Hello! Cum mai sunteți? Postarea aceasta e scrisă duminică seara, iar eu nu mai pot de somn... N-am dormit nici foarte mult nici bine sâmbătă spre duminică, deci într-un fel e de explicată starea mea de somnolență psihică și emoțională, căci fizic aș avea destulă energie, n-am a mă plânge de așa ceva. Plus că în Oradea a fost foarte urât duminică, genul acela de vreme care mie-mi displace și-l consider semiscârbos: rece și înnorat; ar mai fi trebuit să și plouă, și-aș fi considerat vremea de-a dreptul scârboasă.
Luni nici nu prea știu ce-am făcut, nici marți nu e într-o zonă 100% necețoasă, cert e faptul că luni nu m-am dus pe la inginerie de la 16:00 - cică venea Mang de la ora respectivă, dar eu personal nu mai am de ceva vreme încredere în cuvântul lui, și ora 16:00 după ce că în orar e trecută ora 15:00 -, dar nici de la 17:00 n-am trecut pe la Științe de lene și de motiv că mnoa, cine știe, o dată-n viață s-a ține de cuvânt și Mang și să nu dau nas în nas cu colegii de la inginerie.
Marți și miercuri n-am avut chef de Științe, dar marți am fost până în Penny-ul din Ioșia (Ioșia fiind un cartier al Oradiei), până acolo m-am dus cu autobuzul dar m-am întors pe jos, cred că mi-a luat vreo aproximativ 30 de minute să ajung până în apartament, dar e ok, am avut și 3 etaje de urcat, asta e scuza mea numărul 1. Și am avut o întâlnire drăguță pe digul crișului, defapt 2 întâlniri, dar prima a fost chiar frumoasă: lebăda. Nu m-așteptam să mai întâlnesc lebede după ce s-a desființat podul de pontoane dintre Podurile Decebal și Densușeanu, construindu-se în locul lui Podul Rutier Sovata. Știu, nu sunt chiar denumirile oficiale, dar așa le știm noi, orădenii, la momentul actual.
Ce-a de-a doua întâlnire a fost cu un porumbel, îl puteți observa mai jos și pe el, dar de porumbei am parte destul și în copacii dintre blocuri sau pe pervaze, așa încât nu e neapărat atât de spectaculos ca întâlnirea cu lebăda.
Am mai pozat tot marți și vreo 2 acoperișuri albe de tip cupolă cred că peste 2 terenuri de sport, chestia care m-a atras e faptul că alte terenuri de sport care erau acoperite peste iarnă și-au retras acoperișul respectiv.
Joi am ajuns pe la biblioteca județeană și am reușit să-mi iau 6 cărți pentru mine și una pentru mama, de data asta am nimerit minim 3 cărți faine, două dintre ele tocmai ce le-am terminat iar a treia e în curs de citit mai pe-ndelete...
Această carte cu povestiri a lui Eric Emmanuel Schmitt e cartea în curs de citit, observ că ea s-a-ncărcat prima, mi se pare la fel de interesantă ca și celălalt volum de povestiri a lui Schmitt, „Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” despre care vi-am vorbit mai pe larg deja.
Despre „13 probleme” deja am apucat să vorbesc în articolul de duminică, dafapt e și Duminica Floriilor în 2016, citisem doar 10 dintre cele 13 povestiri care formează volumul când am scris recenzia, dar Agatha Christie nu m-a dezamăgit chiar deloc cu volumul din seria Miss Marple. E drept că îmi programasem lectura cărții doar pe sâmbătă iar ea s-a-ntins puțin și pe duminică, dar tot ce se poate să-mi fi planificat eu în mod greșit prioritățile sâmbătă...
„Ultimele cazuri ale lui Miss Marple” am citit-o în Duminica Floriilor, a fost tot un volum de povestiri mai degrabă, dintre cele 9 capitole ale cărții, doar 7 o au în centru pe celebra Miss Marple, m-a surprins cele 2 povestiri fără ea, dar asta e.
Accesoriile de mai sus sunt ceea ce-am purtat de-a lungul zile de joi, am alternat brățările, nu le puteam purta chiar pe toate în același timp deoarece aș fi părut foarte încărcată la capitolul mâini, vi-am povestit că printre activitățile de joi s-a numărat și vizita la bibliotecă.
Vineri am fost puțin mai temperată la capitolul accesorii, pe lângă faptul c-am citit puțin din volumul de povestiri a lui Schmitt, m-am mai chinuit ceva ceva cu primul volum din „Copiii căpitanului Grant” a lui Verne, dar m-au atras mai mult noile achiziții temporare așa încât am considerat mai înțelept să-l pun pe așteptare. Tot vineri am trecut întâi prin Auchan după niște roșii, o salată verde și un castravete mai mare, pe primele două categorii le-am găsit mai ieftin, mult mai ieftin în Auchan decât în Kaufland, dar m-am mai făcut și cu niște biscuiți destul de tari din ovăz, dar nu faptul că erau uscați a fost nașpa ci faptul că erau mult prea dulci, fiind îndulciți cu zahăr, credeți-mă că s-a simțit.
Îmi pare rău de faptul că n-am mai ajuns la evenimentul organizat de cei de la Qubiz miercuri în amfiteatrul V202, m-am tot gândit cum s-ajung dar îmi doream mult prea mult dacă tot dădeam prin campus... M-am ales în loc de asta cu o vizită în Kaufland.
Proiectul la Managementul calității în Tehnologia Informației încă nu e gata, dar am mai progresat puțin la capitolul ROF (regulamentul de ordine și funcționare), n-am bătut atât de mult pasul pe loc, problema mea cu proiectul la materia asta e că mi-e lehamite de el și nu știu de ce, așa încât procastinez totul...
Cand am vazut pozele cu ape si balti am crezut ca ai fost la pescuit. Interesanta saptamana! Despre invatat, sa stii ca si eu aveam momente in care nu porea ma implicam... iar acum am luat cartile si cursurile la mana ca imi aduc aminte de cate ceva sau am nevoie de cate o idee si nu am retinut la timp ce spuna ala in manual.
RăspundețiȘtergereNu stiu sa pescuiesc, Diana. Dar a fost interesanta plimbarea pe malul crisului si sa intalnesc lebada si porumbelul. Eu mi-as dori sa imi termin proiectele pentru ambele masteruri, dar sunt abia la inceput...
Ștergeren-am mai vazut lebede de ceva timp, cred ca de acum vreo luna-2, cand am fost la gl, erau cateva pe dig. invatatul asta... ne mananca zilele. plus ca ce zici tu zici pare destul de complicat
RăspundețiȘtergereNu mi se pare foarte complicata aproape nicio tema, doar ca de cateva saptamani sunt intr-o stare din aceea in care nu am niciun spor la a termina ceva, doar le incep si incepute raman.
ȘtergereEu n-am mai vazut lebede de vreo doi ani chiar si atuncea am fost surprinsa sa le observ...