Hello! Cum mai sunteți? Știu, a trecut foarte mult de la ultima asemenea postare și de asemenea, a cam trecut subiectul abordat în carte, dar mi-a plăcut foarte mult cartea și așa m-am gândit să vă povestesc puțin cum și-a petrecut Crăciunul detectivul meu preferat.
Și dacă nu aveați habar cine e detectivul meu preferat, probabil nu știți o mulțime de lucruri despre mine și nu știți nici să citiți printre rânduri în cazul meu. Și ca să nu vă mai aburesc atât de mult, vă scriu faptul că e vorba despre Hercule Poirot, unul dintre cele mai cunoscute personaje ale Agathei Christie, alături de Miss Marple.
***
În această nouă aventură a sa, Hercule Poirot este pus față în față cu o nouă dilemă, dar și cu o personalitate puternică și nestatornică a victimei. Și toate acestea când altcândva decât... de Crăciun. Și asta pentru a-i face în ciudă, ca să spun așa, colonelului Johnson, o veche cunoștință implicată în caz a lui Hercule Poirot. Iar identitatea criminalului este o adevărată revelație.
„Tiranul milionar Simeon Lee, înstrăinat de mulți ani de rudele sale, organizează o neobișnuită reuniune de familie cu ocazia Crăciunului.
Însă înainte ca vreunul dintre invitați să descopere motivul acestei ciudate schimbări de atitudine, un zgomot de luptă și un țipăt inuman se aud din biroul lui Simeon, care e găsit într-o baltă de sânge, cu gâtul tăiat în spatele unei uși încuiate. Cu atât de mulți posibili suspecți - căci Simeon stârnise numai ură în jur - Poirot se implecă în ceea ce pare un caz imposibil de rezolvat, însă detectivul belgian cunoaște un adevăr de netăgăduit: rareori lucrurile sunt ceea ce par a fi.”
Echipa editorială
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu