Hire Me Direct

luni, 25 ianuarie 2016

Ce-am mai făcut în săptămâna ce-a trecut #16

        Hello! Cum mai sunteți? Sper c-ați avut o săptămână plăcută.

        Eu am avut o săptămână afurisită rău de tot, sinceră să fiu, și următoarea cred că va fi și mai rea decât cea pe care o las în urmă.




         Luni măcar am avut parte de o chestiuță frumoasă, am mers prin Lidl și am găsit un ngel de duș care-mi place foarte mult cum miroase în sticlă, îl las până mi se dezaglomerează locul de ținut sticlele prin baie. Plus că nu m-au răbdat mâinile să nu-mi iau un antiperspirant Dove fără parfum, îmi doream unul de foarte multă vreme, dar când l-am văzut redus cu treizeci la sută de la opt lei și ceva până la șase lei, mi l-am cumpărat deși clar că nu am nevoie de încă unul în colecție, cu toate că am speranțe că în următoarele zece - doisprăzece zile aș putea termina douăantiperspirante dacă le-aș folosi numai pe ele.





         O parte din duminica trecută cât și luni și marți mi-am ocupat timpul cu un ptoiect, cel de la Protocoale de Securitate pentru Sistemele Distribuite (materia prescurtată pssd) ca să aflu joi că-s singura din an care a făcut ceva la laboratorul respectiv. Singura! Puteam dracului să termin de vizionat cursurile la Robert Gyorodi, și ăla ne-o dat acces la platforma Microsoft Dynamics undeva prin 7 decembrie anul trecut, după ce ne aburise înainte cu referatele pe care le-o anulat. Putea fain frumos să ne dea acces din 5 octombrie, s-avem timp să le vedem.

       Precum ați constatat, am fost joi la master; defapt am fost și miercuri să-mi prezint și ultimul program din minimul necesar și m-o ținut profa două ore jumate ca să mai fac ceva programe în plus să-mi dea notă mai mare, dar ghiciți ce? N-am reușit nimic, deci două ore jumate irosite efectiv. Nașpa!




        Dar măcar miercuri sau joi, nu mai știu exact când, m-am uitat la filmul „Lucy”, mi-a plăcut enorm de mult filmul.




        Joi m-am și enervat pe ai mei, vorbea mama cu tata pe Skype de pe laptopul meu și eu am fost sunată de o prietenă care avea nevoie de ajutorul meu și ne-am întins la vorbe vreo jumătate de oră, fata e genul de persoană care rezonează cu dispoziția mea, nu-i genul care să găsească vorbe de duh care să mă fută și mai rău la melodie când și așa îs futută la melodie de jeguri de faze ca cea că-s singura din an care și-o făcut treaba la laboratorul de pssd. Faza care m-o enervat o fost că după ce ai mei or vorbit dracu știe cât pe Skype, o putut maică-mea să mă trimită în bucătărie să vorbesc, „c-ar termina și ea de vorbit cu taică-meu pe Skype”. Asta și după ce înghețai bine pe drum după ce că trebui să merg să-mi iau de mâncare când am ieșit de la ore; ah, da, se mai lăsase și o ceață din aia groasă că la 200 de metri în față nu mai vedeai nici farurile aprinse ale mașinilor nici lumina de la stâlpii de iluminat.




        Și să mai adaug faptul că joi a nins la noi, nu-mi venea să cred ochilor când m-am trezit, a fost ca și cum ar fi prevestit lucruri mai puțin drăgălașe la facultă.

        Vinerea mi-am consumat-o cu căutatul unul lucru util pentru apartamentul din Rogerius, făcui ceva curățenie prin camera mică, așteptai să-mi vină oamenii de la Laguna să-mi aducă și să-mi monteze ce-o mai rămas din mobilă, apoi plecai la Biblioteca Județeană din oraș și am ajuns acasă la 8 și ceva, moartă de somn, abia am mai rămas trează până la 9 seara, deci o zi pierdută la capitolul intelectual.

        Sâmbătă am reușit să cumpăr vreo 3 electrocasnice pentru Rogerius și să încep să-mi fac din temele pentru examenul de miercuri adică să văd din cursurile acelea video și să mă mai holbez peste cursurile din care dau azi examen. Atât am reușit sâmbătă, dar măcar m-am simțit că am făcut ceva util, nu c-am pierdut ziua respectivă pe degeaba, cum am simțit vineri sau miercuri.

        Duminica a început cu pierdutul răbdării dar cu o mică bucurie:



        Cu toate astea, m-am mobilizat să înțeleg câte ceva pentru examenul de mâne, sper să iau un șapte sau un opt, ar fi extraordinar acest lucru. Perfecționista sau idealista din mine (numiți-o cum doriți) și-ar dori zecele, dar nu am cum să iau peste nouă (o să iau zecele la plesneală), nu am înțeles o chestiucă. În plus, am reușit să termin unul dintre cele două cursuri de pe platforma Microsoft Dynamics Learning, speram să-l încep și pe al doilea, dar șansele erau și așa foarte slabe să-l încep. Dar e un pas imens și acesta.

        Pe lângă acestea, am reușit să mai lucrez puțin la blog (mai degrabă, în mod normal, renunț la învățat în favoarea scrisului pe blog), și, cum am fost vineri pe la bibliotecă iar joi noaptea (joi cred că a fost, sau miercuri, nu mai țin minte exact) am reușit să-mi descarc în mod gratuit niște cărți în format .pdf așa încât să le pot pune pe telefonul mobil sau în contul de cloud (de exemplu pot stoca toate respectivele pdf-urile sau doar câteva pe Dropbox sau în Google Drive) așa încât le pot lua mereu cu  mine, nu mai car o carte după mine. Problema nu e cu cărțile mici, subțiri și ușoare ca cea din poza de mai jos, dar e o problemă mai mare cu cele mai măricele, mai groase deoarece sunt mai grele și ocupă mai mult loc în gențile mele.




        Totuși, mă simt dezamăgită de faptul că cele două articole din categoria „Cartea săptămânii”, „Cu cărțile pe masă” și „Ucigașul ABC” ambele de Agatha Christie, abia abia reușesc să strângă câteva vizualizări, și asta după ce le distribui ca disperata prin intermediul rețelelor de socializare Facebook, Google+, Pinterest și Twitter.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu