai mult noile achiziții temporare așa încât am considerat mai înțelept să-l pun pe așteptare. Tot vineri am trecut întâi prin Auchan după niște roșii, o salată verde și un castravete mai mare, pe primele două categorii le-am găsit mai ieftin, mult mai ieftin în Auchan decât în Kaufland, dar m-am mai făcut și cu niște biscuiți destul de tari din ovăz, dar nu faptul că erau uscați a fost nașpa ci faptul că erau mult prea dulci, fiind îndulciți cu zahăr, credeți-mă că s-a simțit.
Îmi pare rău de faptul că n-am mai ajuns la evenimentul organizat de cei de la Qubiz miercuri în amfiteatrul V202, m-am tot gândit cum s-ajung dar îmi doream mult prea mult dacă tot dădeam prin campus... M-am ales în loc de asta cu o vizită în Kaufland.
Proiectul la Managementul calității în Tehnologia Informației încă nu e gata, dar am mai progresat puțin la capitolul ROF (regulamentul de ordine și funcționare), n-am bătut atât de mult pasul pe loc, problema mea cu proiectul la materia asta e că mi-e lehamite de el și nu știu de ce, așa încât procastinez totul...
