duminică, 9 august 2020

Cartea săptămânii #33: „It does not die” de Maitreyi Devi


Hello! Cum mai sunteți? Sper că vă găsesc bine, mai ales cu temperaturile acestea nasoale, cu toate că subsemnata își striga în gura mare dorința de temperaturi caniculare.

Cu toții o știm pe eroina lui Mircea Eliade, Maitreyi, din romanul cu același nume (fiind personaj eponim). Dar ce s-a-ntâmplat cu ea după încheierea romanlui lui Eliade? Dar e oare adevărat tot ce-a scris Eliade în cartea respectivă? Sau e doar o versiune umplută de fantezie și durere? Adevărul e undeva la mijloc ar spune unii. Dar eu cred că adevărul e mai spre altceva, ca să spun așa.

La 42 de ani după evenimentele povestite de Eliade, Maitreyi este vizitată de un român în încercarea de a afla toată povestea. Din acel moment începe o călătorie către infinit a autoarei, care-și dă seama că a atins timpul.

O călătorie incitantă a autoarei către vremurile de acum 42 de ani (timpul romanului), de parcă totul s-ar fi petrecut deunăzi, menite nu numai să clarifice adevărul despre ce s-a-ntâmplat în perioada în care Eliade a locuit sub acoperișul tatălui ei, dar e și o călătorie inițiatică a autoarei spre a se descoperi pe sine și a ne dezvălui o parte din culoarea Indiei și din viața poetului Tagore.

Personal, e a doua sau a treia oară când încerc să citesc cartea, din păcate doar de această dată am reușit s-o duc de la un capăt la altul, dar nu mi-a părut defel rău pentru drumul pe care l-am parcurs cu această carte în mână. Și de asemenea, îi rămân recunoscătoare doamnei profesoare Vînturache pentru că ne-a spus de această carte minunată, cu toate că îmi doresc să fi realizat faptul că sunt oarecum talentată la literatură și cât de mult îmi place să citesc. Cred că e în zadar să închei mărturisind că mi-e dor de fosta mea dirigintă (din clasele V- VII) care a realizat ce zace în mine. Îi voi rămâne veșnic recunoscătoare și îmi pare rău că nu m-am ridicat în continuare la nivelul așteptărilor dânsei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu