Avon Advanced Techniques Violet shampoo vs. Kallos gogo silver reflex shampoo

 Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine...

Știți bine, sau poate că nu știți, că n-am mai apărut de multă vreme pe Youtube, că am părul foarte decolorat. Am așa o perioadă de vreme în care vreau să experimentez cu diferite nuanțe care nu prea prind decât pe o bază de culoare deschisă. Iar între aceste nuanțe mi-ar plăcea să nu am în cap un galben din acela pui, așa încât îmi doresc un produs care să mă ajute să fac față acestei situații.

Deși știam deja de șamponul mov de la Kallos, până să ajung să îl achiziționez, mi-am cumpărat de pe Notino varianta de la Avon. Nu mai țin minte exact cât am dat pe el, dar la cum explodează prețurile de la o zi la alta, nu are rost să discut foarte mult despre ele. Nu știu exact ce așteptări aveam de la el, dar folosindu-l ca pe un șampon oarecum normal, nu am putut observa niciun fel de acțiune din aia care să-mi taie din reflexele prea gălbui, sau să-mi facă părul gri sau mov. Doar că mi-a mai uscat rădăcinile și mi-a râcâit dermatita seboreică a făcut. Menționez că stăteam cu șamponul în cap și 10 minute, după mintea mea ar fi trebuit să facă ceva.

Despre șamponul Kallos gogo silver reflex pot spune cam aceleași lucruri ca despre șamponul Avon, cu mențiunea că mi se pare ceva mai accesibil de achiziționat, nu toată lumea are acces la Avon sau Notino, dar magazine care comercializează produse Kallos mai găsești (vezi Kaufland și Auchan dintre cele mari, plus unele mai mici și locale, cum ar fi Bănuțel sau Magnetique). Singura diferență în privința acestuia am văzut-o când mi-am turnat literalmente jumate de tub de șampon în cap și am stat cu șamponul vreo 10 - 15 minute; cred că cantitatea aceea mare de produs a făcut diferența, deoarece când foloseam o cantitate normală de șampon, nici ăsta nu scotea nimic din galbenul nedorit din păr.

Cartea săptămânii #39: „Academia vampirilor: Atingerea umbrei” de Richelle Mead

sursă foto

Hello! Cum mai sunteți? Pentru astăzi m-am gândit să continui seria recenziilor pentru seria „Academia Vampirilor”, nu de alta, dar era deja timpul pentru asta.

Au trecut câteva săptămâni de la vacanța de Crăciun iar moartea lui Mason în urma expediției negândite (=prostești, imature, ilogice) de strigoi din Spokane se lasă asupra Academiei. Dar cel mai mult asupra lui Rose, care are impresia că i-a văzut fantoma. Evenimentul e pus pe seama șocului posttraumatic și a stresului cauzat de perioada de practică. Însă drumul făcut până la Curtea Moroilor schimbă perspectiva situației, căci vederea fantomelor e efectul atingerii umbrei ca urmare a faptului că Rose fusese adusă din morți cu aproape trei ani în urmă de cea mai bună prietenă a ei, Lissa, posesoare a magiei spiritului. Iar trecerea fantomelor în interiorul Academiei nu e întâmplătoare, căci în preajma gardurilor un grup de elevi se folosesc de magia elementelor în activități ilegale alterând protecția perimetrului, breșă de care se vor folosi și strigoii să atace școala.

O vinovăție apăsătoare și o pierdere dramatică o însoțesc pe Rose Hathaway de-a lungul celei de-a treia cărți din serie.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest volum îi hotararea lui Rose de a face dreptate pentru Lissa în cazul Victor Dashkov și faptul că are o minte deschisă cu privire la moroii care vor să lupte alături de dhampiri împotriva strigoilor (Tasha Ozera, dar mai evident Christian Ozera în acest volum).

Ce nu mi-a plăcut la acest volum e felul în care se poartă regina Tatiana cu Rose din cauza afecțiunii lui Adrian Ivashkov față de dhampir (bine, am înțeles, e matușa sau așa ceva a lui Adrian, dar totuși...). Cel mai mult m-a deranjat destinul lui Dimitri pe fondul evoluției relației cu Rose.

New stuff in

 Hello! Cum mai sunteți? Știu, a trecut destul de puțin de când am mai scris un articol de genul, sau cel puțin nu am mai scris prea mult pe blog de la ultimul articol de genul, dar au intrat niște mici sau mari noutăți prin casa mea. Și, din nefericire, nu am apucat să pozez toate pachetele de absorbante pe care le-am cumpărat în mai, înainte de a le desface și pune la locul lor, ceea ce e păcat, încă există stigmatul acesta referitor la normalitatea de a fi femeie numită menstruație.

În spiritul a ceea ce am scris mai sus, mai pot să vă arat o cutie de tampoane (da, tampoane, deoarece se folosesc intern, absorbantele se lipesc de lenjeria intimă). Un unt de corp Cien cu parfum de mango, despre care nu știu ce să spun încă. 2 geluri de duș antibacteriale tot de la Cien, unul cu aloe vera și celălalt cu lămâi, nu pot spune că sunt multe de capul lor, cred totuși că ar trebui să vă pun în vedere că au un iz de miros de spital. Masca de păr Kallos e ok, dar nu ceva deosebit pe lângă cantitate vs preț mic. Ultimele 2 geluri de duș Cien sunt mai cremoase, destul de ok având în vedere prețul.

Proteslipurile nu-mi lipsesc mai niciodată din casă. Crema de protecție solară pentru față nu știu de ce am luat-o, probabil dintr-un pușeu de responsabilitate față de mine. Săpunul lichid cu lămâie e să fie acolo, iar despre cel albastru știți deja că îmi place.

Despre gelurile de duș Today cu lavandă și lămâie știți deja că-mi plac, le-am recumpărat imediat. Antiperspirantul a fost la o super ofertă, aveau prețul redus la 50%. 

Despre spuma de păr Bevola încă nu știu ce să zic, am luat-o pentru o schimbare, la fel ca și mini-fixativul Nivea. Antiperspirantul Bevola e luat pentru a le înlocui pe cele de la Dove (au fost cumpărate la mijloc de martie). Crema de față e luată ca înlocuiesc crema și serul de la elmiplant, nu știu dacă e ceva de capul ei, dar vom vedea. Crema de corp e luată pentru a înlocui untul acela de corp de la Cien, după care încă nu mă omor.

Sincer, cine nu are nevoie de niște șervețele umede prin casă? Eu le iau pe cele de bebei deoarece sunt ieftine și bune, nu am nevoie de ceva special pe care să dau zeci sau sute de lei pentru vreo 70 de bucăți. Cel puțin aceasta este filosofiz mea. La fel, aparatul de ras, nu pot spune că e cel mai ieftin, nicidecum, dar la 5 lei cât am dat pe el e una dintre cele mai bune afaceri pe care le poți face când vine vorba despre aparate de ras pentru femei vândute la bucată. Iar pliculețele de măști de față sunt un moft, le cumpăr o dată la nu știu cât timp și le folosesc pe post de creme de față pe majoritatea dintre ele.

Șamponul Vichy Dercos a fost oarecum o necesitate, mai am în vechiul tub pentru una sau două spălări pe cap. Deși sunt în perioada în care îl folosesc aproximativ o dată pe săptămână, nu îmi doresc să rămân fără. Cât despre parfumuri, aveam nevoie de parfumuri noi? Nu, chiar deloc. A contat? Nu! Parfumul Luxury Distant Rain a fost un moft de moment, nu știu exact ce m-a apucat, nu e nu știu ce, e cumva proaspăt și marin, dar nu rezistă pe mine. Despre Perceive și Today de la Avon vi-am mai povestit deja, sunt 2 din cele 4 parfumuri preferate de la ei (celelalte 2 sunt discontinuate de ani buni, deci ghinion).

Antiperspirante Lotus Plant și Proxy

 Hello! Cum mai sunteți? Sper că sunteți bine...

Pentru astăzi mi-am propus să las câteva cuvinte despre două dintre ultimele antiperspirante folosite. Antiperspirantul de la Lotus Plant a fost un blind buy și totodată, un eșec. Chiar nu m-a protejat de împuțirea provocată de transpirația în exces, deja după vreo 2-3 ore puțeam. Doar că inițial mirosea foarte frumos, ca acest săpun lichid Cien.

Produsul de la Proxy l-am luat tot așa, ca blind buy. A fost ceva mai bun ca cel de la Lotus Plant, dar pe timp de călduri nu mă ține. Și mirosea frumos, floral.

Creme de mâini

Hello! Cum mai sunteți? Sper să vă găsesc bine!

În ultima perioadă am tot folosit creme de mâini, dar, spre rușinea mea, tot cumpăr noi și noi produse la acest capitol, și nu doar că le cumpăr și atât, le și încep așa încât mi-e foarte greu să le termin și să-mi formez o părere pertinentă despre ele.

Crema de mâini Cien Madame Glamour (cea cu alb și auriu) nu e o cremă de mâini bună sau rea, e un produs lejer care intră repede în piele. Nu aș recomanda-o pentru piele foarte uscată, nu cred c-ar îmbunătăți situația. Ceea ce mă deranjează foarte tare la ea este parfumul intens și greu pe care-l are, fără el probabil ar fi o cremă mai bună.

Despre crema de mâini Neutrogena (tubul albastru) nu pot spune prea multe, cred că cel mai inspirat aspect ar fi că se termină foarte repede, nici nu mi-am putut da seama ce e cu produsul.

Crema de mâini în tub negru cu etichetă albă e din Lidl și are nucă de cocos. Are parfum delicat și e relativ lejeră. Ceea ce recomand ar fi să se înceapă cu o pompiță de produs și ulterior o a doua pompiță, dacă pui din start 2 pompițe de cremă te chinui până să bagi crema în piele. Din nefericire, și aceasta este o cremă pe care am simțit-o mai degrabă lejeră. Plusul ei e că se consumă greu, având 250 ml. Despre preț mă feresc să scriu ceva, prețurile au explodat în ultima vreme.

Loțiunea aceea Neutrogena în ambalaj mare cu pompiță este bunicică, Nicoleta Stănciucă o laudă foarte tare. Pot spune că ajută puțin cu călcâiele crăpate dacă o folosești de2 ori pe zi; nu mă înțelegeți greșit, nu te scapă de tot de crăpături dar eu am observat o îmbunătățire. Plus că e o cremă de mâini bună, care te ține (doar are 400 ml) și aproape nu are niciun miros. 

Cam acestea au fost ultimele produse pe care le-am terminat la capitolul îngrijirea pielii.