Cartea săptămânii #17: „Crăciunul lui Poirot” de Agatha Christie

Sursă foto

        Hello! Cum mai sunteți? Știu, a trecut foarte mult de la ultima asemenea postare și de asemenea, a cam trecut subiectul abordat în carte, dar mi-a plăcut foarte mult cartea și așa m-am gândit să vă povestesc puțin cum și-a petrecut Crăciunul detectivul meu preferat.

      Și dacă nu aveați habar cine e detectivul meu preferat, probabil nu știți o mulțime de lucruri despre mine și nu știți nici să citiți printre rânduri în cazul meu. Și ca să nu vă mai aburesc atât de mult, vă scriu faptul că e vorba despre Hercule Poirot, unul dintre cele mai cunoscute personaje ale Agathei Christie, alături de Miss Marple.

***

        În această nouă aventură a sa, Hercule Poirot este pus față în față cu o nouă dilemă, dar și cu o personalitate puternică și nestatornică a victimei. Și toate acestea când altcândva decât... de Crăciun. Și asta pentru a-i face în ciudă, ca să spun așa, colonelului Johnson, o veche cunoștință implicată în caz a lui Hercule Poirot. Iar identitatea criminalului este o adevărată revelație.

       „Tiranul milionar Simeon Lee, înstrăinat de mulți ani de rudele sale, organizează o neobișnuită reuniune de familie cu ocazia Crăciunului.

       Însă înainte ca vreunul dintre invitați să descopere motivul acestei ciudate schimbări de atitudine, un zgomot de luptă și un țipăt inuman se aud din biroul lui Simeon, care e găsit într-o baltă de sânge, cu gâtul tăiat în spatele unei uși încuiate. Cu atât de mulți posibili suspecți - căci Simeon stârnise numai ură în jur - Poirot se implecă în ceea ce pare un caz imposibil de rezolvat, însă detectivul belgian cunoaște un adevăr de netăgăduit: rareori lucrurile sunt ceea ce par a fi.”

Echipa editorială

Cartea săptămânii #8: „Ultimele cazuri ale lui Miss Marple” de Agatha Christie

        Hello! Cum mai sunteți? Știu, ultima recenzie de carte a fost acum două săptămâni, dar în ultima vreme am citit atât de  bătrmulte cărți frumoase și interesante încât nu mă pot abține din a posta mult mai multe recenzii Vde cărți decât mi-am propus la începutul lui 2016. Sincer, îmi propusesem să vorbesc doar despre 12 cărți anul acesta dar se pare că sunt la recenzia cu numărul 8, e deja mai sau mai bine zis nu e decât mai și încă n-am terminat de vorbit despre cărțile din ultimul „lot” de la biblioteca județeană.

        Precum vă spuneam și în articolul „Ce-am mai făcut în ultima săptămână #28”, această carte e mai puțin stufoasă ca „13 probleme”, e și de înțeles deoarece are doar 9 povestiri spre deosebire de 13 câte avea cealaltă carte pomenită.

        Ce n-am înțeles eu e faptul că titlul nu corespunde întru totul conținutului. Adică, pe lângă faptul că e o colecție de 9 povestiri și doar 150 și ceva de pagini, abia 7 povestiri o au ca și personaj pe Miss Marple. Ce să vezi?

        Trecând peste neconcordanța parțială titlu - conținut, îmi place această culegere de povestiri, îmi place și mintea brici a lui Miss Marple, îmi aduce aminte de bunica care și ei îi plăcea să se știe ce și cum în jurul ei.

        Dacă vă plac chestiile mai mult sau mai puțin polițiste dar nu aveți timp după un roman întreg o dată, vă recomand atât „Ultimele cazuri ale lui Miss Marple” cât și „13 probleme”, ambele de inconfundabila Agatha Christie.

Cartea săptămânii #1: „Cu cărțile pe masă” de Agatha Christie

        M-am gândit să inaugurez o nouă categorie de articole, numiă „Cartea săptămânii”. Nu voi publica chiar săptămânal un asemenea articl dar m-aș bucura ca anul acesta să vă prezint măcar vreo 12 - 15 cărți care mie mi-au plăcut enorm și pe care mă bucur să le pot împărți cu voi.

Sursă foto

        Azi vă voi spune câteva cuvinte despre una dintre operele Agathei Christie și anume „Cu cărțile pe masă”. Romanul îl are ca personaj central pe detectivul meu preferat, Hercule Poirot. Când acesta primește o invitație la cină de la colecționarul domn Shaitana împreună cu „lauda” c-ar mai invita la respectiva cină niște persoane care se presupune c-ar fi comis măcar o crimă ce nu poate fi dovedită, belgianul nu va lua în serios lauda.
        Dar când gazda moare „subit” în timpul partidei de bridge care urmează cinei propriu-zise, Poirot se vede pus în fața unui caz de elucidat. Și personal, chiar și pe mine m-a surprins identitatea criminalului. Vă mai spun doar un singur detaliu: în finalul romanului se dovedește că criminalul a făcut patru victime.
        Desfășurarea acțiunii și deznodământul vi le las vouă să le degustați.
        O zi bună s-aveți!