Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine... Pentru astăzi vorbim despre „Enigma Otiliei” de George Călinescu. A fost una dintre lecturile obligatorii pentru liceu. Ceea ce a fost cel mai bun argument pentru roman, este faptul că arată culoarea locală a Bucureștiului din secolul trecut. De asemena, este un roman balzacian, descriind atât anumite trăsături umane, cum ar fi avariția lui Moș Costache, cât și determinismul social de exemplu în cazurile Otiliei și al lui Felix.
Ceea ce am apreciat în acest roman a fost:
- arhitectura vremii;
- felul în care au fost transpuse valorile sociale în personaje;
- felul în care au fost construite personajele.
Ce nu mi-a plăcut la roman:
- faptul că este cam lunguț, varianta pe care eu am lecturat-o era organizată în 2 volume;
- faptul că este o lectură obligatorie, fie că îți place, fie că nu-ți place, fie că vrei, fie că nu vrei, trebuie citită. Mi-ar fi plăcut să ne fi dat opțiuni din literatura universală (eu includ literatura română în cea universală) din care să ne alegem către ce înclinăm.
Cam acestea au fost gândurile mele referitor la acest roman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu