Alte 12 întrebări despre literatură / cărți (varianta 2025)

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Sursă foto

Așa cum vi-am promis acum nu foarte multă vreme pe Facebook, cred c-ar fi timpul să refac această leapșă despre lectură și citit la modul general. Nu știu exact cât de mult s-au schimbat lucrurile, dar parcă ceva ceva tot s-a mai schimbat...

1. Cum îți ții sub control grămada de cărți din TBR?

Sincer, de când am încercat să-mi fac o oarecare listă cu ceea ce mi-ar putea face plăcere să citesc, nu prea am ce să țin sub control în această listă.

2. Cărțile din lista TBR sunt mai mult în formă fizică sau ebook?

Ca mai în ultima vreme, nu prea mă mai interesează dacă cartea pe care o citesc e în format fizic pe hârtie, dacă e în format ebook sau dacă e în varianta audio. Mi se pare mai important consumul de cultură decât formatul în care e consumată aceasta.

3. Cum alegi următoarea carte din TBR pentru a fi citită?

În perioada asta din viață, îmi aleg cărțile din TBR pe care doresc să le citesc conform dispoziției de moment, ca să scriu așa. Uneori îmi aleg cartea ceva în genul următorul volum din seria a cărui volum tocmai l-am terminat. 

4. Ce carte s-a aflat pe lista TBR cel mai mult timp?

Cred că „Crimă și pedeapsă” a lui Dostoievski. Am și început-o o dată, n-am mai continuat-o, dar a rămas pe TBR în speranța că o dată și o dată tot o voi citi, deși deja mi-am pierdut speranța cu ea.

5. Numește o carte adăugată în TBR cel mai recent.

Cel mai recent am adăugat „Minciuna lui Michelangelo” de Igor Bergler. Defapt cred c-aș putea menționa la grămadă toată seria care conține principalele cărți, serie care conține și „Minciuna lui Michelangelo”. Pe Igor Bergler l-am descoperit prin intermediul Nicoletei Stănciucă, prin intermediul ei descoperind și „Apă proaspătă pentru flori”.

6. Numește o carte care se află pe lista TBR doar pentru că are o copertă frumoasă.

Nu am așa ceva pe lista TBR. De obicei nu mă iau după copertă când îmi aleg cărțile pe care mi le-aș dori citite.

7. Numește o carte din lista TBR pe care nu o vei citi niciodată.

Probabil tot „Crimă și pedeapsă” a lui Dostoievski.

8. Numește o carte din TBR-ul tău care încă nu s-a publicat.

Nu am nicio serie care nu a fost publicată în totalitate în TBR. Sau cel puțin toate seriile sunt cu toate volumele publicate deja din ceea ce știu.

9. Numește o carte din TBR pe care simți că toată lumea a citit-o înafară de tine.

Cred că majoritatea cărților au fost citite de către cineva în general. Aș putea chiar afirma că unele cărți sunt chiar trecute, așa cum sunt „Crimă și pedeapsă”, „Muntele vrăjit” sau „Zăpezile de pe Kilimanjaro”. În general pot afirma despre mine că am gusturi mixte când vine vorba despre lecturile de plăcere.

10. Numește o carte din TBR care ți-a fost recomandată de mai multă lume.

În general nu pot afirma că aș căuta recomandarea cuiva în mod particular sau că aș cere cuiva o recomandare de carte deoarece nu știu cu ce să îmi mai umplu lista asta de cărți pe care le-aș dori citite de către mine. Poate, într-un viitor indefinit, o să îmi consult niște persoane de încredere din viața privată cu privire la ce aș mai putea citi.

11. Numește o carte din TBR pe care îți dorești s-o citești cu nerăbdare.

Aici sunt puțin contrariată. Aș avea, defapt, 2 cărți pe care aș dori să le citesc cu nerăbdare. Defapt, una este carte singulară, iar cealaltă face parte dintr-o serie. Cartea singulară (așa cum am numit-o) este „Muntele vrăjit” de Thomas Mann. Iar cealaltă este „After you” de Jojo Moyes sau, așa cum o știam eu, „După ce te-am pierdut” în limba română. A doua carte este continuarea de la „Me before you” („Înainte să te cunosc”) a ei.

12. Câte cărți se află în lista TBR?

În momentul de față am 18 cărți în lista aceasta. Nu știu câte voi reuși să le scot și câte voi reuși să mai adaug. Uneori citesc o carte ca urmare a unui impuls chiar de moment, așa cum a fost în cazul cărților „Die weisse Massai” sau „Apă proaspătă pentru flori”. 

Cam acestea sunt răspunsurile mele privitoare la această leapșă, în anul 2025. Nu știu exact dacă o să mai reiau leapșa curând, probabil că deoarece trec greu prin cărți și lectură. Dar a fost interesant să constat că în ultimii 8 ani mi-am mai pus puțină ordine în acest capitol al vieții.

Lecții până la 28 de ani (II)

Hello! Cum mai sunteți? La sfârșit de februarie am început o serie de articole în care vorbeam despre câteva lecții pe care le-am învățat până la 28 de ani sau pe care mi-aș fi dorit să le învăț până la această vârstă. Sunt foarte conștientă de faptul că în funcție de cititori și de o grămadă de factori ce țin de aceștia s-ar putea să calc ceva lume pe bătături, ca să am o formulare cât de cât decentă.

Călătorește

De ce e important să călătorești? De ce să arunci bani pe geam cu călătoritul în loc să stai închis în casă? Pentru că dai nas în nas cu oameni noi, care au mentalități și culturi diferite. De aceea. Te expui diversității și ai mult mai puține șanse să devii rasist de orice fel. De asemenea, dacă ești ca mine și nu îți găsește locul în orașul în care ai trăit toată viața ta, ai posibilitatea de a-ți găsi locul pe lumea asta, și, poate, să-ți dai seama cine ești și care ți-e rostul. Un alt beneficiu al călătoritului este îmbogățirea culturii tale generale; una este să citești din cărți anumite lucruri reale și alta este să le cunoști la fața locului. Sincer, deși îmi pică bine să stau cu burta la soare lângă piscina hotelului de 5 stele la care sunt cazată, îmi pică și mai bine să-mi extind zona de comfort interacționând cu culturi noi, cu „ruine” nemaiîntâlnite pentru mine și să gust produse locale din piețe sau mici restaurante. Și ca o mențiune, în zona în care m-am născut și crescut puteam face oricând plajă la piscina unor hoteluri bune fără a plăti și cazarea.

Citește

Și aici nu mă refer doar la cărțile comuniste pe care sistemul educațional românesc încearcă să ți le bage cu de-a sila pe gât în jos. Mă refer la literatura mondială. Sigur găsești ceva. Fă-ți timp măcar săptămânal să răsfoiești presa scrisă ca să mai afli ce se petrece în lumea asta mare. De asemenea, citind, poți să te mai specializezi în anumite domenii (știu, îți mai trebuie și practică de multe ori, dar primul pas este să pui mâna să citești, că altfel minunile nu se petrec). Nu în ultimul rând, punând mâna să citești poți să evoluezi și pe partea de hobby-uri. Ce să mai zic că-ți ascute creativitatea (te ajută să găsești soluții out of the box la lucru) plus că niciodată ecranizările mai niciodată nu corespund cărților, niciodată nu dezvoltă acțiunea și personajele nu sunt dezvoltate ca lumea din rațiuni de spațiu pe ecran dar sunt mult mai la îndemână chiar din cauza faptului că îți ia maximm 3 ore să vezi un film, poate mai faci altceva social pe lângă vizionarea filmului dacă mergi la cinema, dar o carte mai degrabă o citești singură în mult mai multe ore. De exemplu, personajul meu preferat din Harry Potter nu a fost niciodată construit ca lumea în filme; și mă refer aici la Bill Weasley, culmea. Iar alt exemplu ar fi cartea lui John Green, „Sub aceeași stea”, pe care m-am chinuit săptămâni întregi s-o citesc în loc să-mi iau vreo 2 ore și ceva să văd filmul.

Alege-ți una sau două materii școlare și aprofundează-le

Știu și sunt foarte conștientă de faptul că sistemul educațional românesc promovează exact opusul a ce-ți scriu eu aici. Momentan, sistemul își dorește ca tu să tocești toate informațiile la toate materiile fără să îți dezvolte gândirea critică și fără să țină cont de cine ești tu, de ce îți dorești tu, de abilitățile tale. Am fost acolo și mi-am dorit să fiu bună la toate materiile, până să îmi dau seama că artele și fizica nu sunt deloc de mine. De asemenea, nici cu matematica nu sunt cea mai bună prietenă, când sunt sub presiune fac greșeli de calcul elementare (gen doi plus doi vor face oricât dar nu patru, am pățit-o la BAC și puteți râde de mine) cu toate că îți pot spune mecanic teoria corectă. Ceea ce am făcut și eu, dar nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit s-o fac atunci, este să îți alege vreo 2 materii pe care să le aprofundezi bine, că te ajută, că nu te ajută vreun cadru didactic. Eu, personal, am mers mult pe lectură, și nu neapărat că întrebam pe cineva să îmi recomande cărți ci căutam eu ce credeam că mi-ar plăcea sau mai întrebam bibliotecarii care habar n-aveau ce făceam eu la liceu sau cine-mi sunt profesori. Prin intermediul cititului, pot spune că am intrat puțintel și pe tărâmurile istoriei, psihologiei și filosofiei (aici am mers uneori și pe eventuala listă de recomandări ale profesoarei cu care am făcut atât psihologie cât și filosofie în liceu).

Nu-ți fie frică să greșești

Multora ne este frică să greșim, iar aici mă includ și pe mine. Mi-ar plăcea să fiu perfectă, să „nimeresc” totul din prima, să am un parcurs în linie dreaptă prin viață, cu toate că, în același timp, sunt conștientă de faptul că perfecțiunea este supraestimată (în engleză se folosește termenul de overrated). Ei bine, ce credeți? Nu se prea poate un parcurs în linie dreaptă prin viață. Uneori trebuie să greșim. Facem alegeri în această viață ca mai apoi să realizăm că nu ne duc unde vrem noi să ajungem, sau chiar ne dăm seama că o dată ajunși unde ne dorim defapt nu asta ne dorim sau că ceea ce ne dorim cere niște sacrificii pe care nu suntem pregătiți să le facem sau chiar nu ne dorim să le facem. Așa încât sfatul meu e să greșiți, este mai bine decât să nu faceți nimic fiind împietriți de groaza eșecului.

Cartea săptămânii #15: „Veronika se hotărăște să moară” de Paulo Coelho

Sursă foto

        Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi vi-am pregătit vreo două cuvinte despre una dintre cărțile lui Paulo Coelho, „Veronika se hotărăște să moară”.

        Cartea de față face parte dintr-o serie de trei cărți „On The Seventh Day” alături de „Diavolul și domnișoara Prym” și „La râul Piedra am șezut și-am plâns”.

        Am ales să vorbesc despre romanul care tratează tema depresiei și a suicidului, probabil din cauza faptului că mi se pare foarte complexă.

        Veronika, o slovencă, este depresivă deoarece viața ei este foarte monotonă, astfel încât, la un moment dat se hotărăște să se sinucidă sub un aparent motiv patriotic, doar că viața ei avea alte planuri cu ea, astfel încât nu numai că supraviețuiește, dar se și trezește într-un sanatoriu care nu va mai fi ca înaintea sosirii ei acolo.

        Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul, mi-ar plăcea să descoperiți singuri cartea, mie personal chiar mi-a plăcut, cu toate că am luat contact cu titlul ei abia în clasa  a zecea, pe când studiam psihologia.

Top 5 cărți preferate în 2015

        Hello! Știu, a trecut de foarte multă vreme Anul Nou deastă cartear eu încă mă simt datoare cu acest articol, chiar mi-ar plăcea să vă spun ce cărți m-au impresionat în anul 2015. Nu știu, poate o să mă învinuiți că am în top cărți comerciale, scrise doar pentru a se vinde, dar mie mi-au plăcut toate, altfel nu s-ar afla în topul meu, nu-i așa?

Locul 5: „Marele Gatsby” de F.Scott Fitzgerald
        Ei bine, nu știu exact ce m-a atras atât de mult la această carte, probabil atmosfera descrisă în carte, cert îi că mi-a plăcut destul de mult cartea. Cu atât mai mult cu cât e o carte atipică pentru mine, oricine îmi cunoaște gusturile literare își va da seama de această chestie.
       Și să nu uităm, ecranizarea din 2013 îi are în distribuție pe Leonardo DiCaprio (pe care toate lumea îl cunoaște, bănuiesc) și Tobey Maguire (din Spiderman).

Sursă foto

Locul 4: „Eu sunt numărul patru” de Pitacus Lore 
        Ei bine asta nu cred că e o surpriză e deja genul meu de carte. Recunosc, mai am de citit ultimele două volume apărute și îl aștept cu înfrigurare pe ultimul din seria ce trebuie să se lanseze, dar momentan vreau să mă concentrez pe ceea ce am de citit acasă și pe niște teme care-mi dau bătai de cap. ast
        Să nu uităm că și această carte are o ecranizare din 2011, dar cu actori care mie mi se par mai necunoscuți.

Sursă foto

Locul 3: „Inferno” de Dan Brown 
        Cum să nu se regăsească vreo carte de-a lui Dan Brown în acest top? Și această apariție e bine-așteptată și pot să vă spun că-mi place mult mai mult decât „Simbolul pierdut”, carte care mi se pare cea mai slabă din seria de 4 cărți care alcătuiesc peripețiile profesorului Robert Langdon. Și trebuie să recunosc, sunt înnebunită după modul în care Dan Brown a construit personajul celebrului profesor.
        Ecranizarea cărții ar trebui să aibă loc în octombrie 2016, adică în anul în curs.

Sursă foto

Locul 2: „Zece negrii mititei” de Agatha Christie
        Orice top cu cărțile mele preferate care se respectă trebuie să aibă și o carte scrisă de Agatha Christie. Iar cea care m-a impresionat cel mai mult anul trecut este „Zece negrii mititei”. Ce vreau să vă comunic este faptul că cartea are un final de-a dreptul neașteptat, nici nu știu cum reușește scriitoarea să creeze asemenea capodopere dar o făcea într-um mod incredibil.
        Sinceră să fiu, n-am găsit nicio adaptare decentă a romanului dar asta este.

Sursă foto

Locul 1: „Instrumente mortale I: Orașul oaselor” de Cassandra Clare
        Dintre toate cărțile citite anul trecut, aceasta se pare că e preferata mea, abia aștept să citesc și ultimul volum din serie, dar așa cum am menționat și în cazul seriei „Eu sunt numărul patru”, momentan nu am exagerat de multă vreme pentru a citit tot ce-mi doresc să citesc.

Sursă foto